Ieri m-am întâlnit cu IARNA. Adevărul este că mi-aş fi dorit să o întâlnesc altfel şi nici momentul nu a fost cel aşteptat, dar m-am bucurat de revedere.
Pentru a mări, clik direct pe poză!
Eeeeeeeeeeeeee şi acum invidiaţi-mă!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
La multi ani voua!
La multi ani mie!
Si iubiti-va cat puteti si cat va mai tine!... ca viata e scurta, aproape de fiecare data...
Iar melodia de mai jos, mi-o daruiesc mie, ca mai apoi sa v-o pot darui cu tot sufletul voua:
bambi-imi cant dragostea
Vezi mai multe video din Muzica »
Savurati-o si visati... la ce vreti voi!
E greu să cânţi imnuri în care nu crezi, sau să transmiţi ovaţiuni unor bipezi lipsiţi de umbră. Iar astăzi m-am împiedicat de preşul iluzoriu al unui coridor infinit şi fad, si când să mă prăbuşesc, il vad pe Rudyard Kipling trăgându-mi cu ochiul...
Imi vine râsu-plânsu pentru un moment, dar nu mă dezmeticesc definitiv că-l şi aud şoptind:
De poti sa nu-ti pierzi capul cand toti din jurul tau
Si l-au pierdut pe-al lor, gasindu-ti tie vina;
De poti, atunci cand toti te cred nedemn si rau,
Sa nu-ti pierzi niciodata increderea in tine;
De poti s-astepti oricat, fara sa-ti pierzi rabdarea;
De rabzi sa fii mintit fara ca tu sa minti;
Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunarea
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;
De poti visa, dar fara sa te robesti visarii;
De poti gandi, dar fara sa-ti faci din asta tel;
De poti sa nu cazi prada nicicand disperarii
Succesul si dezastrul primindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul rostit candva de tine,
Rastalmacit de oameni, ciuntit si prefacut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut
Si-atunci, fara a scoate o vorba de durere
Sa-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput;
Si daca corpul tau, uzat si obosit,
Il vei putea forta sa-ti mai slujeasca inca;
Numai cu strajnicia vointei tale, astfel
Sa steie peste vremuri asa cum sta o stanca;
De poti vorbi multimii fara sa minti, si daca
Te poti plimba cu regii far-a te ingamfa;
De nici amicii, nici dusmanii nu pot vreun rau sa-ti faca,
Pentru ca doar dreptatea e calauza ta;
Si daca poti sa umpli minuta calatoare,
Sa nu pierzi nici o fila din al vietii tom,
Al tau va fi pamantul cu tot ce e sub soare
Si ceea ce-i mai mult: vei fi om, copilul meu!
BINE!... zic! aşa să fie!
P.S. dau cu explicaţia mai târziu. Acum mă duc să-l iau de moţ pe Ovidiu.
Mi-a placut titlu si-l consider ca fiind maxi" pana la sloganul lui Michael Klein: " Flacara inimii tale arde... intre castel si furnale!"
Dar sa va dezvalui ceva din editorial si, spuneti voi ca nu-i asa:
"Mă uit, ca un roboţel lipit de telecomandă, la interminabilele dispute, mai mult sau mai puţin politice, de pe micile ecrane şi nu-mi vine a crede! Politicieni, fufe, sindicalişti, analişti de ocazie şi cântăreţe dezbrăcate a la playback fac procesul crizei economice şi dau cu parul în proaspătul Guvern de-i merg fulgii.Toată lumea vrea bani, majorări, măriri, alungiri şi lăţiri de salarii. ‘Geaba avertizează economiştii de calibru că suntem pe ducă! Degeaba o omenire întreagă dă exemple de prudenţă şi strânge cureaua cheltuielilor la limita suportabilului, pentru a nu se prăbuşi de-a binelea. Nimic nu îi împiedică pe prea lacomii români să ceară, cu tupeu şi fără gest de îngăduinţă.Când vezi lideri de sindicat - bine îmbuibaţi şi cu averi uriaşe făcute pe spinarea “fraierilor” de sindicalişti -, cum o ţin una şi bună: “Nu ne interesează criza, nu ne interesează că năruim economia românească... noi vrem măriri!...”, te apucă o groază definitivă.România este cu un picior în groapă şi, evident, nici nu se compară cu statele dezvoltate care, nici acelea, nu îşi permit luxul de a cheltui ce nu au. România, ţară care a ajuns gunoierul Europei şi al lumii, consumatoare de toate resturile ce rămân de la ospăţul “regilor”, iată că are şi oameni de tot nimicul, oameni care nu pricep faptul că acum, mai mult ca oricând, este nevoie de solidaritate naţională, de înţelegere, este nevoie de puţin spirit de sacrificiu, pentru a fi siguri că mai avem vreo şansă în viitor. Ştiu că sună patriotard, dar chiar de asta este nevoie: de patriotism.E nevoie ca fiecare dintre noi şi cu toţii, împreună, să pricepem că trebuie strânsă cureaua şi trebuie făcute concesii unui Guvern care încearcă să nu ducă de râpă economia românească. Fără acest dram de românism şi înţelegere, ne aşteaptă potopul. Şi asta nu e o glumă!"
cieteste mai departe
