Valentina Mureşan

P.S.

2012-01-06T12:16:00.000+02:00

Pentru confortul moral si sufletesc al fostului meu sot, fac un gest in premiera, suspend postarea care-l avea in centrul atentiei, pastrand-o doar pentru mine. Motivele imi apartin si sunt lesne de inteles. Le multumesc tuturor celor care mi-au inteles motivele si m-au ajutat in documentarea ei si celor ce au avut reactie la ceea ce s-a postat, pro si contra!

Mi-e dor de toti 35....

2011-10-08T03:37:00.003+03:00

Mai am putin, atat de putin incat as putea sa spun ca sunt ai mei cu totii. Dar imi pansez si eu sufletul, spunand ca AMR = 2 zile.

Nu stiu ce sa zic despre ei... priviti ca un tot unitar, mi-au oferit cu totii si fiecare dintre ei, ceva unic. Am invatat de la fiecare cate ceva, l-am iubit si l-am urat pe fiecare, de fiecare data!!! Daca v-ati imaginat ca vorbesc despre barbati, ei bine, ati gresit! Ma refer la... anii mei! La toti 35!

As incepe cu ceea ce n-am avut niciodata: totul pe tava. Fiecare cu norocul lui... mie nu mi-a fost dat sa am ceva, fara sa muncesc. Nu prea mi s-a intamplat nici sa primesc lucruri sau cadouri, asa... de-a moaca, poate de aceea mi se pare extrem de ciudat cand cineva imi ofera cate ceva, fara nici o ocazie. Dar timpul mi-a demonstrat ca nu e atat de rau sa nu ai nimic fara munca, pentru ca toata stradania asta m-a calit, mi-a dat lectii pe care un mocofan nu le invata nici daca i le bagi cu facaletul in cap si mi-a dat o motivatie permanenta, astfel incat nu las niciodata garda jos.

Ar mai fi apoi, la capitolul minusuri, neimplinirea mea din punct de vedere profesional. Unii dintre voi vor spune ca am inebunit, ca am facut o multime de lucruri, am realizat ceea ce altii nici nu viseaza, etc. Ei bine, nu e chiar asa... Hai sa vedem ce am facut si ce mi-as fi dorit sa fac:

- in primul rand, am debutat in radio la 19 ani. Asta e cu plus! O lume (a se intelege Hunedoara) intrega se strangea langa aparatul de radio la 19.30, in fiecare seara, sa asculte emisiunea mea. O lume intreaga imi trimitea scrisori, zeci de scrisori pe saptamana, o lume intreaga pulsa in inima mea in fiecare seara, le simteam fiecare farama de iubire trimisa spre mine si, o lume intreaga a ramas in sufletul Valentinei Gheorghe...

- la 19 ani, am organizat primul spectacol folcloric, de una singura, dupa cateva luni in care reprezentatii unor institutii de cultura au jucat ping-pong cu mine, pentru simplul motiv (aveam sa aflu mult mai tarziu) ca nu amintisem de nici o spaga.

- la 20 de ani, am debutat in televiziune si m-am indragostit ireversibil...

- la 21 de ani, m-am mutat cu Turcu. Aici, situatia e complicata, despre acest personaj am sa scriu intr-o zi o postare intreaga, pentru ca si-a castigat locul in viata mea.

- la 21 de ani, l-am intalnit pe Gabi, am cunoscut cu adevarat ce inseamna prima iubire si am ramas prieteni pana in zi de azi.

- la 21 de ani, am organizat primele spectacole de colinde in aer liber, la care am convins zeci de artisti sa cante pro-bono, pentru cei ce mai cred in Craciun. Traditia a durat 3 ani, dupa care artistii au dat de pusculita primariei si n-au binevoit sa mai cante gratis...

- la 22 de ani, am terminat facultatea de Istorie-Jurnalistica, din cadrul Universitatii de Vest "Vasile Goldis" din Arad.

- la 23 de ani, aram numita director la Radio 1 Deva, prima oara.

- la 25 de ani, m-am casatorit cu Paul, cel mai cald si mai calm om de pe pamant, caruia i-am daruit unicul copil pe care-l voi avea pe acest pamant.

- la 25 de ani, deveneam pentru a doua oara, director la Radio 1 Deva (ulterior, l-au desfiintat de tot)

- la 27 de ani, mi-a murit bunica, ultimul martor al copilariei mele...

- la 27 de ani, a venit pe lume Dara-Antonia, lumina suprema a vietii mele.

- la 28 de ani, am luat primul contact cu lumea politica.

- la 28 de ani, am inceput seria emisiunilor ValeVerde, prima emisiune-documetar, de calatorie, realizata vreo data pe un post local de televiziune, din judetul Hunedoara, cu finantare proprie ( gasiti AICI o parte din ele).

- la 30 de ani am calcat prima data in Consiliul Eurpei.

- la 31 de ani, am fost prima femeie, candidat independent, in competitia pentru Primaria Hunedoara.

- la 31 de ani, am scos pe piata, cu tiltlu gratuit, prima revista-magazin intr-o prezentare de exceptie, din judetul Hunedoara.

- la 32 de ani, am traversat apogeul celei mai mari cumpene din viata mea, una de lunga durata, peste 3 ani, fiind prima oara cand am simtit fiorul mortii, sau cel putin stiam ca mi-o doresc.

- la 33 de ani, l-am cunoscut pe Florin, singurul barbat care a reusit sa ma faca "pilaf" si sa ma si manance.

- la 33 de ani, am divortat...

- La 34 de ani, am realizat primele mele emisiuni, pe o televiziune nationala.

- la 34 de ani, mi-am vazut copila pasind spre scoala.

- la 34 de ani, barbatul care mi-a marcat existenta, cel la vocea caruia vibrez inconstient, cel caruia am decis sa-mi dedic viata spre a-l vedea stralucind acolo unde merita, avea sa mi se alature, pe un drum comun.

- la 34 de ani, poate nu asa cum mi-am dorit eu, am implinit un vis si am scos pe piata primul album semnat Florin Muresan.

In rest, fac multe... prezint spactacole, organizez evenimente, incerc sa-mi pun la punct arhiva video, pentru ca am imagini unice... intretin contactele profesionale ale lui Florin si, de ceva timp si ale Adnanei... in mare, cam asta ar fi!

Ce mi-as fi dorit?

Am desoperit abia anul acesta... Ajungand cu Florin prin diverse televiziuni nationale, mi-am dat seama ca peste tot, in lumea la care eu visez de-o viata, domneste ignoranta si nonvaloarea. Abia in clipa in care am realizat acest lucru, am inteles ca EU n-am facut nimic cu viata mea! Si asta, pentru simplul motiv ca nu m-am putut desprinde de un amarat orasel de provincie, in care am crezut cu tarie ca e toata viata mea.

Ce-mi doresc?

Imi doresc sa mai existe o sansa... asta e tot ce imi doresc!!!!

P.S. Daca vreti sa bem o cafea de ziua mea, stiti cum sa dati de mine!

Zilele orasului Hateg

2011-08-22T19:12:00.001+03:00

In aceasta saptamana, incepand din 26 august, pana duminica 28 august, Hategul se-mbraca de sarbatoare. Din pacate, anul acesta, nici eu, nici Florin, nu vom participa, dar sunt sigura ca, atat Nicolae Timis, cat si cei ce se vor ocupa de eveniment, va vor oferi doua zile de neiutat, asa cum au facut in fiecare an. Din pacate, oricat am cautat pe internet, nu am gasit niciunde programul manifestarilor de anul acesta, aspect de care trebuia sa se ingrijeasca, totusi, cineva... Dar, trecand peste acest mic inconvenient, este multa muzica si culoare la Hateg, in aceasta sarbatoare, se pune tot sufletul aflat in dotare ca fiecare participant sa se bucure de cate ceva. Daca vreti o opinie personala, sarbatorile hategului, sunt cele mai reusite evenimente de peste an, la care am participat si asta pentru ca s-au evitat elemente care sa duca sarbatoarea in derizoriu, nu exista compromisuri la capitolul program, iar in ceea ce priveste programul artistic, se investesc enorm de multi bani, ca pe acea scena, din inima orasului, sa urce oameni talentati si daruiti muncii lor. Am scis, de-a lungul timpului, despre aceasta sarbatoare, puteti gasi amanunte si imagini AICI, sau AICI, iar daca nu v-am convins pana acum, bucurati-va de imaginile urmatoare:

Daca v-am convins sa participati, bucurati-va de fiecare clipa si scieti-mi cum a fost!!!

Doar ţie!

2011-08-09T02:03:00.001+03:00

M-am gândit ca azi să-ţi scriu DOAR ŢIE... Să-ţi spun că viaţa mea e zbor şi zbatere, strigăt şi soare, izvor şi lumină, neant şi iubire... Mi-am amintit astazi, cum fugeam printre vise ce păreau atat de ireale, acum 62 780 000 de secunde... mi-am amintit toate privirile tale, lacrimile si gandurile...

Apoi, ai devenit "gândul" meu şi inima ce-l ajuta să trăiască. Am "ştiut" de atunci, că aş putea să-ţi las DOAR ŢIE sufletul în palme şi ar putea fi fericit... acolo, in palmele tale...

Am visat şi-am crezut că ma voi trezi, dar m-am trezit în braţele tale... Cum să visez atât de real şi să nu-mi trăiesc intregul vis lângă tine?

Ştii? Acum le mulţumesc tuturor femeilor ce te-au avut lângă ele, că te-au lasat să zbori... să zbori până la mine... Pentru că DOAR ŢIE îţi dau exclusivitate, pentru toată iubirea mea şi, NUMAI ŢIE îţi las în dar o viaţă... VIAŢA MEA!

Cu ce ma ocup? Sunt MAESTRU DE CEREMONII, de cand ma stiu!!!

2011-08-01T01:46:00.004+03:00

In primul rand, pentru oricare dintre ofertele prezentate mai jos, va trebui sa ma contactati personal: 0729788122.
In al doilea rand, as vrea sa spun ca nici eu nu prea stiu cu ce ma ocup. In afara de job-ul meu oficial, pe care-l tot abandonez in ultimul timp, ei bine, atunci cand nu prestez la locul cu abandonul, mai fac si urmatoarele lucruri:
1. Sunt propriul producator, realizator si prezentator al emisiunilor radio-tv pe care le realizez. O parte din ele le gasiti AICI !

2. Prezentare de spactacole ( politice, folclorice, etc), prezentare evenimente corporate (pe care, uneori, le si organizez), prezentare evenimente mondene:

1. Management artistic, impresariat, organizare evenimente publice si private. In acest sens, colaboram cu artsiti profesionisti, solisti de muzica usoara, muzica populara si muzica de petrecere. Persoanele care-si doresc o nunta high class, renuntand la traditia romaneasca prost aplicata in zonele urbane, pot solicita prezenta mea ca si Maestru de ceremonii/ M.C./emcee, ceea ce ridica standardul prezentarii evenimentului. Mai multe amanunte despre acest lucru, gasiti AICI! Va prezint mai jos, imagini care va vor convinge de profesionalizmul nostru:

- colaj program nunta (botez, petreceri private, corporate si aniversari):

Daca ti-a placut, contacteaza-ne!!!! (0729788122) Si... DAAAAA!!!! Participam si la evenimente organizate in afara tarii!

- zilele oraselor si comunelor

Noi asiguram reusita evenimentelor dumneavoastra oferindu-va organizare, coordonare si planificare pentru :

Evenimentul TAU:
* NUNTI
* botezuri
* aniversari

Evenimente corporateorganizari evenimente
* Intalniri de afaceri;
* Kick off meeting;
* Simpozioane;
* Seminarii;
* Conferinte de presa;
* Congrese;
* Campanii de relatii publice;
* Activitati de team building;

Petreceri corporate
* Lansari de produse, firme si servicii noi;
* Evenimente de promovare companie, produs;
* Cocktailuri;
* Petreceri tematice;
* Aniversari de companii;
* Jubilee;organizator evenimente
* Receptii;
* Dineuri;
* Baluri;

Evenimente artistice
* Concerte;
* Expozitii;
* Turnee aniversare;
* Recitaluri artistice;

ORICE TIP DE PUBLICITATE PENTRU FIRMA TA!
-pliante
-cataloage de prezentare
bannere
-panouri de drum
-reclame luminoase
-autocolante
-campanii publicitare
-campanii de imagine
-organizare de evenimente
-logo & identitate de firma
-spoturi audio & video
-obiecte personalizate
-filme de prezentare

Ce va putem oferi noi in calitate de organizator de evenimente profesionist:

* Cream concepte si tematici personalizate pentru fiecare eveniment corporate;
* Propunem locatii atractive, adecvate tematicii evenimentului si numarului de participanti;
* Rezervam spatii de cazare, de comun acord cu clientul;
* Negociem tarife preferentiale pentru toate serviciile specifice evenimentului;
* Coordonam si supervizam buna derulare a serviciilor implicate(servicii de masa,transport, entertainment, etc), pentru fiecare eveniment in parte;
* Asiguram creatia grafica pentru invitatii personalizate, in acord cu conceptul evenimentului;
* Derulam campanii de PR pentru eveniment - conferinta de presa, comunicate de presa, interviuri, in functie de obiectivele comunicate de client si stabilite impreuna cu acesta;
* Organizam activitati indoor si outdoor de team building, personalizate pentru fiecare eveniment in parte;
* Asiguram servicii decorare si amenajare, in acord cu locatia si conceptul evenimentului;
* Organizam evenimente artistice;
* Integram elementele necesare evenimentului(recuzita, costume, elemente decorare locatie, cadouri personalizate), conceptului stabilit;
* Asiguram servicii de securitate si paza, personalizate fiecarui eveniment;
* Asiguram servicii de promoteri si hostess, personalizate fiecarui eveniment;
* Asiguram servicii profesioniste de fotografiat si filmat, personalizate fiecarui eveniment;
* Organizam evenimente in aer liber, conform conceptului evenimentului, cu toate elementele necesare (corturi de diferite dimensiuni, toalete ecologice, servicii catering, etc);
* Asiguram inchiriere de echipamente tehnice si asistenta tehnica de specialitate;
* Asiguram servicii de consultanta, training, planificare, personalizate,asistenta specializata in organizarea si desfasurarea evenimentelor corporate, implementate cu sisteme noi, creative, de relatii publice.

Cu creativitate, originalitate si ani de experienta acumulati in organizarea de evenimente publice, private si corporate, vom colabora pentru stabilirea tuturor detaliilor specifice fiecarui eveniment, facand parte din aceeasi echipa si asigurandu-ne impreuna de succesul sau.

Daca v-am starnit interesul, va rugam, CONTACTATI-NE!

E-mail: arhussmedia@yahoo.com

Tel: 0729 788 122 begin_of_the_skype_highlighting 0729 788 122 end_of_the_skype_highlighting

Să fii ŞEF... e o-ntamplare! Să rămâi... e lucru mare! După... nu mai ai valoare!

2011-07-23T12:29:00.003+03:00

Ceea ce veti citi in continuare, este strict parerea mea despre notiunea de ŞEF, in ţara de care, tocmai dispunem. Am atâta desconsideraţie pentru noţinea de ŞEF, incât nici măcar eu nu mi-aş dori să fiu ŞEFUL cuiva, in aceasta viaţă. Ieri, printre multele chestiuni casnice pe care le aveam de facut, am lasat televizorul, in fundal, sa vorbeasca de unul singur, doar asa, ca sa mai aflu si eu ce se mai intampla prin lume. Dintr-o data, ciulesc urechile, la o stire banala: Ion Iliescu (fost ŞEF de stat, fost ŞEF-ul celui mai important partid din Romania, fost..., fost...., fost... mare ŞEF, lanseaza o carte, la care lansare, ATENTIE!!!... nu participa nici un membru PSD! M-am apropiat de sursa de informatie, cu gura cascata si, am asteptat continuarea. Ce sa vezi? Un Ion Iliescu relaxat, asaltat de sute de oameni, sursa spunea mii, dar asta imi vine cam greu sa cred, dar in mod cert asaltat, iar langa el... nimeni dintre FOSTI... In clipa aceea mi-am adus aminte de o secventa, de la inceputurile mele in ale administratiei publice. Am sa va povestesc imediat, ce mi-am amintit, dar inainte de aceasta, mi-as dori sa fac o bucurie cuiva drag, de aceea, am sa va povestesc cate ceva din viata mea de angajat, cat si din viata mea ca "ŞEF", povestire pe care o vor aprecia, sper, minim doi oameni.

Asadar, cartea mea de munca, incepe prin anul 1999, intr-o vara, cand tocmai ma gandisem eu sa fac ceea ce iubesc cel mai mult si anume RADIO! Nu va dau mai multe detalii, pentru ca este neesential acest moment. Singurul aspect, de mentionat, este acela ca n-a durat mult "startul" meu in munca oficiala, pentru ca, am aflat dupa multi ani, "unii factori de decizie" credeau ca sunt combinata "sus", asa ca, m-au pus pe liber, cu ajutorul "colegilor" mei de atunci. Au facut-o elegant, desfiintandu-mi emisiunile. Dar nu voi vorbi despre acest aspect, pentru ca nici momentul, nici evenimentele, n-au avut conotatii serioase in viata mea. Cert este ca in 1995, o fost colega de liceu, ma suna intr-o dimineata, spunandu-mi sa o insotesc intr-un loc,unde si-ar dori sa se angajeze. Ca prietena de o viata, n-aveam cum sa o refuz, drept care m-am imbracat si am pornit in a o sustine. Zis si facut! Am ajuns la usa angajatorului, o usa metalica, pe care nu scria nimic, a unei garsoniere dintr-un bloc turn. Batem la usa si... ne deschide un slabanog pletos: "DA! SPUNETI!" se exprima el, cu o maxima superioritate. La care prietena mea, intr-o balbaiala ferma, ii explica, cum ca ar vrea cu... ŞEF-ul. Individul (ciudat) ne invita-n nauntru, ne conduce intr-o fosta bucatarie, devenita birou cu chiuveta, unde se aflau doi oameni: o ochelarista cu "aere" si un barbat grizonat, cu tigarea intre degete. Luam loc, iar dupa o scurta discutie, suntem amandoua provocate la o proba si asta, pentru ca prietena mea vorbise in asa fel, incat se intelegea ca vrem sa ne angajam amandoua. Iar acum, explicatiile: locul de munca vizat de prietena mea, era cel de redactor la un post de radio, radio care se numea SICA Hunedoara, primul post de radio din oras. Slabanogul pletos ara Spartacus, ochelarista era secretara Viloleta, iar grizonatul a fost primul meu ŞEF, din istoria mea de angajat: Aurel Stana. Nu mai stiu ce s-a intamplat cu prietena mea, de ce n-a mai venit, cert este ca, de la aceasta intamplare a pornit o aventura de viata, una extrem de frumoasa, pe care n-am s-o uit niciodata. Acolo am cunoscut primii si, poate, unicii oameni cu suflet din viata mea: pe langa cei trei mentionati deja, mai erau: Nelutu Panaite, Mihai Mehes, Cristina Furdui (Lazar), Dan..., Claudiu Seder, Gigi Punga, Cornelia Serban, Marinela Bilavu, Sebastian Szava, Petre Gherman, etc. unii dintre ei fac si acum radio, altii... nu stiu. Dar, sa revin la ideea principala, deci, la primul meu ŞEF: Aurel! Nu stiu daca numele sau are vreo legatura cu fundalul constructiei umane, dar daca va spun ca, eu, si in zi de azi, ii spun ŞEF-u' cred ca se intelege de la sine, ce fel de om este. Stia sa fie sef, sa puna in valoare oamenii laga care lucra, stia sa accepte pareri si sa analizeze situatii, stia sa fructifice avantaje, stia sa fie OM. Chiar si atunci cand urla ca totii dracii era ŞEF, pentru ca nu urla niciodata anapoda, iar cand mai lua decizii gresite, sau nepotrivite, calitatea lui umana, ii permitea sa-si asume faptele, ceea ce e mare lucru. Iar cand era chef... era! Mi-amintesc o etapa din viata noastra comuna, una pe care as vrea s-o povestesc, pentru ca multi dintre cei ce vor avea rabdare suficienta sa citeasca aceste randuri, vor avea ce invata. Dupa un an si ceva, de cand se deschisese in Hunedoara primul post de radio, cand lumea era inebunita pe aceasta tema, din multe motive pe care n-am sa le enumar acum, se liciteaza o alta frecventa si se mai deschide un post de radio in Hunedoara, unul care functioneaza si astazi: Radio Color.

Cand am ajuns in sediul radioului, cand am dat asa zisa proba, despre care am vorbit la inceput, m-a intamplinat un domn barbos, care n-a fost foarte vorbaret, dar nici extrem de ursuz, ce era pe atunci redactor sef la Radio SICA Hunedoara, respectiv Mircea Goian. Cand s-au pornit demersurile pentru a doua frecventa din Hunedoara, primul care a plecat, a fost chiar Mircea Goian, in calitate de director al viitorului post de radio. Apoi au plecat pe rand, a se citi: dezertat, cam toti oamenii buni, incepand cu Gabi Pocola si terminand cu subsemnata. De ce spun "terminand"? Pentru ca eu am fost lasata la final, din nu stiu ce motive, cert este ca am fost ultima racolata, a se citi: inselata. Mai vreau sa fac cateva precizari, asa de dragul artei: cand am inceput sa lucrez in radio, aveam un venit de 90 000 de lei. Dupa mai bine de un an, ajunsasem la 300 000 lei. Iar la negocierile avute pentru Radio Color, batusem palma la 3 emisiuni de week-end si la o suma de 600, sau 800 000 lei (nu-mi mai amintesc exact). Nu spun ca n-a contat si aspectul financiar in propria-mi dezertare, dar intervenisera cateva aspecte care m-au derutat fantastic. Plecand aproape toti oamnii buni din SICA, au aparut, normal, altii. Tot felul de fete dubioase, tot felul de povesti, intrigi, situatii aiurea, pe care nu le mai intelegeam. ŞEF-u', omul pe care eu ma bazam 100%, devenise un ciudat, nimic din ceea ce vazusem eu in el, pana atunci, nu mai era valabil. Nu mai aveai cu cine vorbi, nu mai reactiona dupa principiile pe care eu le cunosteam. Multi ani, mai tarziu, am gasit explicatia... intrase in "sevraj"! E atat de greu sa gasesti oameni... e cumplit sa reconstruiesti... La vremea aceea, n-am inteles asta... Cu mintea frageda, nu sti sa-i judeci pe cei care dezbina, pe cei care nu-s in stare sa formeze oameni si gasesc solutii miselesti de a lua totul de-a gata de la altii, ci ii judeci pe cei pe care-i trnsforma panica, sau neputinta, sau... durerea. Cert este ca am batut si eu palma cu noul angajator si... am plecat. A fost prima mea PROASTA ALEGERE! Am schimbat OMUL cu un "ŞEF". Eeeeeee, si de aici sa vedeti cum au decurs lucrurile, intr-o viata de angajat: cand a inceput Radio Color sa emita, m-am trezit cu o singura emisiune si aceea imjumatatita, cu un slar de 50 000 lei, cu niste colegi macinati de orgolii si invidii, cu clevetiri si excese de zel, cu o "doamna" redactor sef care, din motivele dansei, personale, isi IUBEA tare mult colegii (unii) de gen masculin si extrem de putin, aproape de loc, colegele, motiv pentru care a si maturat cu noi, de nu ne-am vazut. Evident, n-a durat foarte mult experienta mea in acest loc, pentru ca am si eu principiile mele proaste, dar sanatoase si... inainte sa ma dea cineva afara, mi-am "facut vant" singura. De fapt, aici am vrut sa ajung. Dumnezeu are legile Lui, pe care uneori nu le intelegem, dar nu-i lasa niciodata, pe cei care cred in El cu adevarat. Asa se face ca, inainte sa vin acasa intr-un week-end si sa prestez la job-ul meu de o jumatate de ora, imi rup piciorul. Ce necaz!!! Ce mai plansete!!! Cum mai urlam eu ca nu e drept ce mi se intampla!!!... tocmai acum, cand trebuia sa fiu perfecta, cand stiam ca sunt urmatoarea pe lista si toti sunt cu ochii pe mine... tocmai acum, trebuia sa patesc eu asta!!! Ei bine, cu piciorul rupt, ma duc sa-mi anunt "ŞEF-ul", pe Mircea Goian, de ceea ce mi se intamplase si de faptul ca urma sa ma internez si sa suport o operatie. Ajung la sediu, cu mama care ma ajuta sa merg, si aflu ca "ŞEF-ul" e intr-o minisedinta. Ma gandesc sa astept si o trimit pe mama sa stea (in picioare) langa usa, pentru ca eu n-aveam cum. Dupa cateva minute, vine mama la mine, intr-un suflet, sa-mi spuna ce a auzit din intamplare: se discuta de mine!!!... si de faptul ca ar trebui sa-mi iau zborul. Imi zic: asta e!... doar n-o sa oblig pe cineva, sa ma tina cu forta. Asa ca, intr-un tarziu, ajung in fata "ŞEF-ului" si ma trezesc spunandu-i urmatorul lucru: stiu ca nimeni nu este de neinlocuit, chiar daca cimitirele sunt pline de oameni de neinlocuit, dar eu ma aflu intr-o situatie delicata, am nevoie de o operatie, care nu-mi va permite deplasarea ( se vedea, oricum, ca nu mint), drept urmare, nu stiu cand voi putea reveni in radio. Iar ca sa nu incurc pe nimeni, prefer sa-mi dau demisia. Omul a mestecat cu tot cu barba sa stufoasa, un darab de guma, intr-o viteza specifica, a spus un dadadadada, ca pe mess si inca ceva ce nu-mi mai amintesc, cert este ca am plecat definitiv si fara nici un regret, iar dupa mine, au plecat unul cate unul, aproape toti cei care venisem pe aceeasi filiera. M-am internat in aceeasi zi iar in urmatoarea, am intrat in operatie. Cu piciorul in atele gipsate, spanzurat de un scripete, cu un partener de salon de vreo 2 anisori, care nu plangea, dar scotea niste sunete ciudate, operat si el saracutul, mi-am alinat suferinta cu un radio cu ceas, adus de acasa, pe care prindeam ambele posturi. Nu va ganditi ca m-a sunat cineva de la Color, sa-mi spuna de sanatate, nici eu nu m-am asteptat, de altfel, la una ca asta. Dar ascultam la radioul meu de suflet, emisiunea de dedicatii muzicale si pe prietenii mei, radioascultatorii, care-mi transmiteau mesaje de bine, vocile acelea, dragi mie, care au ramas il locul lor aparte din inima mea. Plangeam in hohote si numai ca nu-mi dadeam palmi de cat de proasta am putut fi, cand, de-o data, aud o alta voce: ŞEF-u'!!!! Sar ca arsa si dau mai tare: " vreu sa-i transmit si eu,Valentinei Ghorghe, sanatate si c-o astept la lucru!" Nu va spun ce a urmat, pentru ca oricine isi poate inchipui, cert este ca primul drum pe care l-am facut, cand am iesit din spital, a fost la... Radio SICA. Si acolo am ramas, pana la "ultima suflare" cand ne-am pomenit intr-o dimineata, cu un mesaj de la tovarasul Campeanu, marele "ŞEF", in care scria cam asa: "Urmatarele persoane: grizonatul, adica ŞEF-ul, ochelarista, adica secretara, slabanogul pletos si subsemnata, nu mai au ce cauta in acest post de radio, incepand din data de...bla-bla". Iar ca un "ŞEF-de-ŞEF" ce era dl. Campeanu, a lasat anexate si doua carti de munca, ale primilor doi, ca noua nu apucase in aproape 3 ani sa ne faca. Nu ma refer la un gest de onoare, in care se da mana cu omul care a lucrat pentru tine si-i multumesti de participare (macar de ochii lumii si pentru propriul respect de sine). Dar, evident, nici pomeneala de asa ceva, drept care eu am mai facut o emisiune, una pentru oamenii cu basca, pe care ŞEF-u o are si astazi. Am incheiat acea etapa unica din viata mea, am arhivat-o in suflet ca pe un diamant rar, ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat acea experienta de viata si un ŞEF adevarat, caruia nici astazi nu-i spun pe nume, ci... ŞEF-u'!!!
Ultimul meu ŞEF, cel de acum, este din nou un om intre oameni, dar n-am sa vorbesc acum despre el, preferand sa o fac atunci cand nu-mi va mai fi ŞEF, tocmai pentru a nu lasa loc de interpretari si de a putea spune lucrurilor pe nume, fara a ma acuza cineva ca-l pup in fund, sau il perii, pentru simplu motiv ca-mi e ŞEF, sau ca ma poate da afara. Intre primul si ultimul meu ŞEF, au mai fost cativa ŞEFI-surogat, care nu merita nici macar efortul de a-mi aminti numele lor, drept urmare n-am sa-i mentione aici.
Iar acum, am sa revin la ceea ce mi-am amintit, ascultand stirea cu Iliescu: cand m-am angajat la Consiliu, noua fiind si eu ca angajata si ŞEF-ul meu ca Presedinte, incercam sa ma acomodez cu restul colegilor, sau restul "ŞEF-ilor", pentru ca, dupa cum bine se stie, lumea administratiei publice e plina de "ŞEFI". Fiind vorba de cateva luni dupa plecarea fostului Presedinte, Mihail Rudeanu, era normal sa se faca si anumite schimbari, adica oamenii fostului, au plecat cu acesta, iar cei ramasi, care in urma cu doar cateva luni, erau 100% si ei, oamenii fostului, au devenit brusc si dintr-o data oamenii actualului, etc. Povestea mea scoate in relief, insa, altceva... mitocania de a fii sobolan si nu om, lipsa de coloana vertebrala, mizeria din orice institutie de stat si imposibilitatea de a-ti asuma faptele. Cand am ajuns in Consiliu, singurul om pe care-l cunosteam, era Bogdan, un fost coleg de scoala generala, care ulterior a plecat in SUA. Exista in mod clar, mai multe generatii, mai multe tipuri de angajati:
- cei de 55-65 de ani, care habar n-au nici macar ei, de ce mai lucreaza, pentru ca oricum nu s-au adaptat la tehnologie, nici la sisteme, nici la conditiile de lucru, dar trebuie si ei sa iasa cumva la pensie si toata lumea intelege asta.
- cei de 45-55 ani, care sunt si buni profesionisti (unii) si niste dobitocii (altii), cei buni, se cred de neinlocuit, unici si brilianti, astfel incat nu mai au nimic de invatat, pentru ca le stiu ei pe toate si sunt mari experti si in pupat cururi, iar cei dobitoci, sunt pur si simplu dobitoci...
- cei de 35-45 de ani, care au facut "scoala multaaaaa", in mod obligatorii, desi unora nu le foloseste la nimic, ajunsi in posturi cheie, pe diferite filiere si criterii politice, iar lumea se invarte in jurul lor, pentru ca sunt "puternici" si nu le poate face nimeni nimic, dar au o mare problema: economist fiind, nu stie nici macar operatiuni simple, cum ar fi extragerea TVA-ului dintr-o suma, ca sa nu amintesc de lucruri ma grave... Mai sunt printre ei si oameni O.K. dar ai nevoie de lupa, ca sa-i gasesti...
- cei de 25-35 de ani, care habar n-au pe ce planeta sunt, i-a trimis "tata" la un loc caldut si bine vazut, ca sa se mandreasca cu progenitura, stupida de altfel si fara prea multa scoala reala. E drept ca mai sunt si exceptii...
Cam asa arata lumea reala a angajatilor de la stat, in proportie de 80%, fapt care determina o majoritate covarsitoare. Ei bine, dupa plecarea sa, dl. Rudeanu, isi mai suna fostii subalterni, devotati candva si experti in pupat..., sa-i mai faca unele servicii, sau, cine stie, poate ca se mai scapau si ceva informatii utile, intr-o conversatie banala. Cert este ca, la inceput, a mai fost servit, poate pe ideea ca "nu se stie niciodata", sau de rusine, sau... ei mai stiu de ce. Dupa un timp, aud expresia: "spune-i ca NU sunt in birou!" si mai pe urma: "...iar asta? Da' sa se mai duca... si sa ma lase in pace!"
Asa ca, treaba asta cu ŞEF-ia, e complicata! Am fost si eu ŞEF-a, unora o vreme, dar m-am lecuit, am inteles ca n-ai cu cine lucra, ca nu poti forma profesionisti, ca oamenii sunt ciudati si in marea lor majoritate-s de rahat, drept urmare prefer varianta freelacer, in care nu dau explicatii nimanui, execut doar propriile decizii, nu injur nici un ŞEF, nu ma injura nimeni, nu am colegi invidiosi si nici lingai pe langa mine, nu ma "sapa" nimeni si nu-i e teama nimanui ca i-as putea lua locul. Raman la ideea aceasta, pentru ca mi-a dat bunul Dumnezeu doua maini, doua picioare si un cap cu neuroni sanatosi, deci n-am nici un motiv sa nu ma pot descurca. Sunt artist, deci am doza mea de boemitate, prezint spectacole, manageriez artisti, organizez evenimente, iar ceea ce am facut pana acum a iesit aproape perfect, astfel incat nimeni nu mi-a putut reprosa nimic, de la primul spectacol organizat in 1996 si pana acum. Se mai intampla ca unele persoane, alaturi de care am lucrat, sau care m-au angajat pentru organizarea unui eveniment, sau am przentat spectacole organizate de ei, sa colaboreze si cu alte persoane, dar DE FIECARE DATA, in urmatorul an, sau la urmatorul eveniment, au revenit la colaborarea cu mine. De ce? Simplu! Fiecare are dreptul sa aleaga. Iar ca sa alegi, trebuie sa sti ce alegi. Se experimenteaza, iar asta e normal. Dar si-au dat toti seama ca, atunci cand au colaborat cu mine, n-au fost nevoiti sa-si bata capul cu nimic, pentru ca sunt un om riguros in ceea ce fac, mi-am selectat si eu colaboratorii, sunt serioasa cand ma apuc de ceva si, lucrul cel mai important, nu am incurcat niciodata pe nimeni. Asa incat, sa nu-si imagineze nimeni ca ma voi supara vreodata, daca nu sunt contactata pentru un eveniment la care am colaborat in anii trecuti, pentru ca am foarte multe angajamente in toata tara si eu si Florin. Eu chiar ii apreciez pe cei care incerca mai multe variante, dar raman devotata celor care raman langa mine. Asa e si cu ŞEF-ia, poti schimba zeci de ŞEFI, important e, sa nu uiti niciodata cand un OM, a stiut sa-ti fie ŞEF. Iar asta, e drept, mai tine si de el!

LUMEA, intre NEBUNIE si PROSTIE 1

2011-06-15T13:14:00.003+03:00

N-am sa afirm niciodata ca EU sunt un om perferct (normal). Fireste ca e nevoie de ceva "nebunie" sa te iei de "fusta" unora, sau sa spui lucruri pe care 99% dintre contemporanii mei, nici nu se gandesc sa le viseze, de frica sa nu le creasca aripi si sa "zboare". Mai am si o doza de prostie, pentru ca fara ea, n-as fi om pe de-a-ntregul. Dar, pe cuvantul meu, ca am vazut si prosti mai mari... sau nebuni... ca inca nu ma pot hotari.

M-am "umplut de spume" astazi, vazand pe TVR un film de arhiva cu Catalin Crisan, interpretand o melodie care, la vremea ei, a fost un mare slagar: Vorbeste marea. Frumos! Minunata interpretarea! Dar mi-am amintit instantaneu, de o discutie pe care am purtat-o cu "domnul" Crisan, acum cateva luni, in care il intrebam daca poate sa participe la un eveniment pe care-l organizam. Extrem de amabil, mi-a spus ca este liber la data respectiva, mi-a comunicat si suma aferenta prestatiei (mult prea mare, de altfel), dar l-am intrebat daca poate veni si cu sotia. E.... din acest moment s-a dezlantuit furtuna! Nici nu vreti sa stiti ce cuvinte "alese" mi-a adresat "domnul" in cauza, pentru simplul motiv, ca eu, nu stiam ca a divortat... Pai. "domule" Crisan, cu tot respectul pentru ceea ce reprezentati in muzica romaneasca, v-ati gandit, macar o singura data ca nu e nimeni obligat sa stie ce fac miile de artisti din Romanica asta nebuna? V-ati intrebat ce ar insemna sa ia, fiecare cetatean, notite casnice referitoare la cine cu cine se cupleaza, sau divorteaza? Eu zic asa: va trec pe lista celor cu probleme, din care evident ca fac parte si eu si, trec mai departe in revista, lungul sir de "problematici".

In urma cu ceva timp, citesc in ZIARUL HUNEDOREANULUI, un articol referitor la o situatie de care nu eram deloc straina, iar in ziarul cu pricina, in articolul respectiv, gasesc o multitudine de neadevaruri, lucruri care nu se oglindeau absolut de loc in realitate, mai ales ca, REALITATEA era filmata si difuzata pe un canal national de televiziune. Pun mana pe telefon, il sun pe "domnul" Marcel Bot (semnatarul articolului), caruia ii explic motivul apelului meu, il intreb de unde are informatiile pe care le-a facut publice, iar dansul imi spune ca are sursele lui. L-am intrebat daca si-a verificat sursele, a spus NU cu nonsalanta, l-am intrebat daca are dovada celor afirmate public, a spus NU cu nonsalanta, l-am intrebat in ce fel considera dansul ca e corect ce a facut si, daca doreste sa-i pun la dispozitie atat documentatia necesara, cat si dovezile video, care contrazic total ceea ce afirma domnia sa. N-a fost interesat NICIODATA sa vada cat este de bine documentat, am expediat catre ziar si catre "domnul" Mircea Bot o solicitare de drept la replica, la care, evident, n-am primit niciodata un raspuns. Drept urmare, "domnule" Bot, va asigur de toata aprecierea mea, din titlul acestei postari, va felicit pentru modul in care va faceti meseria, pentru ca, trebuie sa aveti sefi tare prosti, ca sa va tina in redactia in care prestati, din moment ce nu s-au sesizat nici pana acum ca, habar n-aveti ce meserie practicati. Dar, daca se intampla cumva, ca prin absurd, sa o "dati de gard" si sa va verifice vreunul, iar siderurgicareala de presa pe care o aplicati, fara bun simt si constiinta, sa duca la excluderea domniei voastre din redactia mizeriei de ziar in care va faceti ca lucrati, stati linistit, stiu eu pe unul alt "domn", pe numele sau: Stefan Ciocan, caruia-i semanati izbitor si care va primeste cu bratele deschise. Atata doar ca, nu stiu ce-or sa se faca PDL-istii cu atatea gunoaie in jururl lor...

Merg mai departe si ma opresc la institutiile statului, cele care BLA-BLA!... ar trebui sa apere legea si sa ocroteasca cetateanul. In primul rand, cu riscul de a va smulge un zambet, v-as spune o poveste pe care o traiesc pe pielea mea. N-am mai auzit asa ceva, iar daca e sa mai fie exemple, incep sa cred ca e nasol de tot... Sotul meu, a trecut printr-o casnicie anterioara, care a durat 6 luni. Nenorocirea vine din faptul ca, divortul a durat de 3 ori mai mult (adica un an si jumatate), fara ca, in timpul casniciei, sa existe copii minori, bunuri de-mpartit, etc. Si cu toate acestea, nici un judecator nu sesizeaza aspectul cu pricina, ci.... JUDECA CAUZE si DA TERMENE! Bravo lor! Au facut multa scoala degeaba, ca le lipseste spiritul de observatie. Pe de alta parte, EVIDENTA POPULATIEI, care ar trebui sa stie tot ce misca prin urbe, face greseala dupa greseala: emite o carte de identitate unui presupus "acceptat in spatiu", fara acte in original, fara semnatura titularului, iar cand li se face o adresa oficiala cu cerere de instiintare asupra modalitatii in care au reusit aceasta performanta, SE ASTERNE TACEREA! Good point! Good point! Tacerea e ca mierea, nu? Dar mierea e si laxativa, asa ca, atentie cum va incheiati nadragii!

Si pentru ca tot vorbesc de institutiile statului, nu pot sa nu ma pronunt si asupra "domnului" Igas. Fostul meu profesor de matematica din scaoala generala, despre care am postat un articol acum cativa ani, avea urmatoarea vorba, cand se adresa unora ca "domnul" Igas: "dormi "Gigele", dormi in pace, tara inginer te face!" Atata doar ca pe "domnul" Igas, l-a facut direct ministru. Si nu orice ministru'! Al Administratiei si Internelor, adica a celor care se ocupa cu siguranta tarii si a cetateanului. Iar "domnul" Gigel, pardon, Igas, s-a gandit ca nu mai e nevoie in tara asta de asa ceva si, drept urmare, s-a aliniat colegilor sai din partid, care au distrus pe rand invatamantul si sanatatea, distrugand la randul sau, siguranta statului. Ca, drept e! La ce ne foloseste?!? L-am vazut pe Mircea Badea, insa "domnul" cu pricina n-a auzit de el, vorbind despre ceea ce are sub freza ministrul in cauza. Cand i-a spus "EBU", l-am aplaudat! Nu mai spun si eu ce a zis Badea, ca e inutil, daca doreste cineva sa vada, cu siguranta sunt puse pe net emisiunile. Am doar o precizare de facut, daca, din intamplare, "domul" Igas ajunge pe pagina mea: v-ati gandit vreodata, cati popi va vor trebui sa va scape de blesteme? Cati ani de slujbe de dezlegare veti plati sa va salvati sufletul?... asta daca mai scapati....
Normal ca NU!!!!
Pentru ca de unde atatea semne de intrebare, la doi neuroni care nici macar nu fac sinapsa intre ei... Bafta multa, "domnule" Igas si sa dea Dumnezeu sa ajungeti sa traiti, cat mai mult timp, din salariile pe care le "inventati" si de pe urma masurilor pe care le gasiti ca fiind normale! Va doresc din toata inima aceste lucruri si eu si miile de politisti si jandami carora le stricati vietile!!!!!

Mai am multe de spus, dar fac un serial de bun simt din titlul postarii si revin cu alta ocazie.

Vand panouri stradale

2011-06-13T14:51:00.002+03:00

Vand 2 panouri stradale (drum national), cu avize ce trebuiesc reinoite pe 2011, dar dispun de toate documentatiile aferente, cat si de aprobarea Regionalei de Drumuri Nationale Timisoara.
Unul este amplasat pe raza orasului Simeria, la intrare in oras, iar cel de-al doilea este in comuna Vetel, in dreptul crescatoriei de pui Avicola Mintia. Excelente pozitionari, atat pentru firme, cat si pentru partidele politice, interesate de promovare sau sustinere brand.
Pret/panou 2/4 m: 1500 euro + TVA.
Iata si imagini:
PANOU SIMERIA

Panou Veţel:

Zilele Devei, sau o salata de boeuf

2011-05-17T13:40:00.001+03:00

Am folosit in titlu, un preparat de bun simt, ca sa nu-i spun carcalete... sevit cu nonsalanta si tupeu devenilor, pe post de "specialitatea casei".

N-as vrea sa se supere nimeni pe mine, mai ales ca imi exprim o opinie personala, avand tot dreptul sa fac acest lucru, insa ca om de televiziune si radio, ca manager artistic si nu in ultimul rand ca simplu cetatean, nu pot sa nu ma oripilez.

Din 1995, de cand sunt oarecum in sistem, astept cu stoicism sa se schimbe cate ceva pe ici, pe colo, prin partile esentiale, mai cu seama in institutiile de cultura. Din nefericire, aceleasi căpuşe, aceeasi şobolani cu botul rosu, isi fac veacul linistiti in incintele acestora, fara ca cineva, mai luminat, sau cu mai mult bun simt, daca nu cultura, sa le taie macaroana si sa-i trimita la piaţă, acolo unde, de fapt, le este locul. Am consolarea ca, de doua ori am semnalat pe blogul meu, lucruri care, ulterior si-au gasit o oarecare rezolvare, cineva sesizandu-se la un moment dat si a luat atitudine. Poate se va intampla si de aceasta data la fel si, fara teama de a fi judecata gresit, am sa spun lucruri care vor starni tot felul de controverse, imi voi pune in cap niste somnolente trezite la realitate, dar sunt destul de cerebrala, incat sa-mi asum in intregime fiecare cuvant, sau acuzatie, pe care urmeaza sa o postez aici. Daca se gandeste cineva, ca nu voi putea dovedi public ceea ce afirm, se inseala amarnic.

N-am sa ma leg de bietii angajati ai acestor institutii, cum ar fi casele de cultura, pentru ca isi tin si ei de scaun cu dintii, sau cu ce au in dotare, ci de factorii de decizie ai acestora, oameni insarcinati sa organizeze, sau sa gestioneze SUME IMENSE, din banii publici.

Spre exemplu, astazi de dimineata, imi iau inima-n dinti si il sun pe "domnul" Vali Ilyes, organizator de evenimente si referent la Casa de cultura Dragan Muntean din Deva. Initial, l-am sunat cu rugamintea de a tine cont pentru astfel de manifestari, ca exista solisti de muzica usoara si in judetul Hunedoara, unul din acestia fiind chiar sotul meu. pe care dansul il cunoaste de ani de zile si pe care l-a chemat pro-bono, la multe dintre activitatile sale, dar la evenimente platite din bani publici, nu prea s-a inghesuit cu invitatiile. De la acesta discutie, s-a ajuns la alte tematici, pe care vreau sa le subliniez in cele ce urmeaza.

In primul rand, sa nu-si faca impresia "domnul" Ilyes, ca n-am sa-i pot desfiinta orice argument va aduce in apararea sa, incepand de la plata artistilor pe state de plata oficiale, pana la cheltuielile de protocol. Si asta, pentru ca nu s-a intalnit hotul cu prostul, niciodata in ceea ce ma priveste.

Dar sa facem, pentru inceput, doua lucruri: unul ar fi demascarea mizeriilor pe care le inghite publicul la astfel de evenimente, iar cel de-al doilea, un exercitiu simplu de imaginatie.

In primul rand, haideti sa vedem impreuna, ce ne pregatesc celebrii organizatori, pentru Zilele Devei de anul acesta:

Cine va cânta în faţa devenilor de „Zilele Cetăţii”?! Vezi programul manifestărilor

10 mai 2011, 16:24 Ultima oraautosalvare ciornă

Google Rezultate cautare

Ati ajuns aici in urma cautarii dupa urmatoarele fraze:

Faceti clic pe o fraza pentru a ajunge la prima aparitie, sauintoarce-te la rezultatele cautarii.

O nouă ediţie a manifestării „Zilele Cetăţii”, eveniment organizat în fiecare an la Deva, cu ocazia sărbătoririi oraşului, va avea loc în perioada 27 –31 mai.

Şi de această dată, spectacolele se vor ţine în parcarea hypermarketului de la intrarea în oraş, unde locuitorii municipiului Deva sunt invitaţi să ia parte la eveniment. Reprezentanţii primăriei au anunţat programul manifestărilor. Astfel, pe scena amplasată în aer liber, se pare că, vor urca, printre alţii, Voltaj, Compact, Holograf, Paraziţii, Pepe şi Mihai Constantinescu, aflându-se printre invitaţii speciali ai evenimentului.

Conform desfăşurătorului de program, spectacolele vor fi prezentate de Liviu Vârciu.

Toată petrecerea se va desfăşura pe parcursul a şase zile şi va costa 400.000 de lei, bani alocaţi din buget de Primăria Deva special pentru organizarea acestui eveniment.

Vezi programul manifestărilor:

Vineri, 27 mai 2011 – cu incepere de la ora 17:00
Prezentator LIVIU VARCIU	Andrada Igna
	Cristian Muntean
	Alexandra Stoinescu
	Green Band
Invitati speciali:	PEPE
	MIRCEA BANICIU
	COMPACT
Sambata, 28 mai 2011- cu incepere de la ora 17:00
Prezentator LIVIU VARCIU	Gala “Stelutele Cetatii 2011″ Deva
	Alexandra Albu
	Non-Profit
	Dansuri “Ambasadorii Prieteniei”
	Topaz
Invitati speciali :	HEAVEN
Invitati speciali :	HOLOGRAF
Duminica, 29 mai 2011- cu incepere de la ora 16:00
Prezentator: Silvia Semeniuc	MOMENT HUNEDOREAN
Prezentator: Silvia Semeniuc	Ansambluri traditionale : Zona Padurenilor, Caluserii din Grid ,Doina Crisului – Brad , Zona Orastiei, Fluierasii din Valea Jiului
Solişti:	Adriana Anghel si Bogdan Toma
	Ovidiu Homorodean
	Valerica Ianosi-Marian
	Ciprian Roman
	Mariana Deac Acompaniati de Doina Crisului din Brad Dirijor – Prof.Coza Ionel
	Ansamblul Profesionist “CINDRELUL-JUNII” din SIBIU Dirijor- Gabriel Popescu Director si coregraf- Silvia Macrea
Invitati speciali:	MARIANA ANGHEL
	CONSTANTIN MAGUREANU
	CORNELIA SI LUPU REDNIC
	NICOLETA VOICA
	LAURA LAVRIC
Luni, 30 mai 2011 – cu incepere de la ora 17:00
Prezentator Liviu Varciu	Adnana Olariu
	Candea Ionut
	Ultimul Rand
	Break Dance
	Dreamers
Invitati speciali :	VOLTAJ
Invitati speciali :	PARAZITI
Marti, 31 mai 2011- cu incepere de la ora 17:00
Prezentator Liviu Varciu	Ansamblul Folcloric,, Faeragul,, Certej
	Alina de la Orastie
	Ansamblul Folcloric ,, Silvana,,
	Petrica Velescu
Invitati speciali :	DENISA
Invitati speciali :	JAN DE LA CRAIOVA
Miercuri, 1 iunie 2011- cu incepere de la ora 11:00 – CASA DE CULTURA DRAGAN MUNTEAN
	Ziua Copilului
Invitat special:	MIHAI CONSTANTINESCU

Si am sa abordez fiecare subiect, in ordinea lor, asa cum le-a gandit "domnul" Ilyes. Am sa incep cu trupa TOPAZ, de origine din Deva, ceea ce este minunat, atata doar ca aceasta trupa, participa in fiecare an la aceasta manifestare, fapt datorat unui motiv extrem de simplu, si anume unul dintre componentii acestei trupe (Petre Cozma), este functionar in Primaria Deva. Interesant este faptul ca, (atntie!), se primesc SCRISORI din partea devenilor, ca aceasta trupa sa cante la Zilele Cetatii si la toate celelalte evenimente organizate de Primaria Deva... Acum, o fi treba asta la mintea cocosului, dar nici noi, n-om fi toti puicute!!! Haideti sa analizam cu exemplele in fata, doua situatii:

- in anul 2009, trupa Topaz se dezlantuie la acelasi eveniment, cu precizarea ca, vocal veti da exact de sotul meu. Nu voi face eu aprecieri, am sa va las pe dv. cei ce cititi, sa va formati o idee: http://www.youtube.com/watch?v=dYa1I2gfSNI&feature=related

- in anul 2010, trupa Topaz este refuzata de Florin, pe considerentul ca au venit cu propunerea inainte cu doar cateva saptamani de eveniment, fapt care a dus la alcatuirea ad-hoc a unei alte formatii, iar rezultatul, doar de dragul participarii si incasarii unor sume, il gasiti aici: http://www.youtube.com/watch?v=7dgZ8dSiUKM&feature=related

Nu-i asa, ca e topita lumea dupa grohaieli poetice, dezacordate si ieftine? Bine ca asta cu "ieftin" prinde la public.... Dar, mai exista un aspect: vineri seara, deci nu in aceeasi seara ca sa se poata face comparatia de rigoare, concerteaza la acelasi eveniment si trupa GREEN BAND, condusa de Vasile Stanasel, director la Caminul Cultural Certj. Am sa va dau un link si cu aceasta trupa, ca sa puteti face din nou o comparatie: http://www.youtube.com/watch?v=zXQ1cYuqTNU&feature=related

Iar acum facem o dezvaluire: trupa Green Band, primeste pentru cele doua evenimente, magnifica suma de 400 de lei. Am aceasta informatie din surse neoficiale! Daca este eronata, inseamna ca domnul Stanasel, si-a mintit oamenii cu care lucreaza, sau am fost eu dusa intr-o mare eroare. Oricum, statele de plata OFICIALE, pot confirma, sau infirma (dupa caz), ceea ce spun eu. Si chiar ar fi binevenita o comparatie solicitata din partea presei de bun simt, pentru a ne lamuri si noi, cei luati drept "puicute", de onestitatea acestor afaceri pe bani publici. Mai ales ca "domnul" Ilyes are de justificat in fata d-lui Primar, impresionanta suma de 400.000 RON, alocati acestui eveniment, adica 4.000.000.000 lei vechi, conform declaratiilor date in presa. Trecem mai departe...

Tot in seara de sambata, avem trupa HEAVEN, compusa din trei fete frumoase si usor ~~(ne)~~talentate, care fac play-back la mare arta, sfidand orice contract de bun simt si orice public. Pentru edificare, vin si cu imagini: http://www.youtube.com/watch?v=ZcFYg__atIg&feature=related (incepand cu minutul 1.00 evolutia acestei trupe la Arad. Pentru necunoscatori, NICIODATA, un artist nu poate canta in timp ce sare, deci puteati sa le ascultati si la radio, fara sa platiti mii de euro din bugetul public!). Sa mai luam un exemplu: http://www.youtube.com/watch?v=xdXSVHw0_QY&feature=related aici va puteti da seama si de diferenta sunetului dintre microfon si CD, in microfon putand fi sesizate sincopele gafaielilor de rigoare, iar pe banda nu gafaie nimeni...

Am rezerve si in ceea ce priveste chiar si prestatia celor de la Voltaj, unde, dupa cunostintele mele, se vor duce intre 5000 si 7000 de EURO, a celor de la Parazitii si chiar a lui Mihai Constantinescu. Sper sa ma insel eu!

Cu alte cuvinte, prosteala pe fata! Acum, nu stiu cum va scoate "domnul" Ilyes camasa in fata publicului... are, ce-i drept, trei posibilitati:

- ori averizeaza pe toata lumea ca se va canta OBLIGATORIU live, iar aici s-ar putea sa aveti parte de un non-spectacol, tot pe banii dumneavoastra, prin unele parti.

- ori elimina din program variantele artistice care nu pot presta live.

- ori va prosteste in continuare, cu nesimtire.

Partea cea mai dureroasa, abia acum vine! In programul de duminica, dupa artisti de mare valoare, cum ar fi Mariana Anghel, Nicoleta Voica, sau Laura Lavric, "domnul" referent, a considerat de cuviinta, sa mai dea cu cateva mii de euro si in cativa manelisti, nu de alta, dar ar cam trebui sa-i scoatem in evidenta, sa-i promovam si pe bani publici, ca poate la bairamuri nu se mai castiga, fiind criza... cum ar fi Denisa ( http://www.youtube.com/watch?v=2arXEdCd_M0&feature=related

), sau Jan de la Craiova (http://www.youtube.com/watch?v=fukqocM_UeQ&feature=related ).... NO COMMENT! Tot ce mi-as dori, ar fi ca acestia de pe urma, sa-i dea o palma mediatica celebrului referent si om de ~~(in)~~cultura, si sa cante live. Ca, daca vin si fac si play-back, eu zic "domnule" Ilyes, sa va prezentati demisia pe masa d-lui Primar, pe 1 de iunie, inainte de 8.00 dimineata. Nu de altceva, dar cimitirul e plin de oameni de neinlocuit, iar locul dv. sigur nu este in "casa" lui Dragan Muntean. Cred ca s-ar zvarcoli, saracul, in mormant, sa vada ce faceti... dar cine stie?!? Poate va face o vizita nocturna, de dincolo de lume...

Iar domnului primar, Mircia Muntean, ii cer scuze pentru franchete si pentru dezvaluiri, dar ar putea fi mai atent la ceea ce se intampla sub nasul domniei sale.

Iar acum sa facem un exercitiu de imaginatie...

Sa presupunem ca Nelu-paralelu, organizeaza un astfel de eveniment. Pe langa banii dati pe prestatiile artistice, Nelu, care nu este asa paralel precum se spune, mai primeste si cateva comisioane de la impresarii artistilor, sau de pe la trupe, ca doar ~~(H)~~artistii trebuie sa mai cante si la alte evenimente... apoi se ocupa Nelu nostru, de mesele si cazarile acestor prestatori de play-back. Cum o face? Simplu! Ia una bucata restaurant, sau cantina, la care a mai organizat astfel de mese, face un meniu de 45 lei, pe care il supraevalueaza la 65, sau 85 lei, bani care se intorc inapui la paralelul nostru. Cazarile, care pot ajunge si la 80 lei cu discount-ul aferent, ajung pe la 100, sau chiar mai mult, pe hartiile oficiale, pentru ca si Nelu are copii si familie. La tragerea liniei, Nelu-paralelu, devine curat ca lacrima in fata Curtii de Conturi, pentru ca nu e atat de paralel cum vor altii sa creada. Atata doar ca, unii stiu preturile reale si le pot si dovedi, in caz de forta majora. Si uite asa, se face ditamai spectacolul, la un pret de-ti vajaie creierii, cand el ar costa in realitate, poate jumatate din suma oficiala... Dar nea Nelu-paralelu, se metamorfozeaza de la luna la luna, in Nelu-smecherelu', sau Nelu-curatelu' si-i face praf pe ordonatorii de credite, cu hartiile sale curate ca lacrima. Ca de! Nici ceapa n-ai mancat, nici gura nu-ti miroase!!!

Pentru o mai buna perceptie asupra situatiei, voi expedia link-ul acestei postari, la toate publicatiile si mijloacele mass-media din judetul Hunedoara, dar ma gandesc serios, sa le fac cadou un subiect de presa si unora dintre cele mai importante publicatii nationale... Doar asa... de kinki!

Voie buna, nea Nelu!

Oare de ce nu m-au votat?

2011-03-04T11:08:00.000+02:00

Azi dimineata, ma trezesc, imi fac cafeaua si... pornesc calculatorul. Dau peste Ovidocea, instalat si el pe net de ceva vreme si-l intreb ce face. Imi spune: ai sa razi, daca-ti spun ce fac... ma uit la filmuletul tau de campanie...

N-am ras.... m-am intristat... vizionati si voi acest filmulet, dupa aproape 3 ani de la scopul pentru care a fost realizat si, spuneti-mi voi daca n-am dreptate cand spun ca: nu e orb, mai orb ca cel ce nu vrea sa vada si, nu exista surd, mai surd decat cel ce nu vrea sa auda!....

M-au oprit pe strada cativa oameni in ultima saptamana, care imi spuneau ca regreta ca nu m-au votat... Acum e inutil sa regrete, acum e prea tarziu pentru orice...
Ati ales ce meritati!
Daca sunteti nemultumiti, incasati-va singuri palmele de rigoare si nu dati vina pe nimeni ca n-ati facut ce v-am rugat eu in film: sa chibzuiti de o suta de ori, daca este nevoie... Cine stie, daca veti mai avea ocazia sa alegeti, cine stie daca mi se vor rascula a doua oara piticii mei politici, sa mai candidez o data... cine stie ce va fi...

DE CE NU PORT EU MARTISOARE?

2011-03-01T13:01:00.001+02:00

Din nefericire, nu stiu daca pentru mine, sau pentru cei pe care-i voi dezamagii astazi, eu nu cred in zile de artificiu, special create ca sa demonstram "ceva". Viata m-a invatat sa cred doar in ce vreau eu, astfel ca am trei sarbatori, mari si late in care cred: Pastele, Craciunul si Sfanta Maria Mare. In rest, orice alta sarbatore e o zi ca oricare alta, care pentru mine nu simbolizeaza nimic. Nu cred in St. Valentine's Day, nici macar in Dragobete, nu pretuiesc nimic din ce nu are pret pentru sufletul meu. Chestiunea asta cu primavara legata de gat cu un snur alb-rosu, nu m-a entuziasmat niciodata. Mai intai, pentru ca nu vad afara nici un soi de primavara, apoi, pentru ca nu-mi poate aduce nimeni, primavara in suflet, decat daca mi-o instalez eu singura, iar mai apoi, pentru ca dezaprob total meschinariile legate de orice astfel de eveniment. Am vazut femei cu zeci de martisoare prinse pe o amarata de bluza, de parca ele erau generali in rezerva. Apoi am mai vazut "femei" masurand drumul de-a latul, intorcandu-se de la o porcarie de petrecere, organizate doar pentru ele, sa le ia banii un tip destept, care... cu siguranta nu da doi bani pe ziua lor, dar le lasa sa se maimutareasca precum le e soiul, timp de cateva ore, doar, doar, s-or simti si ele "femei" o data pe an...

Da! As purta cu drag un martisor, oferit de sotul meu, ales cu atentie si dragoste, special pentru mine si, m-as duce la bratul lui, oriunde... si la capatul pamantului, daca acolo va simti el de cuviinta, sa-i multumeasca femeii din mine, ca-i e alaturi. In rest, nimic nu are valoare.Sau aproape nimic... Spun "aproape", pentru ca mi s-a intamplat si un lucru, pe care l-am aprciat asa cum a fost gandit. Cand m-am angajat la Consiliul Judetean, am intalnit doua aspecte frumoase ale acestor sarbatori de primavara: unul a fost acela ca ni se multumeste in fiecare an, noua, femeilor, ca suntem cu adevarat "barbate" cand e vorba de munca, drept care, Presedintele nostru, vine personal, in fiecare birou si ne aduce o felicitare si o floare. Alt gest notificabil, este al unui fost coleg, care, din pacate s-a pensionat pe caz de boala, dar, care, facea in fiecare an, un cadou deosebit tuturor colegelor sale... si nu suntem putine!!! Adica, vorbesc de cateva zeci... Ne aducea fiecareia dintre noi, o cruciulita sfintita, sau un rozar, care sa ne apere tot anul. Am si acum cele doua rozaruri primite de la dansul si-mi sunt tare dragi.

Anul acesta, martisorul meu este muzical, il primesc si il ofer mai departe, il voi purta in suflet si in gand si-mi e primavara eterna, asa cum consider eu.

Sa aveti viata frumoasa, precum o primavara inflorita!

Base versus Boc

2011-01-24T18:49:00.000+02:00

Sau Boc versus Base... nici nu mai conteaza. Cert este ca, ne putem amuza, pana ne crapa ficatii, la orice cocomarla de felul asta, pentru ca nici rasul, nici razbunarea gazetareasca nu mai pot schimba realitatea pentru care, unii isi pun capat zilelor. Din partea mea, sa se pupe-n cur, mult si bine, iar, cand se satura Base, poate sa se intoarca si cu fata, ca totuna-i!

Un banc bun!... pentru cunoscatori

2011-01-14T13:31:00.002+02:00

Cică Victor Ponta, Crin Antonescu şi Daniel Constantin erau la negocieri. Se întâniseră să tranşeze ultimele chestiuni legate de Alianţă. Deschide Ponta mapa cu care venise, citeşte şi spune:

- Dacă mâine trebuie să vă spun din nou că Ilie Sârbu este un premier viabil… mă arunc pe geam!

Constantin se uită şi el în mapa din faţa lui şi spune:

- Dacă şi mâine vă spun că fiecare ştire dată la Antena 3 merită câte o funcţie de consilier local… mă arunc de la etaj!

Crin parcurge hârtiile lui şi spune:

- Dacă iar susţin la negocieri că viitoarele şedinţe de Guvern se ţin în oraşele unde joacă FC Barcelona… mă arunc de la etaj!

A doua zi, fiecare îşi deschide mapa, citeşte şi… se aruncă-n gol…

La înmormântarea celor trei, Ion Iliescu, Dan Voiculescu şi Mircea Ionescu-Quintus erau huiduiţi de mulţimea nemulţumită că au dispărut toţi liderii Opoziţiei.

Iliescu, ferindu-se de flegme, strigă: Dacă îmi spunea că nu îl înghite pe socră-su, îi dădeam alt nume în mapă…

Voiculescu, ascuns după un cavou, spune: Dacă ştiam că vrea să apară numai el în emisiuni, îi dădeam pe ceilalţi pe Antena 1…

Quintus, dezinvolt, zice: Degeaba mă înjuraţi, Crin îşi făcea singur mapa!

Vand casa

2011-01-04T18:25:00.002+02:00

Vand casa, in comuna Densus, la aproximativ 12 km de Haţeg, un nivel si mansarda pe jumatate de casa, 4 camere la cheie, o baie, doua holuri si o bucatatrie. Necesita amenajare mansarda, unde sunt prevăzute alte doua camere si o baie. Casa este total utilată cu instalaţie de incălzire pe lemne, are gradina pentru uz personal, gazon, curte pietruită, munte în spatele casei şi râul Galbena, în faţa curţii. Veţi vedea în imagini, mai multe detalii.

Preţ fix: 70 000 EURO.

Pentru cei interesati: 0729 788 122

HOL INTRARE PRINCIPALA:

LIVING

CAMERA NR. 1

HOL

DORMITOR 1

DORMITOR 2

BAIE

CAMERA CENTRALEI

Puntea dintre DECENII

2010-12-30T12:51:00.001+02:00

Mi-ar fi placut sa va scriu, asa ca alta data... As fi vrut sa vibrez in "linistea" mea, sa-mi cante sufletul, sa-ngenunchez printre lacrimi... Astazi, toate sunt altfel! Va scriu cu condeiul inmuiat in cantec de iubire, pentru o rugaciune eterna... Dar nu-mi mai adun cuvintele de pe aripile muzei mele, ele vin de la mine, catre voi, in mod natural, de parca le-as fi construit cu mult timp inainte. Astazi, sunt cuprinsa de o normalitate, parca nefireasca si nu stiu cum sa o privesc.

Inchei un deceniu, pe care-l iubesc si-l arhivez in suflet, pe cel mai frumos raft al timpului, ingenunchez pentru omul pe care l-am iubit cu toata daruirea si care mi-a facut cel mai frumos dar de pe pamant, asa cum l-am si botezat, DARA, ma rog pentru el, sa-i fie bine, asa cum m-as ruga pentru mine, ii sarut mainile in gand, pentru tot ce mi-a oferit, pentru grija pe care mi-a purtat-o si pentru toate gandurile lui frumoase, pe care le imbratisez impreuna cu aminirile unui timp ce-mi apartine si mie.

Inchei un deceniu, care mi-a adus si suferinta si zambetul sufletului, un deceniu in care am cunoscut inaltatrea si caderea, in care am invatat ce inseamna anumite sentimente despre care doar citisem candva. Vreau sa sterg din "timpul meu", trei ani care mi-au umbrit existenta, in care n-am mai fost eu si care mi-au produs cel mai mare dezechilibru al fiintei. Poate ca tocmai acesti ani m-au transformat, m-au desprins de ceea ce eram si de tot ce iubeam. De multe ori, m-am intrebat de ce trebuia sa se intample un anumit lucru, de ce trebuia sa intalnesc un anumit om, care sa-mi schimbe viata atat de radical... Poate ca asa a fost scris... Nu-mi voi putea explica in mod logic, niciodata! Stiu doar ca, cel mai cumplit lucru de pe pamant, este obsesia. Ea afecteaza atat pe cel posedat de ea, cat si pe cel asupra caruia se revarsa. M-a ferit Dumnezeu de sentiment ca stare personala, dar am gustat zi de zi din veninul ei, timp de peste trei ani, datorita unui "om" necontrolat. Poate ca, dintre toti cei care m-au ranit, intr-un fel sau altul, in aceasta viata, pe acesta n-am sa-l pot ierta niciodata...

Mi-a mai adus acest deceniu, posibilitatea de a vedea o parte de lume. Am calatorit, am vizitat Ungaria, Austria, Italia, Spania, Germania, Bulgaria, Grecia, Cehia, Slovacia, San Marino, Egipt, Emiratele Arabe, etc, am filmat si am aratat lumii ce am vazut eu. Este, poate, cel mai mare castig material al ultimilor zece ani. Unicul de care m-am bucurat cu adevarat... In rest, totul e foc de paie. Amintirile raman cu noi, pana la capatul vietii.

Iar, ca timpul sa-si inchida cercul, la finalul acestui deceniu, Dumnezeu s-a gandit sa trimita in drumul meu, jumatatea mea de destin, de viata, de spirit... cantecul inimii mele. A ajuns in viata mea, intr-o seara de vara, cu visele ucise, cu sufletul sfaramat, cuibarit in lumea lui, in care m-a lasat sa intru... sau, asa a fost scris!

I-am dedicat un an de cuvinte, aici pe blog, in cantecele lui, iar ceea ce a mai ramas, i-am pus lui in palme, ca pe singurul izvor al sufletului meu. Credeti ca a fost atat de simplu? De fapt, cred ca a fost la fel de simplu, cum ii este pasarii pheonix sa reinvie din propria-i cenusa. Am murit in fiecare noapte, si-am reinviat in fiecare zi, pentru el. Iar Dumnezeu, vazand culorile sufletului meu, mi-a adus "gandul" langa mine, sa-mi pazeasca clipele vietii si visele deopotriva. Acum e langa mine, pentru cat ne-o fi dat sa traim pe pamant si, pot spune ca Mos Craciun EXISTA!!! Nu stiu daca ma va chema vreodata Muresan, dar am certitudinea ca, fiecare scanteie din mine, poarta numele lui.

Aici se incheie un deceniu din viata mea... Aici se incheie un capitol, pe care l-am creionat in cuvinte, cu penelul inimii mele si-l astept pe cel ce va sa vina, cu toate motoarele pornite. Stiu ca nu va fi usor, ca voi infrunta furtuni necunoscute pana acum, ca vor fi ploi, dar va fi si soare, mult soare, pentru ca "SOARELE" meu straluceste langa mine...

Va doresc un deceniu de impliniri, de iubire si lumina!

REVOLTA DE IARNA

2010-12-15T14:12:00.000+02:00

DAAAAAAAAA! Sunt revoltata si nu vreau sa-mi revin deloc! Incerc sa depasesc de luni de zile, femomenul "telefon inutil". Ce inseamna asta? E mai complicat de explicat, dar incerc sa alcatuiesc un desfasurator...
Capitolul UNU:
Cu totii avem indatoriri, obligatii, situatii de rezolvat, serviciu, casa, etc... plus ca, in perioada asta a anului, suntem mai agitati ca oricand. Si in toata nebunia asta, suna telefonul. Te uiti pe ecran si ce sa vezi? Nu este unul din zecile de telefoane primite zilnic, cu probleme reale, care trebuiesc rezolvate, ci e un/o "X", la care te intrebi: oare ce-o vrea? Si ce auzi la capatul celalalt? "Ooooooo! Ce ma bucur ca raspunzi!... Ce mai faci?" Ii spui cu amabilitate cam ce faci, dupa care intrebi cu ce-i poti fi de folos... Afli ca a fost doar un telefon de curuazie, dupa care te intreaba din nou: "... si, ce mai faci?" Ii explici ca tocmai i-ai spus ce faci, asta... in timp ce, evident, ti telefonul la ureche sprijinit de umar, pentru ca in acest timp, tu chiar faci ceva... iar de la capatul celalalt, se aude din nou vocea aceea plictisita, odihnita, relaxata, etc. care mai pune o intrebare: " si?... de sarbatori, ce faci?" Iti vine sa aduni toti sfintii din calendar si sa-i dai cu ei in cap, dar gasesti repede o scuza: poti, te rog. sa inchizi doua minute, ca ma suna cineva in asteptare si trebuie sa raspund... Daca ai noroc, "stresul" inchide telefonul si... in sfarsit, iti vezi linistit de ale tale, zicand bodaproste c-ai scapat. Dar, ce sa vezi? In exact doua minute, suna iar... "Am crezut c-ai uitat de mine si m-am gandit sa sun inapoi tot eu..." Te ia cu lesin si, chiar in momentul in care e sa ramai fara aer, ce auzi? "Si... zi-mi ce faci... ca ma tot gandesc la tine de ceva timp..." Uiti ca trebuie sa lesini si te apuca dracii. Ii spui "stresului" cateva "urari" faine de sarbatori si-i trantesti telefonul in nas. NO! Ma gandesc... acu ai la ce te gandi, o perioada...
Alt exemplu, de mare exceptie, sunt apropiatii: rude, fini, prieteni de familie... Astia sunt alt factor de stres! Nu toti, evident... Dar marea majoritate. Sunt unii, care vad lumina la geam si suna sa vada ce faci, dupa care se autoinvita, pur si simplu. Mai sunt unii, care vad lumina si vin de-a dreptul peste tine. Chiar nu conteaza pentru niciunul din ei, daca esti obosit, daca tocmai intrai sa-ti faci baie, daca urma sa faci lectiile cu copilul, sau iti doreai, pur si simplu... liniste! Ei vin sa te tina din treaba, sa povesteasca, sa vada ce faci... Sau suna! Iar daca ai norocul sa nu te lovesti doar de un singur exemplar de "stres" pe zi, poti considera ca ai pierdut 24 de ore din viata ta... exact DEGEABA!!! Nu-i mai vreau! Nu mai pot! Mi-as dori sa stiu si eu, unde mama dracu au fost toti stresato-stresantii astia, atunci cand nu suna telefonul zile intregi, cand nu-mi deschidea nimeni usa, cand mi-a fost greu, etc... De ce nu m-a intrebat nimeni, atunci, ce fac? Si de ce sunt toti, atat de curiosi, tocmai acum?
Asa ca... voua, dragi strso-prieteni, va scriu azi, pentru ca stiu ca-mi cititi aceste randuri, iar daca nu va regasiti in descrierea mea, problema e la voi, iar urmatoarea etapa este sa va mut in categoria streso-prieteni-nesimtitiraude tot si rezovam problema instantaneu.
Capitolul DOI:
Profesia palmata! Stiti ce e aia: alba-neagra? Ei bine, sunt oameni in jurul nostru, unii buni profesionisti, altii profesionisti inchipuiti, care muncesc si ei in felul lor. Si, ca sa nu fie dubii in ceea ce priveste categoria careia ma adresez, am sa fac si precizarile de rigoare, fara a da nume, ca nu se cade, dar daca nu sunt NESIMŢIŢIRĂUDETOT, SE REGASETE FIECARE, PRINTRE RANDURI. In ultimul timp, cu riscurile aferente, am ales sa fac exact ce-mi place. Am lasat de-o parte munca la stat, pe nasturi, ocupandu-ma de oraganizarea unor evenimente, publice sau private, de spectacole, emisiuni de televiziune, etc. Normal, lucrez cu si printre artisti, dar nu numai. Asadar... Exista ARTISTI care au talent si-si fac meseria cu daruire si bun simt atat fata de ei, cat si fata de cei din jur, dar... exista si "artisti" care n-au fuştei la scară. Dar, am uitat să precizez: au scară!
Si acu, sa-i iau pe rand:
- particip de curand, la un eveniment "artistic", la care si-a facut aparitia si o "mare artista". Ea e MAREEEE, de felul ei, dar s-a cam plimbat printre game, tonuri si instrumentisti. Bine, adevarul e ca, publicul, saracul, nu si-a dat seama, ca nu suntem toti muzicanti. Nici macar "publicul elevat" n-a sesizat ca "doamna artista" era cu boii pe aratura. Dar nu asta e important... nici n-am vrut sa va povestesc acest aspect, ci altul. Dar daca tot am facut-o... Deci! Povesteam, cum o "mare artista", ( candva chiar a fost), o doamna, cum s-ar spune, ofuscata ca nu-si mai primea comisionele, de pe la sonorizari si alte chestiuni de organizare, s-a hotarat sa se razbune exact pe cei ce o ajuta sa "sune" bine, injurand de mama focului pe toata lumea. Asa da doamna-mi zic! Si dau sa parasesc incaperea cu pricina, de teama sa nu-mi aud si eu numele, cu mine de fata. Nu ca n-as fi auzit din alte parti ca nu-i prieste numele si prezenta mea la ficat, dar m-am gandit ca e mai bine sa nu ma barfeasca nimeni sub ochii mei, ca s-ar putea sa scot din mine vreun monstru, care sa le strice danturili de cristal. Asa ca, dau sa ies si, ce aud? Fereasca Sfantu', cate organe sexuale se ingramadisera in gura "doamnei" cu pricina!!!! Adevarul e, ca ma tot mir de-atunci, cum reusesc unele "femei", performanta asta... De unul, doua organe, am mai auzit... dar atatea si toate-odata.... e cam greu! M-am felicitat ca nu mi-a venit in emisiune, desi, recunosc ca am invitat-o de cateva ori si, mi-am vazut de ale mele. Am deschis acest capitol, nu neaparat din revolta, ci de scarba. DA! Mi-e scarba de tot ce tine de muzica populara. Pana la urma, folclorul, tot folclor ramane! Dar, cand ma uit la unii primari, tarani si ei, ce-i drept, care arunca cu banii in niste sfrijiti cu pretentii de artisti ai poporului... ma ia cu lesin din nou, dar imi aduc aminte repede, ca lumea mea, nu-i lumea lor si ma mai consolez cu ideea, o perioada. La fel de adevarat e ca, toata lumea trebuie sa traiasca, dar cand gasesc lipitorile, peste tot pe unde ma duc, ma apuca nervii. Asa ca, inchid capitolul doi si trec la urmatorul.
Capitolul TREI:
Deranjatii!! Specia asta de oameni o intalnesti aproape peste tot: de la ghiseele unde te duci sa-ti achiti darile de seama, pana la magazinele in care intri sa cumperi cate ceva. Atat de tare ma revolta "deranjatii", incat ma mai felicit o data ca am plecat din administratie. Daca, Doamne fereste!... ma punea necuratul sa beau ceva dupa ei si, ma molipseam si eu?!? Dar, aici situatia sta putin altfel... specia asta umana, este atat de mandra de propria deranjare, incat te fac sa te simti prost ca i-ai deranjat si, daca nu esti pe faza, ajungi sa-ti ceri si scuze ca vrei sa platesti gazul, sau curentul, sau te miri ce rata la vreo banca.
Capitolul PATRU:
Ţeparii. Specia asta m-a disperat de cativa ani buni. Aici intra cei care promit anumite lucruri, iar mai apoi nu+i mai veyi cu anii, cei care iti cer bani si nu ti-i mai dau in veci, cei care fac afaceri si te baga-n datorii, etc. Da, e adevarat ca cei mai periculori, sunt prietenii-ţepari. Cand ti-o trage un "prieten", e cel mai nasol. Si asta, pentru ca nu-ti mai vine sa-i crapi lui capul, ci pe al tau, propriu si personal. De aceea, imi fac si eu moara-n cap de data asta, pentru ca, guvernul asta bălegos, care ne-a dus la sapa de lemn, societatea plina de "artisti" de care nu mai incapi nici sa prezinti un spectacol, ţeparii pe care-i gasesti la fiecare pas, etc. m-au transformat şi pe mine în ţepar de criza si necesitate, astfel incat, am sa raman cu anumite datorii, pentru anul care vine. Eu imi cer iertare celor fata de care am gresit, sau pe care i-am lasat cu buza umflata, din cauza unor alti nermernici care nu-si achta datoriile la timp, dar, vine Craciunul, nu-i asa, trebuie sa fim mai buni, sa-i iertam si pe stresanti si pe tradatori si pe artisti-limbadepiatra si pe ţepari... ca doar traim impreuna, intr-o lume de rahat. I-am uitat pe INTERESATI si pe LIBIDINOSI, dar, despre ei am mai vorbit de-a lungul timpului, asa ca, nu e nici o pierdere.
Ma opresac aici si revin cu ganduri bune, mai spre sarbatori!
Hai pa!

Ne facem trupa !

2010-11-26T18:05:00.000+02:00

Incercam incercarea de a forma o trupa... Sper sa reusim. E greu, in provincie sa gasesti instrumentisti de calitate, dar, cine stie?...

Avem omul de la tobe, dar ne mai trebuie CHITARA BASS, CHITARA RITMICA, CHITARA SOLO, VIOARA (2 persoane) si CLAPE (orga/pian). Stilul abordat este pop/rock/blues, iar cei interesati trebuie sa detina instrumente, sa-si doreasca sa incerce alaturi de noi si sa-mi scrie: nume, prenume, instrumentul, datele de contact. Postati la COMENTARII ! Nu vor aparea pe pagina! Repetitiile se vor desfasura in Hunedoara.

Plasa de stele, 9 noi. 2010 / Ovidiu Komornyik

2010-11-10T10:57:00.001+02:00

Daca-mi este permisa o gluma, am cel mai tare cumnat, din istoria cumnatilor de pe planeta!!!

Farsa Ovidiu Komornyik la Plasa de stele

Vezi mai multe video din divertisment

Geniaaaaaaaaaaaaaaaaaal !!!!

2010-11-09T09:35:00.000+02:00

Sunt multe de spus...

2010-09-17T09:44:00.001+03:00

... si mai ales de aratat. Am sa incerc sa va arat fotografii de la alte filmari, apoi, cand voi reusi sa gasesc timp si pentru povesti, voi detalia. Iata imagini de la un alt capitol ValeVerde, emisiune difuzata pe FAVORIT Tv, in fiecare sambata de la ora 17.00 si in reluare lunea de la ora 23.00, iar martea de la ora 14.30. Dupa ce vedeti imaginile, poate urmariti si emisiunea si, cine stie, poate chiar va place...

Pregatiri...

Opa sus!

Unii, mai calmi, au reusit sa se relaxeze...

Altii, mai stresati, se pregateau de marea hangitzareala.

GATA! Incepem emisiunea!

GATAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!

Baietii multumiti, emisiune reusita!

Ca de la frate, la frate, s-apoi hai la pescuit!

Sa-mi spuneti daca v-a placut!

D'ale mele...

2010-08-12T00:01:00.000+03:00

Plec la mare, drept urmare, va rog pe toti prietenii mei si nu numai, sa urmariti Festivalul Calatis, mai ales pe data de 14 august. Nu stiu ce canal de televiziune il va transmite, pentru ca, din cate am inteles TVR-ul a fost nemultumit de oferta financiara facuta de organizatori si, drept urmare si-a luat bagajul si s-a facut ca ploua. Daca e adevarat, RUSINICAAAAAAA!!!! De fapt, in ceea ce priveste TVR-ul, si un copil de 2 zile le poate arata obrazul. Iar acum, cand o multime de solisti de muzica populara si usoara, vin la Calatis fara nici o pretentie financiara, doar pentru a salva un festival, televiziunea romana e nemultumita de oferta financiara pentru transmisia live. Ha! Ha! Buna gluma!

De la Calatis, plecam din tara si... bine facem! Promit sa nu cumpar nici macar o apa minerala de pe litoralul romanesc. Nu din snobism ci pur si simplu in semn de protest fata de mizeria si prosteala pe care o pune la dispozitia turistilor, o tara total dezinteresata de turism. Asa ca, sunt blindata cu mancare si bauturi de toate soiurile si neamurile, cumparate din ardealul nost'. Cui nu-i place ce am scris, sa-i fie de bine! Asta simt, asa fac! Voi sta 2 zile la 2 Mai, ca nu am alta solutie, asa ca, ma gasiti printre nudisti, decat printre jegosi, cocalari si marmote, care merg la mare sa-si arate prostia si mizeria morala, mizerie care, ramane linistita in urma lor, pentru ca si asa, au destula in dotare.

In rest, m-am virusat de la Denisa cu ceva lenjerie intima, dar m-au dat peste cap pijamalele, asa ca, va invit sa faceti spume, cum am facut si eu. Bagati-va nasul AICI!

Va mai invit sa urmariti emisiunea mea, in fiecare sambata de la ora 17.00 si in reluare lunea de la ora 23.00 si martea de la ora 11.00, pe canalul FAVORIT. Iar la final, va arat ceva la care eu tin mult, mult, mult. Adica asta:

Filmari ValeVerde - Niculita Mang, Pensiunea Retezat, 5 august...

2010-08-07T12:12:00.000+03:00

In cateva cuvinte: DA!... m-am ingrasat, vreo 5 kg, DA!... ne-am distrat, iar la final a venit ploaia si ne-a facut fleasca. Dar tot a fost frumos, iar ca demonstratie, va las garantie cateva fotografii. Spun cateva, pentru ca eu am vreo 400.

Pensiunea Retezat, a familiei Ghergan

Inaintea filmarilor, Ovidelu, Florin si subsemnata... nu stiu despre ce era vorba...

Plantam feriga... ATENTIE!!!!! Incepe filmarea!

Niculita Mang, primarul comunei Rau de Mori

Restul echipei de sustinere...

Noi = discutii...

Ei = munca

Noi = cantec, joc si voie buna...

Povestea sufletului meu...

si... cantecul inimii mele...

Ei = probleme tehnice si meteorologice...

Gata emisiuneaaaaaaaaaaaaaa!!!

Acu' poate sa ploua!

THE END !

Filmari ValeVerde - Jan Magaon & Puiu Olteanu

2010-07-29T23:44:00.000+03:00

Filmari pentru DUMINICI VIOLETE

2010-07-08T23:54:00.000+03:00

Astazi am participat la filmarile Constiintei Violete, pardon, la DUMINICI VIOLETE, sau... ca sa ma intelegeti cand nici macar eu nu ma inteleg, am fost la Violeta la emisiune. Cam asa s-au desfasurat lucrurile:

Alaturi de Violeta Deminescu si Mihaela Petrovici

Daca v-ati intrebat intre timp, atunci DAAAA!!!... mi-am schimbat freza...

Alte filmari, alte fotografii

2010-07-05T17:12:00.001+03:00

Totul incepe cu o pregateala... pardon!... pregatire prealabila

Motel Cincis, langa piscina, primarul Calin Dud si sotia sa Ana

Din culise:

Concursul zilei: ia ghiciti, se-nfiripa vreo idila? Castigatorului, ii oferim un cosulet cu carnati!!!

Iar la final... sarbatoare cu cumnati, clatite si zeama de la un singur sambure de pruna:

Nu ma pot abtineeeeeeeeee!

2010-06-30T14:18:00.000+03:00

Un post dedicat tuturor celor care au o saptamana grea, multumesc asemenea!!!.. in special colegei Laura, care mi-a zdrobit si ultima farama de putinta, de a o face sa zambeasca. Nu mai pot cu nervii!!! Daca nici asa nu-i trece, aplicam planul B! Nu ma intrebati care e ala, pentru ca nici nu stie ce o asteapta!

Ce-am mai facut... ce-am mai dres...

2010-06-27T00:07:00.005+03:00

In imagini... cam asta:

John's party... etc.

Lacul Cincis, Motel, filmari pentru VALEVERDE...

Ce ai tu aici, ingrasa? Spune drept, ca vreau sa-ncerc!

Cu stimatii primari (Victor Stoica & Sorin Stefoni) si prietenii meu (h)artistii, inainte de filmari

Gataaaaaaaa!

Printre altele...

2010-05-22T00:43:00.000+03:00

Cum e sa inveti din "inceputuri"?... Cum e sa inveti din ce credeai ca e pura fictiune, a unui nebun ce nu si-a inteles viata pe de-a-ntregul?.. Este... ca si cum ai ramane spectator si te-ai aplauda singur la final, fie ca ti-a iesit regizoreala, fie ca nu... Si mi-am adus aminte de doua lucruri: acum ceva timp, un bun prieten mi-a zis ca "bobul trebuie sa putrezeasca intai si mai apoi incolteste graul"... Apoi mi-am amitit de Riga Crypto si Lapona Enigel... nici nu mai stiu in ce naiba de clasa am invatat-o. Si revin cu nedumerirea: de ce n-ar putea incoltii graul, fara sa putrezeasca? Si de ce n-a avut Riga Crypto atata sange-n intalatie, incat sa se prajeasca la soare? La naiba!

Din toate lacrimile mele s-a nascut zambetul tau!

2010-04-26T10:42:00.000+03:00

Nu stiu de unde vin zambetele... De curand, mi-a trecut prin cap ideea ca ar veni din lacrimi.
Nu stiu limbajul destinului... Dar, de curand am aflat ca nu poti face decat cum vrea el.
Nu stiu daca voi scrie vreodata despre propria fericire... Dar, voi renunta la orice secunda din fericirea mea, pentru zambetul tau!

De duminica...

2010-04-17T22:23:00.001+03:00

Stiu! Astazi e sambata! Ei si? Eu scriu de duminca. Nu pretind ca ar avea vreo logica, dar, in definitiv, mai exista ceva logic in lumea asta? Asa ca, atata timp cat imi e bine, e... duminica! In plus, mi-am linistit sufletul si lucrez la un proiect, poate cel mai amplu de pana acum, despre care am sa va vorbesc in cateva zile. Tot ce va pot scrie acum, este ca, in acest proiect sunt implicate cam 30 de persoane pe saptamana, fiecare stie ce are de facut, sunt oameni capabili, cu daruire pentru munca lor si sper sa ne bucuram cu totii la final, de un "produs" de calitate.

Si, pentru ca tot e duminica in capul meu, am sa va arat ceva. Urmariti acest clip:

class="content"> Joana Benedek este protagonista rolului principl feminin din clip, iar pentru cei care nu stiu inca, este romanca pur -sange. Despre Alejandro Fernandez nu mai am ce comenta, pentru ca se vede cu ochiul liber, iar daca inchizi ochii si iti lasi inima sa-l asculte, rezultatul este la superlativ. Am insa o mare dilema, inainte de a-mi promite mie ca, intr-o buna zi, voi incerca o filmare similara: sarutul din clip este pasional si real, sau e un teatru bine jucat?

Azi mi-e bine...Drept urmare, sa va fie si voua!

2010-04-13T13:49:00.002+03:00

Vezi mai multe din Comedie, Umor romanesc pe 220.ro

Din capitolul DIVERSE...

2010-04-11T02:45:00.007+03:00

Ma tot gandesc de cateva zile, cum si ce sa fac... Daca scriu, trebuie sa am grija ce scriu! Daca scriu doar ca sa scriu, nu-i corect, pentru ca eu, aici, nu mint! Si atunci, cum sa fac, sa ma impac in primul rand cu mine, apoi cu diversi si diverse? Nasol!... imi zic si, mai cuget o data...

DA! Stiu ce pot sa fac! Sa nu ma mint macar pe mine. Voi... treaba voastra ce intelegeti!

Am sa incep capitolul "diversi" cu intamplarea de dinaintea sarbatorilor Pascale. Mai intai de toate, trebuie sa cititi asta! Am citit-o si eu la vremea ei si am strambat din nas a dezaprobare. Apoi mi-a venit vremea sa ma dau cu capul de sfanta spovedanie. In Saptamana Mare, mi-am cam vazut de treaba. N-am prea facut d'alea nefacute... Asa ca, in "vinerea neagra" cum spun batranii, m-am gandit sa ma spovedesc si sa ma impartasesc, daca mi se va da dezlegare. Inainte sa plec la spovedit, m-am mai socotit eu cu mine o data. De peste zece ani, ii spun secretele mele unui singur preot. Anul acesta, mi-au iesit socotelile cu virgula si, m-am gandit logic: de-ar fi sa afle bietul om, ce-a patit sufletul meu in ultimul timp si prin cate am trecut, dar inainte de toate, cand ar afla ce-am putut sa fac... moare bietul om de inima, inainte sa imi ierte pacatele. Si atunci, intr-un gest de prietenie, am hotarat sa-l crut pe duhovnicul pacatelor mele, de spovedania aceasta si, dupa cum e de-nteles, sa-l incarc pe altul, necunoscut, cu pacatele mele. Normal ca si aici mi-a dat usor cu virgula... adica, fiind un preot necunoscut, ar putea sa nu mi le ierte si, atunci, ce ma fac? In ultima instanta, inima preasfantului meu prieten a fost mai de pret ca iertarea pacatelor mele, pentru care, oricum voi da socoteala, asa ca am decis in final sa caut un preot care sa nu ma cunoasca. Zis si facut! Gasit popa, sari pe el! Dar aici, alta belea. Pe langa descoperirea crudei realitati din aricolul sugerat mai devreme, cand ajung la rand, sa ma spovedesc, ma intreaba preotul: molifta aveti? Eu ma uit nedumerita, stiind ce ar presupune denumirea initiala de molifta, mai fac o socoteala rapida si zic: am! Popa ma priveste lung, ridica o spranceana, apoi zice: cum aveti, ca eu stiu ca nu aveti? Ma uit si eu lung la el si il intreb aproape fara glas: cum adica, daca am molifta? Eu n-am nascut de curand... "Pai da! zice popa... n-aveti! Stiam eu!" si pleaca. Eu grabesc pasul dupa el si insist: parinte, cu spovedania mea cum ramane? "Nu se face!" zice popa, "dupa Paste daca vreti." Parinte, insist eu, e tarziu dupa Paste, eu vreau acum. "Aveti molifta?" mai intreba el o data... N-am!... zic eu. "Pai aia zic si eu! N-aveti molifta, nu va spovediti. Asta e!" si pleca...

Cu alte cuvinte, s-a inchis pravalia. Am iesit din biserica, i-am mai tras o socoteala si mi-am dat seama, ca e mai bine sa ai pile la popi, decat fara. Daca ma duceam din prima la popa-prieten, imi asculta apasarile, imi dadea iertarile, ma si impartasea si... faceam si eu Pastele ca tot omul, asa... mi-am facut si pacate, spunand in gand tot felul de lucruri nasoale la adresa moliftierului, nici pacatele nu mi le-am spus, nici de iertat nu m-a iertat nimeni, iar de impartasit nici nu mai poate fi vorba. Drept urmare, m-am intors acasa, m-am dus la oglinda si am inceput, conform unor sfaturi anterioare, sa ma spovedesc singura. Mi-am spus tot ce-am avut sa-mi spun, mi-am dat rapid doua palme din vole, sa nu ma dezmeticesc cumva si sa ratez vreuna, am luat o gura de apa rece si m-am apucat sa transez una bucata miel.

In noaptea Invierii, m-am apucat iar de socotit. N-am facut ce faceam in anii anteriori, drept care, am preferat sa merg la o biserica din apropiere. Aici, alte patanii: a iesit preotul cu alaiul, a inconjurat biserica, o data, de doua ori, de trei ori, apoi s-a asezat la o masa. Mie mi s-a facut frig si am intrat in masina, lasand-o pe mama om de baza la procesiunea Invierii. La scurt timp, vine si ea in masina. Era trecut de miezul noptii. O intreb ce se intampla, iar ea-mi spune: plecam! Cum sa plecam?... intreb eu uimita. "Asa bine, zicea ea. Plecam si ne intoarcem peste doua ore." Fac ochii cat cepele si ii cer macar o explicatie. Mi se spune asa: "aici, se imparte Pastele la ora doua." Intre timp, vad lumea plecand, grupuri, grupulete. Imi dau seama ca nu e gluma si mai cer lamuriri: pai,popa ce face? "Slujeste!"zice mama. "Bine! zic eu... atunci stam aici doua ceasuri si asteptam." Pe la ora doua, am luat ce aveam de luat si am plecat acasa, timp in care fiica-mea m-a batut in cap cu o papusa, mi-a oracait la urechi o broasca, mama a tras un pui de somn, cersetorii mi-au batut in geam, iar la final, m-am intretinut cu vreo zece batranei, care mai ramasasera la slijba. Am ajuns acasa, mi-am pus copilul in pat si l-am culcat, dupa care am zabovit un ceas prin bucatarie. In ziua de Paste, am facut puzzle cu fiica-mea, ne-am jucat baba -oarba si am spart toate ouale din dotare. Unul a fost nefiert, drept urmare am prestat si un mic smotru la covor. Si uite asa, au trecut sarbatorile...

Dupa primele zile de Paste, m-au apucat alte pandalii si am intrat in silencio stampa cu toata lumea. Cand nu mai aveam lacrimi, executam o cana cu apa si, o luam de la capat. Am urlat din toate puterile, acolo unde iarba se uneste cu cerul, pana am ragusit, pana n-am mai avut putere. Apoi m-am calmat si sunt gata s-o iau de la capat, caci gadul meu m-a privit in ochi, iar ochii lui erau la fel de ai mei ca din totdeuna.

In principiu, la ora asta ar trebui sa fac altceva, dar mi-am dat seama ca muza mea nu s-a unit cu mine cum mi-as fi dorit eu, drept urmare, am sa urmez un sfat si-am sa ma duc la culcare, pana nu-mi adoarme gandul. Te iubesc enorm! ... pana la finalul iubirii...

Da! Da!

Asculta mai multe audio Muzica

Reload... pentru ca asa vreau eu!

2010-03-29T22:34:00.007+03:00

In primul rand, vreau sa aveti rabdarea si ingaduinta unui suflet plin de iubire de a asculta in intregime, ceea ce a mangaiat sufletul meu in ultimul timp:

Asculta mai multe audio Diverse

Apoi, am sa fac un tur de forta, prin capsorul meu si prin ceea ce macina sufletul meu. Am sa incep prin a va spune ca m-am mai sucit o data... Stiu... e mult de lamurit, de aceea n-am sa va spun nimic... sau aproape nimic. In principiu, "izvorul meu cu apa vie" mi-a adus un strop, pe buze, atunci cand credeam mai putin intr-o salvare. Apoi m-a atins o bagheta magica, fara de care nu m-as fi putut ridica. Ce nu te omoara, te face, intr-adevar, mai puternic. Am stat si am mai cantarit o data. Am ascultat glasul inimii mele si am tras concluzii: m-am gandit atat de mult la altii, incat nici nu mi-am mai dat seama ca exist. Drept care: RELOAD! Am suferit pentru ceva ce nu avea sens, pentru ca in durerea mea, am uitat ca Dumnezeu stie perfect ce face cu noi, cu fiecare.

"... iar gandu-ntrebarii se-ntoarce la gand

Si cantul cantarii se-ntoarce la cant..." a spus-o marele Dorel Visan, nu eu! Dar i-am salvat ideea, pentru ca mi-am luat putere din adevarul semintelor ei.

"Parca Te vad, Doamne Iisuse, cum te rogi pentru mine

Si eu in loc sa-ti multumesc, te rastignesc pe Tine...
(...)
"Mereu te caut Doamne, cand ma incearca cel mai viclean ca mine...
Atunci Iti simt puterea, atunci imi simt marirea
Si cum Tu singur imi dai desavarsirea...
Abia atunci pot intelege, ce la-ndemana-i taina
Cum ca iubirii, ii e de-ajuns IUBIREA!"

Iar ca lucrarea Lui sa fie desavarsita, sa ma scuture definitiv, am primit o veste, pe care o asteptam de-o viata. Astfel incat, va dau o veste buna: in curand va voi surprinde cu semnul pe care Mantuitorul mi l-a daruit in Saptamana Patimilor Sale, in saptamana patimilor noastre.

"Astept invierea mortilor si viata... care va sa vie!..."

Ramaneti spectatori, ca nici nu stiti ce pierdeti!
Hristos va invia din nou, pentru fiecare!

In Univers, Dumnezeu nu joaca zaruri!!!

2010-03-24T00:37:00.011+02:00

Asculta mai multe audio Muzica

Asculta mai multe audio Muzica

Am inceput sa scriu... am scris si am ramas cu toate cuvintele suspendate intr-o conversatie telefonica de doua ore... Asa ca, am renuntat!

Am vrut sa scriu despre o zi, in care viata mea s-a mai dat peste cap de doua ori, despre socul de a-mi vedea sufletul pus pe esafod, in timp ce toata iubirea din el era transformata in moneda de schimb. Viata asta m-a invatat un lucru important: chiar daca fiecare avem pretul nostru, sufletului nu-i putem stabili valoarea niciodata!!! N-am de gand sa cumpar nici destinul, nici iubirea nimanui. Daca voi avea parte de ochii pe care-i iubesc, cu siguranta vor apartine unui barbat puternic, care sa-si asume viata in mod categoric, sa daruiasca mai mult decat primeste si sa ma iubeasca pentru ceea ce sunt atat pentru mine, cat si pentru el.
Cel de-al doilea soc, l-am avut cand, privindu-mi in ochi omul iubit, n-am vazut decat umilinta, sub toate aspectele ei...

Asa incat, in mod sigur, imi iau o pauza de o luna, poate doua, poate de o viata, atat de la pagina sufletului meu, cat si de la mine. Daca am asteptat un raspuns, ca sa pot pleca, acum il am si nu mai am ce astepta...

Fiind in postul Sfintei Invieri a Mantuitorului, poate ca ar fi potrivit sa va urez ceva... desi mi-e greu sa-mi gasesc cuvintele, mi-e greu sa cred ca a mai ramas in mine, macar un singur gand...
Oricum, pentru cei care mi-au iubit cuvintele asternute aici, as vrea sa spun doar atat: cuvintele nu sunt centrul universului! Desi, puterea cuvantului poate strivi, sau salva un suflet. Daca puteti gasi in voi, semnificatia cuvantului "INVIERE", bucurati-va de fiecare bataie a inimii, de fiecare sarutare, de fiecare zambet, de fiecare farama de iubire! Ele sunt adevarata putere a "INVIERII"!

Pentru cei care cauta aici un eventual raspuns, ii sfatuiesc cu toata sinceritatea unui om pentru care nu mai exista nici pierderi, nici castiguri, sa caute puterea "INVIERII" in ei insisi, in culorile sufletelor lor, in dorintele si puterea fiecaruia de a iubi, de a darui, de trai O SINGURA DATA! Nici Isus Hristos nu a fost consemnat ca traind pe acest pamant de doua ori. Ori eu, nu sunt nici macar un apostol ratacit prin calendar. Dar am inteles ca "a iubi" inseamna a darui, a trai pentru fericirea celuilalt. Asa ca, mi-am pironit sufletul in propria cruce si nu-mi pot dori, decat sa puteti fi fericiti!

Sarbatori cu pace in inimi si petale de cires in ganduri!

Valentina M.

Un cadou, pana mai tarziu...

Valeverde Tv from Ovidiu katona on Vimeo.

Arhitectura deosebita, parcuri minunate, oameni frumosi si... primii mei pasi pe gheata, acolo unde mi-am mai lasat candva, o bucata de inima...

Intr-o singura zi, am vizitat tot ce s-a putut. Nu era sa ratez casa regala vieneza. Cu veztimentatia descentrata si parul prins in "dorul Lelii", dar uimita de tot ce-am vazut, pot sa va recomand sa aveti rabdarea de a vizita cateva locuri binecuvantate. Urmati-ma!

Am implinit un vis si am murit odata cu implinirea lui...

2010-03-19T11:53:00.001+02:00

Nu am nici puterea de a scrie, nici de a gandi...

Nu mai am nici pasi pentru lumea asta, dar mi-au ramas o multime de amintiri si o inima, care inca zvacneste, chiar daca o face in pieptul altcuiva...

SUFLETUL MEU SFANT, bucura-te! Aici e lumea si viata ta si... ai stralucit, asa cum imi doream! Restul e doar o boare de vant, care m-a ingenunchiat pe mine. Dar si asa, in genunchi, imi este bine... am sa ma rog sa-ti fie bine!

DU VISUL MAI DEPARTE!!!

CELEBRI SAU NU LA MIHAELA TATU - FLORIN MURESAN from Ovidiu katona on Vimeo.

AM REUSIIIIT!

2010-03-14T08:59:00.002+02:00

Imi iau visele in brate si gandul de mana si plec!!!

Uitat-va luni, 15 martie, pe ANTENA 2, incepand cu orele 18.00, la emisiunea MIHAELEI TATU!

ACOLO SUNT !

Bun venit, sau ramas bun!

2010-02-28T21:32:00.007+02:00

De mult, de mult prea mult timp, cobor in mine, in adancurile mele, pentru a gasi o farama de energie care sa ma ridice din nou spre cer. LUMINA pe care o daruiam candva, nu-mi mai ajunge nici macar mie... Ma strange intunericul din mine, si-mi ia aerul cu tot cu zambete. Ce ciudat!... nu mai stiu nici sa zambesc!!! Mi-a ramas atat de putin din mine, incat mi-e teama sa nu ma pierd de tot. Am sperat, am varsat din mine si ultima lacrima, am sperat din nou, am alergat spre gandul care imi inalta inima si... l-am asteptat! Am asteptat sa se aseze pe cumpana lumii si sa cantareasca. Sa-si masoare sufletul, viata, dorintele... am asteptat si am sperat sa devina "gandul meu"!

Ciudat! Desi stiu ca stie ca e doar gandul meu, s-a asezat in mintea altcuiva. Cum sa indur deposedarea de tot ce-mi sta in gand? Cum sa-mi impart, ceea ce Dumnezeu a sadit in tot sufletul meu si, cum sa-mi las gandul altcuiva???

Si atunci, intr-un gest disperat si cu o ultima farama de onoare, ma asez in bratele gandului meu, pe aceeasi covertura albastra precum cerul lumii, si, adunandu-mi fiecare farama de putere, de indrazneala si dorinta, i-am mai cerut o data:

... sufletul meu, daca iubirea ta imensa mi-ar putea da puterea de a te astepta toti cei 400 de ani promisi, m-ai gasi de fiecare data, acolo unde m-ai lasat ultima oara, as astepta in genunchi, in rugaciunea de-a veni, de-a te privi in ochi in fiecare dimineata. De-ar putea, iubirea mea fara margini, ce ti-o daruiesc in toate secundele unui minut, prin toate minutele vietii mele, sa indrepte durerea trupului meu, a inimii care ma ucide la fiecare plecare a ta, daca m-as putea impietri pana ai veni, cu siguranta as mai salva ceva din mine... Dar, vezi tu, viata mea!?!,... timpul nu sta pe loc! Secundele tale trec, asa cum trec si ale mele, iar aceste secunde ucid un om, nu sfarama o stanca...in timp ce refrenul asteptarilor imposibile, nu-l mai canti tu, ci galsul inimii mele...

Nu vreau si nu pot, sa mai mor o data!

"Nici atunci cand vei sti cat de mult te iubesc, nu vei sti..."

2010-02-19T12:15:00.002+02:00

Este cea mai frumoasa declaratie de dragoste, pe care am primit-o in aceasta viata! De aceea am postat-o ca si titlu, de aceea n-am s-o uit niciodata!

Sunt, intr-adevar, cea mai autentica balanta din cate exista sub soare... nu contenesc nici o clipa balansarea... acum sunt la doi metrii sub pamant, iar in secunda urmatoare, ating cerul cu varful degetelor. Si, DA! Poate ca "sacul" si-a gasit "petecul"! Cum as putea fi veritabila, fara motorul care ma coboara, apoi ma urca, iar in clipa de dupa... imi da drumul si, iar cad, iar ma inalt... un perpetuum mobile al sufletului meu, al GANDULUI care nu ma ajuta sa-i masor,niciodata, iubirea.

Ma uit in jurul meu, imi privesc gadul in profunzimea ochilor sai, apoi ii sarut ca de "noapte buna!", si-l privesc, mangaindu-i fata pana adoarme in mangaierea mea si... ma intreb: divina sa fie iubirea mea, sau este doar o joaca a ingerilor pe pamant? Si-mi dau seama ca, oricum ar fi, si ingerii sunt divini, iar motivul care ma ingenunchiaza, care ma pune in miscare in fiecare clipa, care l-ar lua in brate si l-ar topii sub iubirea inimii mele, nu poate fi decat trimis de "Maicuta inimii mele", special pentru a-mi mantui sufletul.

Vorbeam ieri, cu un OM deosebit, care-mi spunea ca Dumnezeu sadeste in fiecare dintre noi, samburele iubirii, dar nu suntem cu totii in stare sa-l crestem in noi, sa-l ajutam sa infloreasca, apoi sa-i culegem roadele si sa le oferim mai departe, celui pe care destinul ni-l scoate in drum, la un moment dat. De aceea, pentru multi, ceea ce traiesc eu, e un soi de nebunie, care "numai mie mi se putea intampla"...

Si ma intorc la Dumnezeu, pentru a-l mai intreba o data: ce ma poate mantui in aceasta viata? Lupta pe care o duc, iubirea pe care o daruiesc atat de neconditionat si de curat, durerea care imi zdrobeste sufletul, abadonul "de mine" spre tot ce inseamna "el"?...

La toate intrebarile mele, sunt sigura ca voi gasi raspunsul la final de drum... Am gasit insa, un alt raspuns, la o acuza care mi-a "dat acele peste cap": obsesie, sau iubire? Si am aflat ca e iubire!!! Obsesia pune in miscare creierul, care refuza sa accepte, care pune intrebari obsesive, care impune carari, pe care Dumnezeu le accepta prin liberul arbitru. Iubirea insa, descatuseaza, rabda, accepta-spre binele celuilalt, toate deciziile, iar arsura se simte in inima, nu in creier. Tot acea persoana deosebita, care mi-a vorbit ieri despre ceea ce nu se vede, dincolo de ceea ce traim, mi-a spus un banc, pe care vi-l spun si voua, celor ce puteti intelege notiunea de "liber arbitru", atunci cand viata va pune intr-o rascruce de drumuri:

Se zice ca, intr-un sat, a venit un potop nemaivazut, care a generat cu o inundatie dusa dincolo de imaginatia omului. Apa crestea vertiginos, iar lumea s-a suit care pe unde a apucat: unii pe stalpi, altii pe case, popa pe biserica, etc. La un moment dat, guvernul anunta ca trimite camioane spre zona afectata de inundatii. O parte din populatie se suie in camioane, iar un sofer striga la popa:

- Parinte, sui-te-n camion!

- Lasa, ca pe mine ma ajuta Dumnezeu, spune popa si nu se salveaza...

Dupa un timp, guvernul trimite barci spre sinistrati, unii se urca in barci, iar popa refuza din nou, cu aceeasi replica:

- Nu urc, pe mine ma ajuta Dumnezeu!

Intr-o ultima incercare disperata, de a-i salva si pe ultimii ramasi in pericol, guvernul trimite elicoptere:

-Parinte, prinde-te de scara si urca in elicopter!... striga pilotul.

- Lasa, fiul meu, spune popa, ca pe mine ma salveaza Dumnezeu!

Din pacate, apa a crescut atat de mult, incat a trecut si peste turla bisericii, iar popa si-a gasit sfarsitul in acea inundatie. Ajuns la D-zeu, ingenunchiaza in fata Lui cu smerenie si nedumerire si-L intreaba:

- Doamne, ti-am slujit cu credinta atata amar de vreme, de ce nu m-ai salvat, cand am fost in pericol?

- Cum nu te-am salvat?... zise Dumnezeu cu uimire... Doar ti-am trimis camioane, barci, elicoptere... ce puteam sa fac, mai mult, pentru tine? A fost decizia ta, sa ramai catarat pe biserica....

Ganditi voi mai departe... cuJetati, cum ar spune o buna prietena! Iar daca gasiti in voi raspunsul la toate nedumeririle vietii, poate reusiti sa tineti cont si de semnele pe care vi le trimite Dumnezeu, dincolo de liberul nostru arbitru...

Te iubesc enorm, gandul meu pribeag... raman aici, asteptand sa te urci in camion, in barca, sau in elicopter...

Cand nici macar gandul nu te mai tine pe loc...

2010-02-16T00:23:00.001+02:00

Tot ce-am simtit, tot ce-am daruit, toate zambetele, sau lacrimile adunate in timpul ce s-a scurs, mi-a cusut in suflet rana pe care o credeam de neinvins in aceasta viata. Ma veti intreba: de ce-ai batut cuiul, daca scotandu-l, vrei sa nu ramana nici o gaura?!? Ei bine, chiar si intrebarea ma motiveaza...

Nu de mult, m-am asternut la picioarele unui gand. Credeam ca daruirea mea, il va determina sa ma cuprinda-n brate, sa ma ridice de la picioarele lui si... sa ma iubeasca. N-am avut noroc... Nu m-a observat si-a calcat pe sufletul meu. Pana nu de mult, credeam ca, sarutand o rana, se vindeca. Nici asta nu mai cred... Ma lecuiesc, oare, de naivitate? Pana nu de mult, credeam ca iubirea este de un singur fel: ori iubesti total si irevocabil, ori nu e iubire. In mintea mea, pentru iubirea dusa dincolo de gandul care imi ardea sufletul, eram capabila sa imi dau ambele picioare, daca mi le-ar cere. Cineva imi spunea, ca e mai mult de-atat... ca, daca n-as gasi pe cineva sa mi le taie, as fi capabila sa mi le tai singura... Si DA! Daca vreodata, ma va intreba cineva, cum mi-am iubit gandul, exact asa i-as spune. (EXÁCT, -Ă adj. 1. (și adv.) conform cu realitatea, întocmai, chiar. o științe ĕ = științe în care formulările se pot prezenta în formă matermatică. ♢ care reproduce întocmai un model; fidel. 2. (despre oameni) punctual. (< fr. exact, lat. exactus- sursa DEX).

Si-mi este greu, cumplit de greu, sa cred ca iubirea este altfel decat am crezut eu, ca ea nu se imparte doar la doi, ci si la trei, ca dincolo de noi e o negura pe care n-ar trebui sa o intelegem si ca iubire eterna nu exista. Adevarul este ca m-am saturat de parerile oamenilor, m-am saturat de asteptare, de intrebarile pe care mi le pun... m-am saturat pana si de mine. Astept un semn, care sa-mi indice un drum, unul al meu, de care sa ma pot bucura si eu, in sfarsit, unul pe care pot merge cu fruntea sus, iar de dincolo de mine, daca va mai fi un gand, sa ma poata privi in ochi cu toata iubirea lumii, fara teama, fara retineri. Imi doresc sa fiu eu, nu o masca a unui persoanj care trebuie sa traga cortina innaintea dorintelor sale. Viata m-a invatat ca a iubi, inseamna a-l privi in ochi pe omul iubit, iar in ochii lui sa gasesti multumirea a ceea ce oferi, fara a te intreba nici macar o secunda, daca ceea ce oferi e prea mult pentru tine. Iata ca mi-am dat propria definitie iubirii. Dar tot viata mi-a demonstrat ca nu se aplica teorema mea in practica... Ca atunci cand faci asta, ridici semne de intrebre, suspiciuni si mai ales, creezi nemultumiri.

Este trecut de mult de miezul noptii, iar intrebarea care ma va chinui o vreme, asa cum ma chinuie si in clipa asta, este: iubesti, sau astepti sa fii iubit intr-o buna zi?

Nu te-am uitat, nici macar atunci cand te-am uitat!...

2010-02-14T03:03:00.003+02:00

Demult, cand Soarele umbla descult printre stele, iar Luna isi strangea in poale rochia-i simpla, de un albastru boreal, pe cand batranul-Marte spunea povesti la gura sobei si frumoasa Jupiter sucea mintea astrilor nevinovati, din vremurile acelea vine istorioara mea, pe care n-am putut-o ascunde nici de genele inlacrimate ale unei zile sfarsite prin acceptare, mai mult decat prin intelegere si nici de imposibila zdrobire a unei inimi care inca mai bate spre neuitare.

Se spune ca, in vremurile acelea, Soarele, prins in mrejele unei stele si sfaramat de neiubirea ei, a intalnit-o pe misterioasa Luna. Ea l-a privit in ochi... Si cat poate fi de minunat, sa vrei, sa poti, sa reusesti sa privesti Soarele-n ochi?!?... in ochii lui tristi, sfaramati sub talpa unei stele...

I-a luat razele si i le-a sarutat una cate una... Si-a dus buzele tremurande spre ochii lui inlacrimati, sorbindu-i fiecare lacrima... l-a legat la ochi si la-ngenunchiat, plin de tandrete, la malul marii, apoi a luat o crenguta de brad, i-a trecut-o prin plete, zburand cu el pe crestele muntilor, ascunzandu-i in san brandusele toamnei, l-a dezbracat de invelisu-i stralucitor si i-a sarutat fiecare sclipire. Insetat de iubire, el i-a primit iubirea cu toata maretia unui Soare... S-a daruit Lunii, ca si cum s-ar darui pentru ultima oara, i-a sorbit fiecare picatura din durerea neputintei, a fugit cu ea si dupa ea prin tot universul, intelegand ca, stapanul zilei e el, dar noaptea este doar a ei si, mana in mana, intreg Universul este al lor. Era un timp, in care Luna dormea in bratele Soarelui ei, iar Soarele isi cuibarea gandurile, pe timp de noapte, pe piptul Lunii lui iubite. Intr-o buna zi, insa, steaua Soarelui se intoarse la el, a suflat peste fruntea lui o adiere de dragoste si i-l rapii Lunii, pentru o vreme, sau pentru totdeauna... A ales steaua, crezand ca si cu ea poate straluci peste lume.

Ramasa singura, astrul noptilor noastre, a ingenunchiat langa Dumnezeu, intr-o rugaciune fara sfarsit, fara cuvinte, scaldata doar in lacrimile unei iubiri eterne. Si astazi, la miez de noapte, soaptele ei murmura aceeasi chemare sfanta, pe care Soarele ei o aude, o stie, o intelege... dar, cum si astrii eterni pot face o greseala de judecata, cum pacatele carmice ne ingenunchiaza pe fiecare, trebuia sa-si duca misiunea pana la final. Si unde e finalul?...

De-atunci si pana-n zi de azi, Soarele nostru se ridica mandru desupra Universului care i-a adus iubirea ce o ceruse Cerului atata timp, iar Luna il priveste de dupa stele, pana apune, ca sa-i ia locul. Uneori, si ea si el, mai danseaza cu Ingerii care i-au invatat sa se iubeasca, dar alearga zi-noapte unul dupa altul, fara a sti daca, undeva, intr-un colt sfant de cer, se vor mai intalni.

Cand se lasa intunericul, iar stelele coboara treptele augustului fierbinte, coboara si ea cu ele, si se cufunda in mare... inca mai spera ca Soarele ei sa-si aminteasca urmele lasate pe nisipul lumii... alteori, coboara in miezul zilei, din asternutul liliaceu in care-l imbratisa noapte de noapte si ii acopera stralucirea, facand din plina zi, inserarea durerilor neintelese.

Aici, pe pamant, nestiind noi, oamenii, cum le ratacesc pasii, am numit imbratisarea lor, eclipsa totala de soare... Dar intelegand uitarea lui, se intoarce cu ochii plini de lacrimi, la picioarele lui Dumnezeu si-l roaga iar, apoi coboara spre mare, sau saruta aripa unui inger, sau... si spera! Spera ca intr-o buna zi, Soarele sufletului ei va fugi spre ea si, lundu-se de mana, vor stapanii din nou Cerul care i-a adus candva impreuna...

Valentinuta ta...

123Tagged.com - More Hearts Comments

Imnul guvernarii Boc...

2010-02-05T13:24:00.000+02:00

M-am distrat copios!!! Chiar merita consemnata creatia. Subscriu initiativei, imi place ideea, imi place si de Oprea, apropo: imi place Oprea! Ha! Ha! Ha!
Am sa va povestesc in seara asta, sper, ce am cugetat eu noaptea trecuta, pentru ca n-am dormit, am gandit... Na! Ce sa fac si eu? Pana atunci, insa, dansati?

Sau... mai bine nu?

2010-02-04T15:16:00.000+02:00

Un registru neaccesat de mine, pana acum, in "lumea mea", dar care mi-a atras atentia in dimineata aceasta. Prea "misto" ca sa nu-l consemnez. Cititorilor mei, in schimb, le atrag atentia: daca nu vreti sa va schimbati parerea (cei ce au una pe +) despre mine, mai bine nu dati PLAY! Sau, daca sunteti pudici, mai bine nu!
Oricum, senzatia de final, e magica...

Pierdut identitate! Gasitorului, ofer recompensa!

2010-01-30T11:41:00.001+02:00

De cateva zile, caut prin toata casa... credeam ca mi-am ratacit identitatea printre lucrurile adunate in atatia ani, in care am crezut ca lucrurile te pot face fericit. Astazi nu mai cred nici macar in conceptul asta. Apoi, am cautat la prietenii pe care-i mai am si... degeaba. Dar mi-am adus aminte de o discutie avuta exact acum un an, cu un bun si vechi prieten, care a descoperit atunci, de ce nu ma puteam bucura de nimic. Spunea el, ca fara inima, nu ai cum sa te bucuri si mi-a sugerat sa-mi recuperez inima, de unde o lasasem ultima oara. Asa ca, in virtutea unei situatii pe care nu o inteleg, amintindu-mi aceste cuvinte, mai am o speranta. Mi-as putea gasi identitatea de una singura, daca reusesc sa-mi amintesc cand am folosit-o ultima oara. In felul asta as scapa de plata recompensei. Iar asta nu inseamna ca ma sustrag! Chiar plusez! Poate-si aminteste cineva, mai repede decat o pot face eu.

Pana atunci, va dau o tema de casa si va las sa reflectati asupra unor cuvinte simple:

"Orice sfant are un trecut, orice pacatos are un viitor."

"Fiecare barbat se naste sincer si moare mincinos."

"Iubirea fatala e ca linsul mierii dintre spini."

Valentina

Cand cine te astepti mai putin... nu te uita

2010-01-27T23:42:00.000+02:00

Ma indemnam sa ma duc la culcare, cand ce sa vezi? Vine un E-mail... Pun mana pe el si ma gandesc daca sa-l deschid acum sau dimineata... Hm! Hai sa-l deschid, imi zic, ca mai pot zabovi un minut. Habar n-am de la cine e, pentru ca destinatarul nu e un nume, ci o stare, desi am vaga senzatie ca GPS-ul meu ma duce exact la tinta. In E-mail era acest filmulet:

Film Valentina
Vezi mai multe video Diverse

... cu fotografii "furate" de pe acest blog. Iti multumesc ALMINTERIEU, pentru minunatul cadou "ALMINTERITU". Sper sa nu fac o greseala capitala, nu de alta, dar sunt mama gafelor uneori, insa, daca mi-am dat seama cine esti, atunci primesti din partea mea aceasta melodie, pe care mi-ai oferit-o tu candva, cand eu eram prea zurlie sa-nteleg, iar tu prea orgolios sa accepti ca eu nu pricepeam...

Laura Stoica-Mai Frumoasa
Asculta mai multe audio Muzica
Multumesc, oricine-ai fi!

Te voi iubi mereu !

2010-01-26T00:37:00.001+02:00

Iti scriu, suflet drag, intr-un apus al unei lacrimi. Iti scriu cu urletul durerii celei de neinteles, pentru ca acest urlet nu-l aude nimeni... poate nici eu. E atat de in mine, incat mi-e teama sa-l scot la suprafata, mi-e teama sa ti-l arat, sa-l inteleg chiar eu, sau sa iti cer sa-l intelegi tocmai tu. Iti scriu, suflet drag, cu toate aminturile, despletite in fata ochilor mei, care oricum nu mai vad nimic, poate doar acele licariri albastre si sarate,pe care le las sa-mi inunde sufletul, sa-mi curete cugetul...

Iti scriu, suflet drag si ma intreb ce simti, daca inchizand ochii revezi clipele unei iubiri unice, atat de putin egoista, atat de frumos construita si atat de nedrept ucisa... Ma mai intreb daca, intinzand mana spre tine, as mai putea atinge clipele... prima nota de plata a unui whisky, prima pereche de jeans, prima plimbare pe Dunare, mufliciul nostru, primul Craciun, prima papaya, primul tort, lamaia furata, vinul nesecat, serile sub nuc, narghileaua prieteniei, trenuletul nisipurilor de aur, laptele de la stana si multe altele... Acum mi le amintesc pe toate si toate au fost ieri, nici macar saptamana trecuta si toate au trecut, odata cu noi, cu o poveste pe care nu vreau s-o mai uit.

Ana Maria - Ochii tai
Asculta mai multe audio Muzica

Ma gandesc acum, ca este pentru a doua oara cand te pomenesc aici, in lumea mea, si-as vrea sa sti, sa crezi, sa nu uiti niciodata, ca nu regret nimic din ceea ce a fost. Regret doar ca nu ne-am sacrificat pentru ceea ce ar fi putut sa fie. Si mai regret ca nu ne-am straduit mai mult, ca n-am luptat cu noi.

Dar vreau sa-ti promit ceva ce nu mi-ai cerut, sa-ti spun ce nu credeai s-auzi: stiu ca m-ai iubit intr-atat, incat mi-ai dezlegat aripile sa pot zbura. Stiu ca, te doare durerea mea, asa cum ma ucide si pe mine orice suferinta iti umbreste sufletul. Dar vreau sa fii convins ca, omul pentru care am sacrificat viata noastra, este, trebuie sa fie, cel mai mununat de pe pamant. Ca sufletul meu e pe maini bune si ca am sa fac tot ce-mi sta in fire, sa ating, macar cu degetul mic, fericirea. Iar tu trebuie sa faci la fel, chiar daca ne vom privi aceasta fericire de la distanta.

Ramai cu bine, suflet drag! Te voi purta in fiecare rugaciune a mea, pe care o astern la picioarele Maicii Inimii mele, vei fi in fiecare gand si-n fiecare Doamne-ajuta, din viata mea.

Iarta-ma de poti!

26 ian. 2010

Cand cel de langa tine sforaie....

2010-01-24T01:15:00.006+02:00

Figura masculina, reprezentativa pentru mine, nu e nici unul din cei noua, nici macar rezervele de stat, ci bunicul meu. Cred ca a fost singurul barbat din viata mea, caruia nu i-am vazut niciodata un defect. Poate si pentru faptul ca eram prea mica, in clipa in care a devenit inger, sau poate nici nu avea... Nu stiu exact!

Cert e ca se trezea de fiecare data primul, nicodata dupa ora sapte, se culca ultimul, el stingea luminile, el incuia usa, el hotara cine ce face in fiecare zi, nu gresea niciodata cand lua o hotarare, pe care noi toti o respectam si o executam intocmai. Mai avea cateva gesturi pe care n-am sa le uit niciodata: nu reprosa nimanui nimic, nu critica, nu defaima pe nimeni. Cand il deranja sai il durea ceva, ofta si trecea mai departe. Spunea:"toate trec in lumea asta!" Ii chema la masa pe cei care-i faceau vreun rau, nu se certa, nu ridica tonul, nu l-am stiut sa refuze pe cineva cu ceva, sau sa minta. Toata viata s-a ingrijit sa nu moara fara "loc de odihna", cum spunea el si a murit exact atunci cand i s-a spus ca "locul" lui e gata. Nimeni, niciodata, nu mi-a trezit atata admiratie si nimeni nu a reusit sa-i egaleze spiritul. Cred ca a fost un sfant, daca nu pentru toti, in mod sigur doar pentru mine. A luptat pe front, si-a salvat un coleg de arme, cand acesta era in fata plutonului de executie, aruncandu-se in fata pustilor. A fost ranit, ciuruit, a scapat, pentru ca daca nu scapa, nici eu nu va scriam aceste randuri. Bunicul meu a fost OM, iar acum este, in mod sigur, inger!

Si tot de la el, mi se trage o dambla: ador sforaitul barbatilor!

Barbatul pe care-l iubesc, doarme cu sforaitu-n coltul gurii. De multe ori il apostrofez, spunandu-i sa doarma si el, ca tot omul, din adancul sufletului. Sforaitul nu e o rusine! Pana la urma, e ceva firesc. Damblaua mea, cu tentacule cu tot, spune mult mai mult de-atat. Cand eram copil, bunicul adormea ultimul, sau cel putin asa credea el. Pentru ca nu-mi aduc aminte sa fi adormit vreodata inaintea lui. De ce? Pentru ca el era cel care, "asculta lumea"! Dupa ce se punea in pat, in linistea noptii, cerceta fiecare sunet. In lumea lui, fiecare sunet spunea cate ceva. Daca fosnea caisul din fata geamului, insemna ca bate vantul, daca se agitau gainile, putea fi o vulpe in ograda, daca se agita cainele erau alte semne pe care el le stia pe de rost. Asa incat, el, batranul pilon al lumii, le asculta pe toate inainte sa se culce. Apoi ne asculta pe noi respirand si... dintr-o data, incepea sa sforaie. La al treilea sforait al lui, adormea si "lumea mea". Si asta, dintr-un motiv foarte simplu: ERAM IN SIGURANTA! Stiam cu certitudine, ca n-ar fi inchis un ochi, daca ceva l-ar fi nemultumit, sau i s-ar fi parut suspect. Asa ca, sforaiala lui, pentru mine era semn de liniste si pace, de siguranta si stabilitate. In plus, avea el un fel de a sforai, pe care credeam ca nu-l voi mai intalni vreodata (desi l-am regasit acum si cineva nu intelege asta!!!), care seamana cu torsul unui motan, amestecat cu maraitul unui catel. Stati, nu radeti, ca n-ati inteles! Este cel mai bun calmant. Nu vi s-a intamplat niciodata sa mangaiati un motan si el sa inceapa sa toarca? De fiecare data cand aud sunetele acestea, pe mine ma cuprinde o liniste nemarginita si ma ia somnul. De ce mi-ar place maraitul unui catel? Din acelasi motiv de asociere: maraitul cainelui presupune aparare. Si ce poate fi mai benefic pentru somnul meu, decat sa stiu ca, langa mine, cineva ma ocroteste si ma apara?!?

Asa ca doamnelor, domnisoarelor, fitzoaselor, care este... si care nu puteti dormi de sforaitul individului pe care-l aveti in pat, nu disperati! Priviti situatia din unghiul pe care vi l-am indicat si... indemnati-i sa sforaie! Un barbat fara par pe piept si fara sforaitul la purtator in timpul somnului, e ca si pantoful fara toc. Iti da senzatia ca nu esti desculta, dar nu-ti pune piciorul in evidenta... HA!

S-a mai dus un an...

2010-01-20T23:23:00.001+02:00

IANUARIE 2009

Deasupra Devei si, parca deasupra lumii,libera, atat de libera, incat puteam sa strig, puteam sa zbor, sau... sa-mi iau zborul...

Botezul Amaliei, finuta mea scumpa, pe care o vad atat de rar, iar ea creste atat de repede...

Alte fotografii: AICI

Botez Isabela

3 februarie, Dara-Antonia implinea 6 ani, iar noi suflam de zor in trompete

Dr. Corneliu Muntean, ingerul nostru pazitor, care in fiecare an, pe 3 februarie, primeste un tort pe care scrie "MULTUMESC PENTRU DARA! si un buchet de trandafiri albi...

8 martie, printre colegii de consiliu si sefii adiacenti...

Un suflet drag mie...

Tot pe 8 martie, imbratisandu-mi soruta si mangaindu-i burtica, unde se afla Victor-Stefan

A vrut sa-mi dea amenda, dar n-a gasit niciunde semnul de parcare sau stationare interzisa... NASOL! S-a ales cu o poza...

Castelul regal de la Savarsin, undeva prin iunie...

Chef la pielea goala, sau... aproape, cereri in casatorie, baie cu sampanie...

Vara sufletului meu...

El (Florin Muresan) la sedinta foto, noi (eu si Roxana Olsanschi) figuratie neplatita, dar folositoare...

4 septembrie, Densus, amintiri...

Cineva imi furase toamna si-am alergat dupa ea...

Decembrie, Ajun de Craciun, colidatori... fiecare cu ai lui!

The End-2009

GREENVALEY BLOG

2010-01-11T17:24:00.002+02:00

Astazi, stand si facand nimic, pentru ca nu poti face ceva daca nu prea ai cu cine, iar oricat as fi tras eu de mine, n-am reusit sa ajung la nici un numitor comun cu propria-mi identitate, drept urmare, am rasfoit bloguri. Si uite asa, din blog in blog, dau exact peste primul meu blog... Incerc sa-l accesez si... nimic! Imi cerea o parola. Cum partea cu parolele, la mine, nu e complicata, pentru ca am doua parole pe care le utilizez la orice detin, imi spun: floare la ureche! Pun parola si, YESSSSSSSSS!... intru pentru prima oara, dupa un an si ceva, pe primul meu blog. Dar, surpriza! Socotelile mele nu s-au potrivit cu realitatea. Blogul meu a ramas neclintit din paroleala lui. Normal ca m-am stresat, enervat, m-am terminat nervos asteptand un raspuns de la adminstratorul de server, bla-bla! Cand am reusit sa intru, in sfarsit, am dat peste o dezordine oripilanta, peste toate articolele mele facute franjuri... mi-am zis ca asta seamana cu o casa parasita si mi-am facut tot felul de procese de constiinta. Oricum ar fi, a fost primul meu blog, locul unde mi-am asternut primele ganduri si unde am dus primele razboaie cu meseriasii din presa. Si am inceput curatenia! Acum arata ASA, si sunt tare mandra de ce am reusit, mai ales ca-mi place maxim si tema pe care am gasit-o. Pacat ca nu pot, sau nu stiu daca poate fi utilizata si pe blogspot, pentru ca e de-a dreptul dragalasa si imi creaza si o stare de bine.

Iata, asadar, cum am lipit toate timpurile: GREENVALEY cu acest blog si cu unul pe care am sa-l utilizez intr-o buna zi: DECIDA.RO.
Pentru ca tot suntem la capitolul nostalgii, am mai facut astazi un lucru: am cautat si pagina primei mele reviste si, gasind-o, am recitit un articol care inca mi-e drag si pe care vi-l ofer si voua:
CUM E SA VISEZI UN INGER?
"Am refăcut de mii de ori în mintea mea, tot felul de scenarii pe care să le aştern pe această pagină, dar niciunul dintre ele nu era mai potrivit ca acesta. De aceea am refăcut o pagină mai veche, aşternută în sufletul meu, şi i-am adăugat doar completările de rigoare. M-am întrebat, adesea, cum e să visezi un înger şi niciodată nu am reusit să-mi raspund într-un mod firesc, în urma unui astfel de vis. Drept urmare, singura şansă care mi-a mai rămas era să-mi pun la treabă imaginaţia şi să visez cu ochii deschişi, un înger… de Crăciun.

Mi-am plecat privirea, uşor înlăcrimată de neputinţa mea, peste fotografii vechi, unele alb-negru, şi m-am lăsat purtată înapoi în timp, când marea mea preocupare era sa-mi curăţ ghetele de Moş Nicolae şi să fiu cât se poate de cuminte ca să nu-l dezamăgesc pe Moş Crăciun. Nimic special, până aici, deoarece cu toţii am făcut acelaşi lucru. Dar cum îmi rememoram eu acele clipe unice, care nu s-au mai întors niciodată, nici măcar acum, când sunt la rândul meu mamă, mi-a batut în poarta amintirilor un chip străin, deşi cu cât îl priveam mai mult, cu atât mi se părea că l-am mai văzut undeva. Era destul de scund, cu părul său alb şi ochii albaştri, dar un albastru profund, ce părea când viu şi ancestral, când obosit şi trist… După ce l-am privit iscoditor câteva minute, i-am deschis şi l-am poftit să intre, deşi nu înţelegeam ce caută omuleţul acesta în intensitatea gândurilor mele. Am crezut că dorinţa mea urma să se împlinească şi Dumnezeu mi-a trimis într-adevăr un înger, dar feeria aceasta avea să se spulbere foarte repede, deoarece omuleţul acela care stătea în faţa mea parcă-mi citise gândurile şi mi-a şoptit, aproape fără glas, că nu e cine mi-aş dori eu să fie, că rătăcit fiind şi fără vreo speranţă că şi-ar mai putea găsi destinaţia reală, a văzut lumină la „fereastra” mea şi a îndrăznit să intre. Cred că l-am privit ceva timp, total nedumerită, fără să pot înţelege dacă întâmplarea e doar în imaginaţia mea, sau o trăiesc în mod real. Şi-a abandonat straiţa pe care o purta în mâna stângă şi s-a aşezat pe covorul din odaia mea, fără a-mi cere cel puţin permisiunea. L-am întrebat uluită dacă îl pot sevi cu ceva, dacă îi este foame sau sete. A zâmbit a mulţumire şi m-a întrebat dacă am un ceai de scorţişoară. Nu i-am răspuns, convinsă fiind că doar acest lucru îşi dorea şi am pornit spre bucătărie să îl prepar. Eram în postul Crăciunului şi oricine are în casa lui un gram de scorţişoară. Am turnat repede apa fierbinte, pusă de bunica mea pe sobă, peste câteva flori de tei şi bucăţele dintr-o scoarţă de scorţişoară şi îndulcind-o cu miere, i-am întins-o bătrînelului ce-mi era oaspete. Stătea aşezat pe covor, iar lucrul acesta m-a determinat să cred că nu va zăbovi prea mult. Dar cum îl analizam eu, bătrânelul a început să-mi intre-n gânduri şi să mi le completeze. " (citeste mai departe...)

Intre infrangere si fericire

2010-01-10T20:39:00.002+02:00

Nu esti infrant, atunci cand sangeri,
Chiar daca-n lacrimi ochii ti-s!
Adevaratele infrangeri sunt
RENUNTARILE LA VIS!!!

M-au obsedat aceste cuvinte in ultimile doua zile... am revazut imagini, cu ochii plini de lacrimi, cu sufletul scaldat in durere... am revazut, prin filtrul memoriei, secvente din ultima perioada, care m-au ajutat sa renasc, sa redevin "eu", cea pe care o pierdusem prin timp, printre personaje care m-au calit, sau m-au daramat. M-am redescoperit asa cum eram in liceu, mi-am dezvaluit sufletul acela simplu si direct, care putea vorbi, primi si darui cu seninatate, am reinviat judecata aceea onesta si-am reusit sa visez, dincolo de mine. In stupoarea evenimentelor, am crezut ca Dumnezeu si-a facut mila de un suflet care se schimonosea, devenind altceva decat e si, i-a daruit resortul suprem al identitatii sale. Refacusem puzzle-ul intregii mele existente si mi se parea atat de firesc si de logic, incat mi-am permis sa visez, sa construiesc un viitor mai apropiat sau mai indepartat, lipsit de egoism si meschinarii, lipsit de "eu" si infiorator de plin de daruire. Poate ca aici s-a produs greseala mea de judecata. Poate ca e mai corect sa te iubesti pe tine in primul rand si abia apoi, daca mai ramane ceva, sa oferi. Culmea! Am facut asta, in mod repetat, de pe la 22 de ani si nu mi-a adus nici o fericire. Am fost de atatea ori "regina" unor suflete, mi s-a asternut in fata talpilor tot ce-si putea dori o femeie, am fost iubita si rasfatata, coplesita de cele mai valoroase lucruri, pusa in lumina reflectoarelor, pentru ca cineva sa poata suspina cu mandrie: e a mea!... fara ca sufletul meu sa cunoasca, fie si o scanteie, de inaltare. Invatand aceasta lectie, am renuntat la mine, incercand sa daruiesc eu, dar nu in modul in care mi s-a daruit mie, ci fara a cere nimic, fara a avea pretentia recunostintei sau a dezintegrarii umane. Am gresit din nou! Poate ca, pentru a darui, e nevoie de o alegere atenta a beneficiarului. Poate ca e nevoie de un alt mod de daruire, pe care eu, inca, nu-l cunosc. Nu stiu!

Candva, (pentru ca tot imi sunt judecate fostele iubiri), pe cand iubeam "nepotrivit" un barbat mult mai matur decat mine si cu mult mai multa experienta de viata, la finalul acelei relatii am primit o ultima lectie de viata: ai grija, ca de acum in colo, tot ce vine dupa mine, sa fie peste valoarea mea! Este singurul amanunt de care n-am tinut cont niciodata, pentru ca n-am fost construita sa iubesc cerebral, ci doar cu inima, iar inima mea, n-a reusit sa fie si cerebrala. Iar daca stau si ma uit in urma, chiar daca din anumite puncte de vedere n-am tinut cont de acest ultim sfat, tot ce a urmat a fost mult peste calitatea lui sufleteasca si, n-am putut iubi niciodata, pe nimeni, daca n-am gasit ceva ce puteam admira. Iar asta, cred, ma absolva de orice vina.

Ce vina poate avea un suflet, cand plin de iubire, plin de durere, zdrobit de neputinta, urla din rasputeri: VINOOOOOOOOO! Ce calitate, mai presus de a fi umana, ar mai trebui sadita in comportamentul unei fiinte care s-a daruit deja pe ea si, parca prostita de durere, nu mai gaseste nimic de oferit? Unde se ascunde iubirea si cat poate dura aflarea ei, dincolo de noi si obsesiile noastre? Unde e iubire si care e diferenta dintre ea si incapatanarea de a fi cu cineva?
A trai liniar, intr-o rutina anosta si fara curajul de a schimba, de a aduce, de a lua, de-a te lasa purtat de viata, mi se pare o atitudine vecina cu moartea. Iar moartea, imi pare finalul a orice. Nu mi-e teama de moarte... doar o urasc! Mi-e teama de fiorul ei, de momentul trecerii si de cat de cumplit ma poate rupe de cei ce mi-au ramas pe pamant. Am spus cuiva ca nu vreau sa traiesc mai mult de o secunda in urma lui. Ce simplu e sa spui... dar cat de firesc am simtit eu asta, n-am cuvinte sa exprim nici acum, niciodata. Pentru ca nu vad nimic dincolo de "trecerea" lui, decat, poate, secunda "trecerii" mele. Este, similar cu ceea ce scria Pavel Corut: "ne-om intalni iubite-n cer...".
Iubire,lacrima de stea,
Nu simti sperantele cum pier,
Cum scade viata mea si-a ta?
Se-nfrunta zeii nostri -n Cer.

Sa pleci desculta,mandro-n Cer
S-ajungi la zeii rai si cruzi,
Nu vezi sperantele cum pier?
Nu vezi,iubito si n-auzi...

Sa strigi,iubito,sa te-aud
Ca lumea noastra-i in dureri,
Caci sub destinul rau si crud,
N-avem sperante de-nvieri,

N-avem nici vreme sa iubim.
Nu vezi sperantele cum pier?
Cum inseram si asfintim?
Ne-om intalni,iubito-n Cer...

Dar uite ca eu, umanoida cum sunt, mai ingenunchez o data si ma rog Maicii sufletului meu, sa nu mi-l lase departe, sa-i deschida sufletul, sa-i lumineze mintea si sa ne dea petecul de lumina pe care-l cer, pe care l-am visat pentru noi, pe care l-am distrus din prea multa asteptare, durere, nesiguranta, dar pe care-l pot reconstrui mai frumos si mai curat ca niciodata. Si pot sterge orice, si amintirile care dor si chinul cumplit al uciderii viselor, unicele visate vreodata cu sufletul si nu cu mintea, singurele care pareau reale si n-au fost... Iar in cer, vom merge de mana, asa cum n-am visat ci am hotarat, pentru ca nu vreau nimic mai mult, decat cativa pasi rataciti pe pamant.
Pentru anul acesta, nu va pot dori decat exact ce-mi doresc mie: sa iubiti si sa fiti iubiti. Iubire inseamna Dumnezeu si, oricum vi s-ar infatisa ea, lasati-o sa va insangereze sufletul, sa va macine judecata, pentru ca nici un venin nu e atat de amar pe cat se spune, cum de altfel nici mierea nu e doar o chestiune dulce...
Va-mbratisez cu drag!

Adela Popescu - Dragostea tine cu mine
Asculta mai multe audio Muzica

La portile ceriului...

2009-12-30T02:20:00.002+02:00

Cu ce as putea asemana starea, clipele, bataile sufletului meu din aceste zile? Poate cu zbuciumul unei mari sub furtuna, poate cu valurile ei care izbesc stancile, apoi se retrag, apoi revin mai puternic... poate cu vantul care spulbera colbul de pretutindeni, poate cu avalansele care se prabusesc de pe stanci, dand impresia ca vor darama chiar muntii de pe care s-au involburat... Cum as putea masura distanta dintre mine si real, cand ce-i real nu e si ce este atat de putin real, face stanga-mprejur? Apropo! De ce se spune mereu, stanga-mprejur si nu dreapta-mprejur? In fine... n-as putea trece prin filtrul niciunei unitati de masura! Pentru ca nu-mi delimitez niciodata parametrii dintre suflet si judecata...

Oare cum sa ma transform intr-o pasare care poate vorbi cu cerul? Cum sa-i spun lui Dumnezeu ca ceea ce iubesc e atat de departe? Cum sa i-l cer si cum sa mi-l dea, fara a-mi asuma, macar eu, pacatul capital al dezintegrarii?

Pe acest mal am fost eu de Sfanta Nastere a Mantuitorului... De pe aceasta stanca mi-am "sinucis" visul serii de Ajun!

M-am intrebat de mii de ori intr-o singura clipa, daca as putea sa o iau de la capat, daca mi-as mai putea acorda ingaduinta de a picura in sufletul meu toate suferintele, toate durerile, tot chinul... Si totusi, n-as da nimanui nimic din ce-am trait! As lua-o de la capat, pentru fiecare secunda de fericire, pentru fiecare imbratisare, pentru fiecare scanteie care s-a aprins pentru unicul gand pe care l-am iubit vreodata! As prefera sa-ngenunchez pentru o viata-ntreaga si sa-i dau lui, fiecare rana sa mi-o vindece. As prefera sa culeg fiecare lacrima, chiar neizvorata inca, sa inmanunchez fiecare strigat catre Dumnezeu, sa ratacesc pe strazi sau sa ma pierd pe mine, dar n-as negocia nimic din tot si din toate, pentru ca iubirea nu se negociaza niciunde pe pamant sau in ceruri...

De multe ori, cei ce ma cunosc, m-au intrebat cum pot trai asa?!? Cum as putea trai altfel? Cum mi-as putea abandona valurile, vantul, avalansele? Ce-as fi eu, fara ele? Cum m-as mai putea numi "eu" fara abandonul acesta infinit dintre mine si destin, dintre mine si iubire, dintre mine si Dumnezeu? De ce-as mai pasi in fiecare dimineata dincolo de usa casei mele, daca nu mi-as asuma fiecare provocare a vietii? De ce i-as zambi gandului care-mi saruta ochii dimineata, de ce i-as mai saruta eu, podul palmei, daca nu m-as darui fiecarei clipe care mi-e dat s-o traiesc? De ce ar fi altfel, de ce m-as confunda cu banalul, cand suntem antonimi si nu mi-l doresc?

Mi-amintesc noaptea dintre 2008 si 2009, trairile acelei cumpene dintre ani si dorinta pe care mi-am pus-o spargand cu toata forta paharul de sampanie. Mi-am abandonat atunci destinul in vointa suprema a lui Dumnezeu, spunand in gand: "faca-se voia ta, Doamne!"

Iar anul acesta mi-a adus toate furtunile vietii: am evadat dintr-un "iad" pe care-l credeam vesnic si din care n-as fi crezut ca ies, decat cu picioarele-nainte. Tot 2009 mi-a adus neputinta de a face anumite lucruri, pe care am pus-o pe seama colapsului economic din lume, mi-a adus caderi si ridicari, dezamagiri si maini intinse de unde nu ma asteptam. Am asistat neputincioasa la fenomenul intalnirii cu moartea, cand doua persoane pe care le iubesc, mistuite de o boala necrutatoare, au privit-o in ochi... mi-am lasat sufletul liber, sa zburde iar pe papadii si intr-o fuga totala de lume, mi-am dat intalnire cu marea. I-am sarutat trupul sarat si mistuit de iubiri care se implinesc sau nu, mi-am ascuns intre valurile ei o parte de suflet si m-am intors la realitate. Tot acest an, in care am implinit si varsta Christica a degringoladei, am urcat si eu Golgota pierzaniei si mi-am batut in palme piroanele necunoscutului. M-am abandonat total unui gand rapit de toamna mea iubita, m-am daruit lui, sperand, crezand, dovedindu-mi ca prin el sunt mult mai EU decat am fost vreodata. Permanenta cautare a iubirii depline, adevarata si unica, a deraiat intregul tren, cu mine-n el, in prima halta a sufletului meu ratacit si iata ca o platesc cu dobanzi mult prea mari si mult prea neintelese.
Sa zicem ca anul 2009 mi-a despicat destinul si imi forteaza mana sa gandesc un nou inceput. Nu stiu care va fi directia pasilor mei, nu mi-am gasit inca drumul, stiu si am convingerea, insa, ca am o datorie de onoare fata de mine in primul rand, sa nu las viata sa treaca pe langa mine, sa pretuiesc fiecare clipa si sa mi-o daruiesc cu demnitate.

Cand ma gandesc ca au mai ramas doar cateva zile pana deschid usa lui 2010, imi dau seama ca anul acesta nu e incheiat si am mereu senzatia stranie ca ceva s-a intamplat cu noi toti, sau poate doar cu mine, ca nu ma definesc si nu ma regasesc in tot acest an. Ce mi-as dori sa-mi aduca anul viitor? Sanatate... si in primul rand, sanatate mintala. Sa nu ma dezintegrez total. Mi-as mai dori sa paseasca Dara cu dreptul, in primul ei an de scoala si sa-mi pot linisti sufletul, sa-mi pot tine de mana omul iubit, in fiecare noapte, cu aceeasi iubire pe care a sfintit-o Dumnezeu prin ingerii nostrii, pentru noi. Atat imi doresc eu, pentru mine si doar atat imi este suficient, pentru a uita acest 2009 plin de durere, doar atat imi trebuie sa pot fi fericita.

Adrian Paparuz

2009-12-21T11:39:00.001+02:00

DUPA 20 DE ANI

ni s-a umplut trecutul de zăpadă ,
ne legănăm durerea în hamac ,
Crăciunul este iarăşi trist pe stradă
şi de minciuni nici azi nu am scăpat...

sunt 20 de ani de „libertate”
şi defilăm frumos ,independent ,
ni-i foame încă de dreptate ,
eroii i-am pierdut pe internet.

sub cruci luminile sunt stinse ,
ne viscoleşte frica şi uitarea ,
bisericile goale sunt proscrise ,
„mogulii” râd când ne arată „calea”.

copiii mai colindă doar în vise
un Dumnezeu ştiut doar de bunica ,
speranţele pe cer sunt triste
ne vindem viitorul pe nimica ;

suntem stafii , de lanţuri atârnate
prin galantare bântuim smintit ,
nu mai avem un gram de demnitate ,
suntem un „fleac”, ne-au ciuruit!

Sunt din nou VERDEEEE!!!

2009-12-18T12:14:00.003+02:00

Prietenii mei stiu cu cine au de-a face, drept care, de multe ori, mi se spune Răzgândeasca. Şi Răzgândeasca s-a mai răzgândit o dată, s-a făcut verde!!! Am revenit la culoarea mea de suflet, mai ales ca vine Crăciunul şi, ce culoare era mai potrivită? Normal! Verde! Am pus si puţin roşu de sărbătoare, l-am asezonat cu ceea ce am considerat că i se potriveşte şi m-am reitegrat în mine.

Astăzi nu vă vorbesc despre sărbătorile care urmează să dea peste noi, am s-o fac in mod sigur în zilele următoare, pentru că nu ştiu exact unde mi-am pus cuvintele, gândurile, dorinţele. Le caut zilele acestea şi vă explic cum sta treaba şi cu sărbătorile de iarnă. Pentru cei care m-au căutat printre rânduri, sau mi-au aşteptat semnele vitale, am o veste bună: sunt aceeaşi, doar putin modificată. Dar nu-mi dezmint firea. În cumplita mea nefericire, trăiesc cea mai curată fericire a vieţii mele. V-am citit mesajele, chiar dacă nu le-aţi putut posta. Am încercat o temă pentru blog, care nu a permis postarea de comentarii, dar acum s-a rezolvat problema, astfel încât, îmi puteţi scrie!

Până realizez pe unde mi-am lăsat inspiraţia, ca să vă pot oferi o poveste de Crăciun, vă îmbrăţişez cu drag!

Valentina

ValeVerde Venetia

2009-12-07T14:15:00.001+02:00

Watch live streaming video from valeverdetv at livestream.com

De Sfantul Mos Nicolae, fara cuvinte...

2009-12-06T23:38:00.001+02:00

Intre DA si NU esti TU... 3

2009-11-27T20:36:00.006+02:00

Un gand, o idee, o dorinta si toate la un loc, un om, un singur om, dupa care poti imparti cerul si pamantul, care-ti poate saruta lacrimile, inca inailte sa se nasca, un gand pentru care poti spinteca lumea fara sa te doara, sau iti poti sfarama viata fara sa-ti pese... acesta este cel mai frumos si cel mai imposibil gand de pe pamant! Il port cu mine, desi nu e, ii sarut ochii in fiecare seara, pentru ca sunt ai mei, ii gust palma in fiecare dimineata, desi imi sunt atat de putine diminetile mele, ingenunchez inaintea lui, ca in fata unui altar de gheata care ma salveaza, imi umileste neputinta, imi masoara nerabdarea, ard in dorintele lui, fara sa ma regasesc in ele, imi iubesc iubirea mea si neiubirea din gand, iar daca ar fi sa o iau de la capat, as gandi la fel, fara ezitare, fara sa schimb nimic... pentru ca stiu si cred in gandul meu, stiu ca se va descoperi ca fiind doar gandul meu, cred in forta lui, in bataile inimii sale si in timpul care il leaga de mine.

Daca n-ar mai ramane nimic, daca s-ar risipi in lume, fara ca sa-l mai pot gandi macar o data, fara sa-i mai luminez ochii si timpul, mi-ar ramane visul pe care l-am visat impreuna, mi-ar ramane mainile inclestate in aceeasi rugaciune, sau talpile care se uneau in miez de noapte, mi-ar mai ramane adevarurile pe care le s t i m doar noi, chinul ochilor mei in neuitarea lui, sau amintirea unor clipe care ne pot bantui pana la capatul zilelor noastre.

Pentru ca nu pot iubi un gand care s-a dovedit a nu fi al meu, dar pot muri, in schimb, pentru el, imi deleg un singur judecator, la judecata suprema a gandurilor eterne, acesta fiind cel mai nemilos pe care l-as fi putut alege: TIMPUL! Am descoperit de curand, ca joc intr-un film prost, ca rolul atribuit nu mi se potriveste deloc, fara a avea pretentii la roluri de oscar, cred totusi, ca meritam un rol principal. Drept urmare, imi concediez regizorul, unicul vinovat pentru mediocritatea rolului pentru care m-a angajat si, daca as reusi sa stau putin de vorba cu scenaristul, cred cu convingere ca l-as transforma intr-un rol magistral. Nu de alta, dar toata viata am dorit sa fiu mandra de fiecare rol. N-am sa clachez tocmai la rolul existentei mele.

Dumnezeu-scenograf

Eu-regizor

Timpul- lumini si sunet

Destinul-rol principal

Mai am si replicile de final in versuri:

Iubirea mea, iti scriu din departare,

Sa-ti spun ca stiu si sti si tu cat doare,

As vrea sa simti, cum locul gol din mine,

Se umple tot mai mult si zi de zi,... cu tine!

Ti-am aratat in gand taramuri fermecate,

Si-n vise rataceai prin vai de mult secate,

Eu te ridic pe bolta, printre stele,

Iar tu-nsetat, cobori la tarmul marii mele...

Inima mea si astazi freamata-ntre maluri,

Ca spuma marii noastre, cuprinsa intre valuri,

Iti iert sarutul ratacit, pe urme neatinse

De tine, viata mea, intre greseli si vise...

Stiu eu pe cineva, care mi-ar putea canta versurile, dar n-am pile suficiente si nici forta de convingere, asa incat, am sa ma limitez la a-mi pune sperantele intr-un cantec, intr-alt cantec, deja existent, deja cunoscut, deja inteles:

Nana Mouskouri & Julio Iglesias - Se que volveras
Asculta mai multe audio Muzica