De doi ani incercam sa-i gasesc numarul de telefon... un om mai discret decat Tatiana Stepa nu am cunoscut niciodata...

In clasa a sptea, m-am privit in oglinda. Am descoperit o persoana prea inalta pentru varsta si generatia mea, imi paream urata si fara nici o perspectiva din punct de vedere estetic. A fost momentul in care am decis ca sansa vietii mele este sa fiu instruita... atat cat se poate, si drept urmare am inceput cu devorarea bibliotecii personale, destul de stufoasa la acea vreme. In vacanta de vara, aflasem ca, pe platoul Casei de cultura avea sa sustina un spectacol Cenaclul Flacara reinviat. Mi-am smuls o poezie din cele pe care le semnam la vremea aceea ca autor si am dat fuga-n targ. Cunosteam cenaclul de cand eram mica, cantam piesele lor, stiam poeziile lui Paunescu, respiram prin cantecele lor, desi, la nivelul de casete audio stateam foarte prost. Aveam doar ceea ce reuseam sa inregistrez de la radio, de altfel, un radio care se cosmetiza dupa trecerea şenilelor comuniste si care nu oferea prea multe. In fine! Ajung pe platou, Paunescu era prezent, recita in maniera specifica, toata lumea canta, iar eu, la un moment dat, imi scriu numele pe hartia cu poezia, ma strecor langa Adrian Paunescu si i-o pun in mana. Dansul o deschide, o citeste si... culmea, o citeste tuturor. Mai tarziu, aveam sa o si vad intr-o publicatie a carei nume nu mi-l mai amintesc acum. Fara a avea pretentia de a fi exact ce aveam eu pe foaie, pentru ca citez din memorie, am sa va transcriu si voua acea poezie:

P.S.

Azi...

imi ingrop iubirea!

I-am spus canva ca e bolnava

si ea, proasta, m-a crezut.

Aseara...

am gasit-o cazuta.

Era in gradina Sperantei,

moarta si ea cu un an in urma.

Mainile...

nu i le-am putut vedea.

I-am vazut doar ochii,

deschisi si inlacrimati.

Azi,

imi ingrop iubirea!

Maine... cine va-ntreba de ea?

durerea femeiasca -tatiana stepa
Asculta mai multe audio Diverse
... cam asa suna poezioara de atunci. Nu stiu daca e frumoasa, daca e o poezie sau... ce-o fi, n-am mai aratat-o nimanui de atunci, dar evenimentul a ramas in mintea mea si nu stiu de ce mi l-am amintit exact acum. Sau cred ca stiu! La acelasi eveniment, canta si Tatiana Stepa... vocea pe care o simteam cu fiecare molecula. Mi s-a citit poezioara, apoi am fost chemata sa primesc ceva. Acel ceva, era o caseta audio cu cenaclul "Totusi iubirea". Am ascultat acele melodii, cativa ani la rand, fara a scoate caseta din casetofon. O am si acum...

In urma cu o saptamana, am intrebat-o si pe Liliana Levinta daca stie numarul ei de telefon. Din pacate, nici ea nu-l avea... iar acum, e inutil sa-l mai caut.

Tatiana Stepa - La o cana cu vin
Asculta mai multe audio Muzica
Tatiana inimilor ratacite, a iubirilor care cutreiera padurile pline de cantec, a tuturor celor care se infiorau la auzul glasului sau, nu mai e aici, in lumina lumii. A trecut in tacere, discret, fara ca lumea sa-i simta nefiinta, a trecut dincolo, in noaptea vesnica.

In viata asta, n-am reusit sa inteleg, sa cunosc sau sa recunosc in mine doua sentimente: ura si razbunarea. Din pacate, incet, incet, am senzatia ca incolteste si in mine sentimentul urii. Ma obisnuisem cu gandul ca suntem cu totii trecatori prin lumea asta, ca singura certitudine de pe pamant e ca fiecare va muri intr-o buna zi, iar singurul sentiment pe care-l incercam in fata mortii, era acela de frica. Frica de moarte si de fiorul ei. Incep sa urasc moartea!

Tatiana Stepa....

De vineri si pana duminica, mai precis 7, 8, 9 august, a fost mare desfasurare de forte la Hateg, motiv pentru care anul acesta n-am mai lipsit. Ar trebui sa va vorbesc din nou despre primarul Hategului, dar am s-o fac cand voi fi mai odihnita. Azi sunt zombi rau de tot!!! Am dormit aproape o ora in fiecare noapte, am urlat de vineri pana duminica, organizarea a fost de nota 10, oamenii s-au distrat, ploaia ne-a ocolit si va ofer cateva fotografii, altele urmand a fi postate in zile mai cu mintea limpede si dupa ce le primesc si pe cele promise de paparazzi! Ha! Ha!

Mi-a placut din totdeauna sintagma "no money, no funny!" desi, recunosc, mi-a luat ceva timp sa prind ideea.

Astazi, intalnindu-ma cu o veche prietena, pe care am uitat cum o cheama, poate in mod intentionat, am avut revelatia continutului acestei sintagme. Mi-au trecut fulgerator prin minte alte destainuiri, alte destine impartasite cu sau fara disperare, drept urmare, m-am gandit sa scriu...

Spunea prietena mea, care pana de curand era plina de aureturi, vuittoane si alti versaci, cum ca viata e grea acum pe criza, ca binele are limite si ca banii nu au valoare. Rapid, m-am intors in timp, cand anul trecut, pregatindu-ma sa plec in concediu, am intalnit-o. Era la volanul unui TT superb, de un rosu aprins, cu piele bej in interior si multe alte briz-brizzuri scumpe. Spunandu-i ca ne pregatim masina deoarece a doua zi urma sa plecam in Grecia, draguta de ea a facut un gest de uimire vecin cu sfidarea, spunandu-mi ca Grecia nu e destinatie, ca n-am ce vedea acolo si ca ar trebui sa-i urmez exemplul sa merg in Mauritius. I-am intarit convingerea ca, intradevar Mauritius e o destinatie, am complimentat-o pentru alegere si am incheiat rapid intalnirea. Anul acesta se ducea sa viziteze manastirile din Moldova... De asemenea, mi-am adus aminte de sursa ei de existenta, un domn al carui nume in scapa de asemenea, extrem de bine infipt in numeroase conturi bancare, ajuns la o varsta la care trebuia sa-si plimbe nepotii pe malul marii, nu amanta in concedii extravagante. Pe semne, acum, respectabilului domn nu-i mai merg afacerile si, poate, sotia acestuia evidentiaza mai atent fiecare banut.

Trecand peste acest aspect, imi vine in minte o alta situatie, a unei alte cunostinte de gen feminin, care in urma cu doar cativa ani era in culmea fericirii. Urma sa se casatoreasca cu o persoana pe care o considera inceputul si sfarsitul ei pe pamant. Realitatea a contrazis-o rapid, intre cei doi intervenind un alt domn din societatea publica de care dispunem, al carui nume imi scapa de asemenea. Domnul de pe urma lanseaza in targ zvonul otravit cum ca domnita i-ar fi tiitoare si uite asa se duce pe apa sambetei grozavie de relatie, maritis si alte cele. Interesant este ca nu s-a sfarsit aici povestea, ea continund cu amenintari, santaje si porti inchise de pretutindeni, deoarece, omul, fiind influent, i-a restrictionat accesul la viata fetei si uite asa, basmul s-a transformat in cosmar. Acum, acelasi domn, nemaifiind influent, (se pare ca are si Boc meritele lui), a scapat mierla din ghiare si sta cumintel in banca lui, fara santaje si amenintari, dar cu siguranta cu multe porti inchise direct in pifometru.

O alta situatie generata de bani si putere, protagonista fiind o alta cunostinta, de data aceasta fata avea si famile si copii si... treaba ei ce mai avea, se leaga tot de un domn influent, cu bani si putere, care persecuta fata o perioada, pana aceasta isi pierde locul de munca, prietenii, relatiile, tot ce avea. Nemaistiind ce sa faca, ii rapeste unul din copii si ii solicita acesteia anumite "servicii" in schimbul copilului. In urma evenimentului, au urmat alte santaje de genul: ai fost filmata atunci cand te-ai supus vointei mele, iar eu ii voi arata sotului tau filmul, vei ramane singura, etc. Si alte chinuri au urmat acestor nemernicii alimentate de bani si pozitie sociala. Acum, ca a venit criza la toata lumea, respectivul meltean si-a pierdut scaunul, influenta si banii, iar eu mai pot consemna un suflet eliberat.

Ca sa inchei apoteotic exemplele de marlaneala la drumul mare, mai am un exemplu, a unei alte cunostinte, care a fost mai desteapta -ea- de data aceasta. El, om cu stare, cu scaun tapitat si cu multe baghete magice la-ndemana, da peste ea, fata frumoasa, trecuta si prin alte experiente de acest gen, isi pierde capul si firea, pana in pragul divortului. Ea, deplin constienta de posibilitatile care i s-au deschis odata cu aparitia respectabilului, face si desface dupa bunul plac, colinda prin lumea larga, isi face curatenie prin conturi si le umple pentru zile negre, apoi... stupoare! Ii face vant respectabilului, anticipand declinul acestia. Ceea ce devine amuzant, este ca, desi o lume intreaga ii stia impreuna, la lasatul serii, cand respectabilul se intorcea la adresa de resedinta, stimabila se pregatea de urmatorul, pe care, culmea, il sponsoriza chiar ea.

Va vine sau nu sa credeti, aceasta e lumea reala, in ea ne invartim cu totii, iar aceste anomalii se intampla chiar langa noi, doamnele despre care am scris aici, sunt cele pe care le intalnim pe strada si ne zambesc ca si cand nimic nu s-ar intampla, iar in spatele zambetului lor frumos, uneori se ascund adevarate tragedii. Iar domnii amintiti mai sus, sunt adevarate capete luminate, pe care, daca-i dezbraci de miile de euro pe care le imbraca zilnic, si le pui o traista-n spinare, nu-i deosebesti de badea Cartan...

Mai avem in schimb o problema: aceea a sotiilor de acasa. Stau si ma intreb, uneori, cat de batute in cap sunt aceste femei... Unele, doamne fiind, isi vad de traba lor, crezand ca apele se linistesc de la sine si lucrurile intra pe fagase normale. Dar altele... depasind cu mult limita prostiei justificate, altele, sunt intr-o binemeritata situatie. Sa stai langa un barbat zece, cinsprezece sau chiar douazeci de ani, si sa nu-ti treaca prin cap de ce e in stare, sa nu te intrebi unde se duce, de ce intarzie, si alte multe astfel de retorisme vecine cu normalitatea... presupune ori nepasare, ori prostie nelimitata.

Acum, in schimb, e liniste deplina! O fi venit vremea altora, posibil, dar cu siguranta a unora a apus. Iar daca aceasta criza a facut un bine, chiar si cel mai mic, acesta este: a desfiintat curvaraseala elevata si bataia de joc. Iata asadar rezultatul:

Ca sa lamuresc pe toata lumea, Putin e unul dintre personajele care-mi plac de-a dreptul si aproape pe de-a-ntregul. In cealalta gama, se afla primarul Hategului, Nicolae Timis, un alt personaj care-mi place de-a dreptul si nu pe de-a-ntregul, deoarece pe Timis nu l-am vazut la bustul gol ca pe Putin. Ceea ce putini stiu, este ca ambi au aceleasi grimase, uneori acelasi zambet si e mai bine sa le fi la amandoi prieten, decat dusman. Sunt imprevizibili, scanteiosi si impresionanti amandoi. In concluzie, timiso-putineala da bine la politic, la public si iata... si la spranceana feminina.

"De azi refuz sa mai platesc impozite, refuz sa mai am carte de munca in acest stat guvernat de oameni incapabili, corupti, ne-educati, care nu au in vedere decat propriul interes. Refuz sa mai finantez politicieni imbecili si amante care sfideaza o tara intreaga. Nu as avea nimic impotriva doamnelor apropiate presedintelui tarii, dar cand ele beneficiaza de bugete de milioane de euro printre care sunt si banii mei, banii parintilor mei, banii angajatilor mei, am o mare problema. E un blowjob mult prea scump! Refuz sa mai platesc taxe la stat – de ani de zile platesc sute de milioane de lei impozite pentru un stat care nu ma sprijina in nici un fel..platesc zeci de milioane pentru Sanatate, desi sunt constienta ca daca voi ajunge vreodata intr-un spital din Romania, voi fi tratata mizerabil.
De ani de zile, refuz sa ma mai uit la televizor, mi-e greata de politicienii romani, nu ma duc la vot pentru ca nu am pe cine sa votez, imi vine sa vomit cand vad panourile publicitare din campanii electorale gen "noua ne pasa de Dumneavoastra" , refuz chiar si sa ma plang, pentru ca sunt mult prea ocupata sa imi castig existenta – cu toate acestea, cand se apropie data de 25 a lunii, in mod mecanic ma impacientez sa fac rost de banii care trebuie platiti la stat, pentru ca, nu-i asa?- cu statul nu te joci. Dar iata ca suntem in plina criza, iata ca pentru prima data nu am reusit sa platesc taxele la stat si mi-au fost blocate conturile! Si asta m-a ajutat sa ma trezesc, am deschis ochii, m-am uitat in jurul meu cu atentie, am pus intrebari, am deschis televizorul pentru prima oara in ani de zile…si ce am vazut? EBA si Becali ma reprezinta in Parlamentul European, Elena Udrea beneficiaza de bugete de milioane de Euro de care dispune cum o taie capul, doamna Ridzi arunca 86 milioane de Euro pe o telecabina cand exista orase in Romania care nu au nici macar un spital de Doamne Ajuta, domnul Patriciu vinde Petromidia pentru cateva miliarde din care sunt curioasa daca plateste vreo taxa la stat… jocuri politice murdare, politicieni corupti si curve, haos total,o tara vanduta pe nimic de niste agramati care nu si-au vazut decat propriul interes – macar daca ar fi vandut-o scump!, investitori straini care efectiv nu au cu cine discuta in Romania si se lupta cu morile de vant…si toti oamenii de calitate pe care ii cunosc stau cu capul bagat in nisip…l-am avut si eu, pana astazi- dar am realizat ca oricat de multi bani as face, oricate tari as vizita, oricate carti as citi, oricat as incerca sa nu ma las afectata, at the end of the day, traiesc tot aici si tactica strutului imi va face mai mult rau pe termen lung decat daca m-as implica acum.

(restul aici... )
Ma intreb, atatia oameni destepti nu se rusineaza ca sunt reprezentati de Gigi Becali si de EBA?( Ma ingrozesc la gandul ca EBA va negocia pentru Romania fonduri de zeci de milarde de Euro!)
Nu va este rusine ca sunteti condusi de un om politic care nici macar nu poate sa pronunte Google?
Nu va este rusine sa va dati la o parte cand in masinile cu girofar trece un agramat, un hot sau o papusa blonda cu tupeu si cu un singur talent, platit mult prea scump? Din banii vostri?
Am innebunit eu sau am innebunit noi cu totii sa stam pasivi in timp ce suntem calcati in picioare pe banii nostri?
Ei bine, mie mi-a ajuns. Imi este rusine ca am stat cu mainile in san si s-a ajuns ca astazi sa fiu reprezentata de o domnisoara din Bamboo si de un cioban. Asa ca voi lua atitudine. Si va rog si pe voi, toti cei ce credeti ca nu va reprezinta cei din scena politica de acum, sa luati atitudine. Sa gasim si sa sustinem oameni de care sa fim mandri ca ne reprezinta. Sa identificam valorile si sa le convingem sa se implice. Daca avem echipa, tot restul vine de la sine. Stiu ca ei exista, trebuie doar treziti. Trebuie sa facem ceva. Nu e suficient sa ne plangem, sau sa bagam capul in nisip. Trebuie actionat. Eu nu mai astept o minune, ma apuc de treaba. Voi lupta. Pentru un grup de oameni capabili, care pot revolutiona un sistem de care toata lumea este satula. Pentru o Romanie condusa de oameni destepti si integri.Pentru o Romanie care sa fie un player international, nu curva de centura a Europei. Pentru o Romanie bogata, cu batrani bine ingrijiti, cu tineri carora sa li se ofere perspective, cu strazi fara gropi, cu hoti bagati dupa gratii, cu milionari pe merit nu din furat. Pentru un viitor mai bun pentru mine si pentru copiii mei, in tara mea, nu printre straini. Pentru o Romanie de vulturi, nu de struti ( am ajuns niste struti, cu capul in nisip si posteriorul la dispozitia tuturor analfabetilor – sper sa nu va simtiti jigniti de exprimarea plastica, este doar realitatea!….suntem vulturi doar in businessul nostru, in zona noastra de comfort sau cand iesim din tara, asta daca nu ne trateaza vreun strain de sus ca avem pasaportul pe care il avem!) Ajunge! Haideti sa ne trezim!
CARMEN CAMELIA CIUBOTA de azi refuz sa mai platesc impozite, refuz sa mai am carte de munca in acest stat guvernat de oameni incapabili, corupti, ne-educati, care nu au in vedere decat propriul interes. Refuz sa mai finantez politicieni imbecili si amante care sfideaza o tara intreaga. Nu as avea nimic impotriva doamnelor apropiate presedintelui tarii, dar cand ele beneficiaza de bugete de milioane de euro printre care sunt si banii mei, banii parintilor mei, banii angajatilor mei, am o mare problema. E un blowjob mult prea scump! Refuz sa mai platesc taxe la stat – de ani de zile platesc sute de milioane de lei impozite pentru un stat care nu ma sprijina in nici un fel..platesc zeci de milioane pentru Sanatate, desi sunt constienta ca daca voi ajunge vreodata intr-un spital din Romania, voi fi tratata mizerabil.
De ani de zile, refuz sa ma mai uit la televizor, mi-e greata de politicienii romani, nu ma duc la vot pentru ca nu am pe cine sa votez, imi vine sa vomit cand vad panourile publicitare din campanii electorale gen "noua ne pasa de Dumneavoastra" , refuz chiar si sa ma plang, pentru ca sunt mult prea ocupata sa imi castig existenta – cu toate acestea, cand se apropie data de 25 a lunii, in mod mecanic ma impacientez sa fac rost de banii care trebuie platiti la stat, pentru ca, nu-i asa?- cu statul nu te joci. Dar iata ca suntem in plina criza, iata ca pentru prima data nu am reusit sa platesc taxele la stat si mi-au fost blocate conturile! Si asta m-a ajutat sa ma trezesc, am deschis ochii, m-am uitat in jurul meu cu atentie, am pus intrebari, am deschis televizorul pentru prima oara in ani de zile…si ce am vazut? EBA si Becali ma reprezinta in Parlamentul European, Elena Udrea beneficiaza de bugete de milioane de Euro de care dispune cum o taie capul, doamna Ridzi arunca 86 milioane de Euro pe o telecabina cand exista orase in Romania care nu au nici macar un spital de Doamne Ajuta, domnul Patriciu vinde Petromidia pentru cateva miliarde din care sunt curioasa daca plateste vreo taxa la stat… jocuri politice murdare, politicieni corupti si curve, haos total,o tara vanduta pe nimic de niste agramati care nu si-au vazut decat propriul interes – macar daca ar fi vandut-o scump!, investitori straini care efectiv nu au cu cine discuta in Romania si se lupta cu morile de vant…si toti oamenii de calitate pe care ii cunosc stau cu capul bagat in nisip…l-am avut si eu, pana astazi- dar am realizat ca oricat de multi bani as face, oricate tari as vizita, oricate carti as citi, oricat as incerca sa nu ma las afectata, at the end of the day, traiesc tot aici si tactica strutului imi va face mai mult rau pe termen lung decat daca m-as implica acum.
Nu se mai poate asa! Enough is enough! Romania nu este doar o tara de hoti, de agramati, de curve, de parveniti, de oameni fara balls si fara coloana vertebrala . Sa protestez prin a nu imi plati taxele nu este suficient, desi daca ar mai face-o si altii, s-ar putea declansa ceva. Fac apel catre toate persoanele integre, capabile, educate, care au cladit ceva prin munca lor, fara sa fure, sa ia atitudine pentru a stopa prostia ce ne afecteaza pe toti. Sunt milioane de tineri destepti, multi dintre ei muncesc peste 12 ore pe zi pentru multinationale sau pentru businessul lor propriu, oameni educati, in Romania si peste hotare, oameni care au gestionat milioane de euro, oameni cu viziune, talent, pro-activi, integri, care stiu sa comunice efficient si stiu ce inseamna sa livrezi, stiu ce inseamna un deadline, stiu ce inseamna responsabilitatea….sunt sute de mii de romani de calitate, plecati din Romania pentru a produce si a consuma in alte tari, cladind economia altor state- s-ar intoarce maine in Romania daca nu ar fi circul care este acum aici.
Trebuie sa luam atitudine, trebuie sa facem o schimbare, este nevoie de o Miscare a romanilor cu balls si cu coloana vertebrala! O Miscare de Intoarcere Acasa, atat a romanilor plecati slugi in alte tari, cat si a celor care, desi am ales sa ramanem aici, suntem absenti, pasivi, indiferenti si suportam ce ni se intampla doar visand la urmatoarea iesire din tara. E nevoie de o miscare in care leaderii sa fie testati si para-testati, asa cum se intampla cand esti angajat intr-o companie multinationala, fara sa fie acceptati daca nu li se dovedeste integritatea si eficienta. O miscare a oamenilor care nu au mai fost implicati in viata politica, neintinati, ne-spalati pe creier, ne-jigoditi. O miscare fara traseisti politici sau scursuri de la alte partide. Este nevoie de o miscare a oamenilor destepti, tineri, cu atitudine, experti in domeniul lor. Si tu si eu cunoastem cel putin 5 oameni inteligenti care ne-ar putea reprezenta mai bine in Parlamentul European decat EBA sau Becali.Oare de ce nimeni nu actioneaza? Daca acum cinci ani ne-am fi implicat cu totii macar o ora pe saptamana, in mod sigur nu s-ar fi ajuns aici. Cati bani furati, cate proiecte blocate, cate fonduri nefolosite in cinci ani de zile….Daca am dialoga constructiv, daca ne-am intalni o ora pe saptamana, daca am actiona, daca am putea aduna si monta toti oamenii destepti, corecti, conectati, creativi, eficienti pe care ii cunosc eu si pe care ii cunosti tu – s-ar vedea si simti diferenta in cinci ani de acum incolo. Avem un plan de organizare, avem un plan de finantare, avem usi deschise catre marile centre politice si financiare care cauta in Romania un interlocutor nou. Nu credeti ca si marilor puteri le-ar face mai multa placere sa discute cu oameni educati decat cu agramatii parveniti ce reprezinta interesele Romaniei in momentul de fata?
Propun infiintarea unei Miscari a Corporatilor - oameni din banci, industrie, finante, firme de avocati, experti PR, intreprinzatori privati- care au calitatile necesare sa scoata tara din criza. Este singura solutie viabila pentru Romania de acum – tara asta se poate pune pe picioare numai daca s-ar uni toti oamenii capabili pe care ii avem in toate domeniile- creiere vanate de toate companiile multinationale, corporati educati, care gestioneaza bugete de miliarde, conduc sute de mii de angajati, sunt cosmopoliti, stiu sa negocieze /sa munceasca / sa comunice intr-un mediu international, intr-o piata globala- nu au doar viziune limitata de speculant din Pipera Tunari.
E nevoie de o alternativa in Romania. E nevoie de o Miscare in valorile careia sa ma regasesc si eu, sa se regaseasca si Andreea Miinescu, prietena mea care la 26 de ani are firma ei, facuta fara ajutorul nimanui, munceste 13 ore pe zi si seara mai merge si la cursuri de German Business…in care sa se regaseasca si Ileana Badiu, Managing Partner la una dintre cele mai mari agentii de publicitate, care munceste 14 ore pe zi chiar si in luna a opta de sarcina….si Tereza Valcan, expert in PR, care a studiat in State, face MBA la Londra, s-a intors a munceasca in Romania si ar putea sa ne reprezinte in mod sigur mai bine decat EBA….si Radu Manolescu, care la 28 de ani si-a facut firma lui de Head-Hunting, fara ajutorul nimanui si a adus-o in topul firmelor de profil….si doamna Camelia Sucu, ajunsa in TOP Capital fara sa fure un leu, prin munca sa de ani de zile…si doamna Mihaela Nicola, guru-ul publicitatii din Romania…si Maria Lucia Hohan, designerul ale carei creatii se vand in toata lumea si care a ajuns unde a ajuns prin propria sa munca…si Pepe Berciu, care a studiat la Londra si are businessul sau de succes….si fratii de la Fratelli, care cu creativitate, pasiune si munca s-au impus in viata de noapte a capitalei….si Violeta Balan, care a terminat Magna Cum Laudae o facultate de drept in America, munceste pentru una dintre cele mai mari firme de avocatura din lume si s-ar intoarce maine acasa dar nu are la ce…si Horia Mocanu, primul roman admis la Harvard, care scrie istorie intr-o tara vecina…si Edy Uzunov, proprietarul agentiei Regatta, cultivat, meloman, impecabil… si Floriana Jucan, jurnalista erudita ce s-a incapatanat sa educe cititorul de presa din Romania si a reusit sa impuna pe piata o revista fara femei dezbracate si barfe dezgustatoare… si Fady Zaidan, cel mai conectat si charismatic manager pe care il cunosc…si Loredana Salcianu, avocata care a avut curajul acum patru ani sa plece dintr-o multinationala si sa isi deschida propria ei firma de avocatura…si Angela Teodora Burz, intreprinzatoarea eleganta care si-a facut bagajul si a plecat sa faca business in Shangai, dar duce dorul prietenilor din Romania…si Diana Dondoe, care i-a sfidat pe toti cei ce au respins-o in Romania, ajungand prin munca, perseverenta si consecventa unul dintre cele mai celebre top modele ale lumii, facand milioane cu o detasare eleganta si impresionand lumea intreaga prin eruditia sa- dar duce dorul tarii ei….si Bogdan Voica, la 30 de ani manager al uneia dintre cele mai celebre si exclusiviste agentii imobiliare din Europa….si Eveline Pauna, care la 20 de ani, face o facultate, lucreaza 10 ore pe zi, scrie la Q Magazine si in putinul timp liber merge la Opera….si Raluca Safta, care la 23 de ani a avut curajul sa isi deschida propria ei firma de relocari si a ajutat sute de expatriati, directori de companii multinationale sa se relocheze in Romania…si Damian Draghici, cu IQ de geniu si cu premiul Grammy care a ales sa se intoarca in Romania la radacinile sale ….Asta e Romania mea! Nu Vanghelie, EBA sau Becali!! Si acestia sunt doar cativa dintre oamenii pe care ii cunosc….mai sunt atatea milioane de oameni destepti si muncitori, corecti si educati, capabili si integri…

Ei bine, mie mi-a ajuns. Imi este rusine ca am stat cu mainile in san si s-a ajuns ca astazi sa fiu reprezentata de o domnisoara din Bamboo si de un cioban. Asa ca voi lua atitudine. Si va rog si pe voi, toti cei ce credeti ca nu va reprezinta cei din scena politica de acum, sa luati atitudine. Sa gasim si sa sustinem oameni de care sa fim mandri ca ne reprezinta. Sa identificam valorile si sa le convingem sa se implice. Daca avem echipa, tot restul vine de la sine. Stiu ca ei exista, trebuie doar treziti. Trebuie sa facem ceva. Nu e suficient sa ne plangem, sau sa bagam capul in nisip. Trebuie actionat. Eu nu mai astept o minune, ma apuc de treaba. Voi lupta. Pentru un grup de oameni capabili, care pot revolutiona un sistem de care toata lumea este satula. Pentru o Romanie condusa de oameni destepti si integri.Pentru o Romanie care sa fie un player international, nu curva de centura a Europei. Pentru o Romanie bogata, cu batrani bine ingrijiti, cu tineri carora sa li se ofere perspective, cu strazi fara gropi, cu hoti bagati dupa gratii, cu milionari pe merit nu din furat. Pentru un viitor mai bun pentru mine si pentru copiii mei, in tara mea, nu printre straini. Pentru o Romanie de vulturi, nu de struti ( am ajuns niste struti, cu capul in nisip si posteriorul la dispozitia tuturor analfabetilor – sper sa nu va simtiti jigniti de exprimarea plastica, este doar realitatea!….suntem vulturi doar in businessul nostru, in zona noastra de comfort sau cand iesim din tara, asta daca nu ne trateaza vreun strain de sus ca avem pasaportul pe care il avem!) Ajunge! Haideti sa ne trezim!"

Fiecare, in aceasta viata, este responsabil pentru faptele, optiunile si actiunile sale. Eu imi asum cu mandrie chiar, inclinatiile spre o Romanie regala, chiar daca stiu, constientizez si sunt resemnata cu faptul ca acest lucru este vecin cu imposibilul. Bunicii mei imi povesteau, pe vremea cand eram copil, despre perioada regalitatii romanesti, iar acele povestiri sunt atat de vii in mintea mea, de parca mi le-ar fi povestit zilele trecute, nicidecum cu peste douazeci de ani in urma.
Am fost ieri la intalnirea cu Principele Radu la Castelul Corvinilor si am avut revelatia tangentialitatii cu o particica dintr-o Romanie care stia sa se respecte si sa se faca respectata. Va ofer si voua, celor care ganditi la fel cu mine, cateva imagini:
CLIK PE IMAGINI PENTRU A MARI!!!

I-a salutat pe cei ce-l asteptau.

CULTURA=CIVILIZATIE, iar civilizatia presupune a trai in asa fel, incat sa nu deranjezi pe nimeni.

Iata minunata conversatie:

(…) “Daca dorim un presedinte asemanator sefilor de state din Uniunea Europeana si nu cu unul tipic regimurilor oligarhice, atunci trebuie sa alegem intre doua profiluri de presedinte complet diferite. Mizeria morala a societatii romanesti, care ne apasa din ce in ce mai mult, pleaca de la faptul ca o mare parte a opiniei publice a acceptat o nerusinata manipulare.

Numai prin manipulare un nomenclaturist si un colaborator permanent al Securitatii a putut fi prezentat ca un luptator impotriva comunismului si a Securitatii din care el insusi a facut parte. Numai printr-o manipulare un personaj inculpat la Inalta Curte de Casatie si Justitie in cel mai mare proces de coruptie din Romania - proces suspendat prin tertipuri juridice, luate in considerare a calitatii sale de presedinte - poate fi prezentat ca un luptator impotriva coruptiei. Ascensiunea sa la cea mai inalta functie in stat a fost posibila numai printr-un santaj politic si moral gandit si pus la cale de un grup de intelectuali din societatea civila”, a sustinut fostul sef de stat. (…)"

M-am gandit mult, am ascultat pareri si am tras concluzii. In plus, am sa public acum, cateva materiale video, in principiu pentru ca mesajele primite in ultimul timp contin sintagme de genul:

"care principe?... ce mai vrea si asta?" ; "draga, Duda asta vrea sa-l aduca la putere pe rege. Iar regele ce a facut? A fugit din tara cu tezaurul romanesc..."; "ce-a facut casa regala pentru tara, pentru popor?" si multe alte aberatii de acest gen. Poate nu sunt tocmai aberatii, dar sunt rodul gandirii ale unor persoane care nu au nimic in comun cu istoria si mai presus de orice, cu realitatea. In plus, eu am sustinut multi oameni politici. Unii au ajuns la putere, altii nu, unii sunt la putere, altii sunt amintire. Ceea ce va pot spune in mod cert, cu responsabilitate si maturitate, este ca acest om, Radu Duda, dincolo de titulatura de "principe", dincolo de ideea inrudirii cu regele Romaniei, este un om erudit, educat, simplu, imbogatit cu rigorile si impecabilitatea sistemului regal international, un om care nu poate fi comparat cu nici un alt om politic din anii '90 si pana astazi. Va las pe voi, cei care spuneti ca nu stiti, nu intelegeti, sau nu-l vedeti, sa analizati aceste materiale video si sa ganditi singuri:

Cand am cazut, nu de mult, dintre stele, mi-am frant aripa care ma ridica spre sfinti, fara a prinde din zbor speranta reveniri. Cand mi-am ingenunchiat sufletul, am pierdut si ultima farama de spirit liber, pe care o ascunsasem undeva printre visele ce nu mai prindeau contur. Mi-am lasat imima sa zaca intr-o capcana a timpului si a nestiintei, fara sa-mi mai cer explicatii. Am vazut oameni atat de nefericiti... cine ar crede ca ma-numar printre ei?

Cred ca fiecare dintre noi, la un anumit moment in viata, am gustat din poezie, din linia melodica a unui acord sau a unui cantec pe care doar noi il intelegeam. Cred ca fiecare dintre noi, are un loc in care fuge cu disperare in clipe de ratacire. Dar niciunul dintre noi nu are leac pentru timp, pentru trecerea lui, sau pentru simplitatea de a repara un cuvant, un gest, o idee. Traim intr-o tornada in care nu mai avem timp, nici macar pentru noi. Ma intreb deseori, ce-i face pe unii atat de fericiti... cu ce unitate de masura, isi masoara unii prezentul atat de adulat?

Probabil, sau mai mult ca sigur, ceea ce cautam o viata nu vom gasi niciodata. Acel "ceva" dupa care alergam neincetat este mereu prea departe de fiecare si imposibil de atins. M-am gandit mult si mi-as dori sa-mi pot schimba dorintele... sa nu mai alerg, sa nu mai sper, sa nu mai visez... Dar ce m-as face eu fara vise, fara gandul acela care-mi freamata mintea inainte cu mult de a adormi, fara popasul dintre mine si eu, pe care-l fac in orice dimineata, fara linistea care-mi inchide pleoapa atunci cand nu ma vede nimeni si pot visa orice, oricat, oricum? In toata constrangerea de acum si aievea, singura intindere fara granite este visul fiecaruia, iar eu visez mai mult decat traiesc si traiesc mult mai putin decat pot visa.

Ma intorc deseori la iubirile pe care le-am ascuns printre file si coperti, ma intorc la mine, cea de atunci si fiecare clipa mi se pare o eternitate. O eternitate care ma desparte de mine, de ceea ce nu mi-am oferit, de ceea ce mi-as fi dorit, sau de ceea ce nu am putut fi. Ma gandesc ca mi-a ramas atat de putin acum, cand nu mai pot jongla cu infinitul, iar clipa de fata ma arde ca un jaratec pe care nu-l pot controla, pentru ca ea, clipa, e tot ce am. Nu-mi mai amintesc varsta de 20 de ani, iar asta ma ucide. Imi pare ca nici nu a fost, sau, oricum, a trecut atat de repede, incat nu i-am simtit adierea. La douazeci de ani, dupa calculele mele, ar fi trebuit sa fiu arbitrul unor conflicte care nu-mi apartineau... poate ca de aceea am pierdut startul acelor ani. La douazeci si cinci, nu-mi mai suportam singuratatea si-mi doream sa fiu o parte a unui intreg, sa creez ceva ce nu poate fi distrus, sa am ceva al meu si, mi-am implinit visul in clipa imedit urmatoare, fara a intelege ca orice constructie trainica, cere o temelie de nedoborat. Cred, acum, ca viata m-a cam luat peste picior in anumite momente. Cum ar spune cineva, m-a cam persiflat. Asta este! Poate ca viata are un tribut pe care imi este greu, acum, sa-l percep. Ma intreb, insa, daca nu s-ar cuveni sa nu-mi parasesc cei treizeci de ani pe care-i suspin cu greu si sa-mi sadesc printre ei floricele colorate. Oare s-ar supara cineva? In deceniul trei de viata, imi doresc sa ma reintorc la lectura, sa imi pot lasa obrazul pe colbul lasat in urma de cineva drag, sa pot cuprinde intregul univers cu privirea, fara ca cineva sa ma suspecteze de nimic. Mi-as dori sa umblu desculta prin visele cuiva, sa mai pot alerga, macar o singura data, spre culmi ce inca ma asteapta undeva, sa pot repeta la nesfarsit cuvintele car-mi plang in timpane, sau sa imi sculptez singura clipele de taina cu Dumnezeu, cu mine, sau cu cine vreau eu...

Uneori, cand ma detasez de mine si de toate, realizez ca e nedrept sa mai cer ceva, sau chiar sa mai visez. Mi-a fost dat atat de mult din toate cele pamantesti, incat n-as putea sa cer sa mai iubesc, atata timp cat am iubit pentru trei, cinci, sau noua vieti, nu mai pot cere sa fiu iubita, pentru ca mi s-a oferit iubire incat as umple cu ea oceane intregi, nu mai pot cere tinerete, pentru ca eu am ignorat-o atunci cand logic era s-o pretuiesc, nici fericire nu pot cere, pentru ca, prin iubirea Lui nemarginita, Dumnezeu mi-a dat tot ce ma poate face fericita. In schimb, mi-am luat in mod deliberat, acordul de a inventa neiubirea.

Iar intre iubire si neiubire, exista un singur lucru: dorinta de fi fericit!!!

Frustrant! Injositor! Perfect legal (spun ei), total imoral (credem noi)! Masura de urgenta (spun ei), masura de kkt (credem noi)! Iar ca sa va demonstrez, asa cum am facut-o si in campania electorala, (dar nu a prea inteles nimeni atunci... mai fac acum o incercare), ca statul roman isi umileste in mod josnic cetatenii, va argumentez cat de legala este masura Apaprodului, de protejare a persoanelor care-si platesc datoriile, fata de persoanele care isi bat joc. Cu alte cuvinte, semnalez o incalcare grava si repetata a Constitutiei Romaniei, legea de capatai a tuturor legilor:

CONSTITUTIA ROMANIEI

CAPITOLUL II Drepturile şi libertăţile fundamentale
Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică
ARTICOLUL 22 (1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.

ARTICOLUL 23(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.

ARTICOLUL 31(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

ARTICOLUL 34(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.
(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.

Nu merg mai departe, ci raman doar aici, pentru ca sunt incalcate, deja, patru prevederi legale fundamentale. Din pacate, incalcarea aceasta, are loc intr-un stat care doarme. Nimeni nu se sesizeaza, nimeni nu poate interveni, nimeni nu face nimic...

Iar acum, va fac eu cateva dezvaluiri, domnilor responsabili de aceasta anomalie, dezvaluiri care pot fi probate cu martori, facturi si multeeeeeeeeeee tabele:

- in primul rand, domna Nemtu, cea care face incasarile pentru asociate, a omis sa va spuna ca in tabelele pe care vi le baga sub nas, sunt sume restante, inclusiv, pentru TERMOFICAREEEEEEEEEEEEEEE!!! Termoficare care nu mai exista de peste 7 ani. Nici macar nu are cui sa vireze acesti bani, pentru ca firma de termoficare este dizolvata. Dar in nici un astfel de tabel, nu este specificat acest lucru. Eu, personal, m-am trezit peste noapte cu o datorie de 270 de Ron, iar explicatia a fost ca e datoria fostului proprietar al apartamentului in care locuiesc, pentru o termoficare inexistenta. Desi, tot aceasta doamna Neamtu, i-a dat fostului proprietar, o adeverinta prin care semnaleaza ca acesta nu are nici o datorie catre asociatie. Altfel, nu se facea contractul de vanzare-cuparare. Tot aceasta domana Nemtu, scoate ,sub presiunea nostra, facturile pe care proprietarii cu datorii le achitasera cu cateva zile in urma, facturi pe care domnia sa nu le inregistrase, deci nu virase banii in conturile Apaprodului, deci nu avem apa... NIMENI NU FACE NIMIC!!! NIMENI NU SE AUTOSESIZEAZA!

Mai specific faptul ca nimeni nu a anuntat aceasta sistare a apei menajere si nimeni nu specifica durata acestei sistari.

Acum va intreb eu: cat este de legala aceasta masura, in conditiile in care nimeni nu a actionat legal pe nimeni?

Avand in vedere ca nu am apa (din nou) de doua zile, am dat o fuga pana la mama sa-mi rezolv niste probleme pe care Apaprodul nu mai reuseste sa mi le rezolve. De fapt, cred ca nici nu prea vrea... mi-a incoltit al dracu' de nasol ideea ca, ar putea fi totul un "misto joc de glezne" ca sa ne determine sa investim la sigur in bransamente separate. O facem si pe asta ca n-o fi foc, dar vreau si eu apa. In plus ma dispera bidoanele, pentru ca de fiecare data ma imburd in ele. Una peste alta, disconfortul meu e maxim si imi genereaza depresii, chiar si vanatai, dar mirarea a fost mare si bucuria imensa, cand am vazut ce vizitator aparte am avut eu in seara asta: ADRIAN PAPARUZ!!! Un poet caruia nu i se recunoaste talentul, simtirea si geniul, ale carui poeme sunt de o sensibilitate atat de inalta si de normala, incat ne putem intreba cu totii cum de ne este atat de greu sa recunoastem ca, exact cum scrie Paparuz, simtim si noi in normalitatea cu mai putin geniu creativ, dar cu aceleasi trairi, cu acelasi elan si cu aceleasi suparari. Il iubesc pe Paparuz si sper din suflet ca, in anii care urmeaza, sa-l poata cunoaste mai multi romani, mai multe suflete albastre iubitoare de rime si cuvinte...

... n-am scris nimic din data de 25 iunie. Mi-e greu si acum sa o fac, pentru ca nu inteleg nimic din ceea ce se petrece in jurul meu. Nu mai vad lucrurile in lumina in care eram obisnuita sa le vad, lipsesc culori si nici macar viata nu detectez prin anumite unghere. Da! Sunt trista si nu gasesc nici un motiv sa ma repun pe sinele initiale. De aproape doua saptamani, o lume intreaga vuieste de stirile legate de Michael Jakson. N-am fost fan si nu m-am topit dupa muzica lui. Cu toate acestea, i-am savurat concertul din 92 si l-am revazut acum de cateva ori. Ma intristeaza nefiinta unor sclipiri. M-a intristat si moartea printesei Diana si de fiecare data mi se pare ca totul e altfel. Nu prea am cuvintele la purtator, sper doar, in prostia-mi caracteristic feminina, sa fi murit doar pentru o lume intreaga si sa traiasca undeva, departe, doar pentru el. Mi s-a spus ca fac coalitie in teoria aceasta cu adeptii teoriei conspiratiei. Poate ca da! Iar asta nu ma deranjeaza. Pentru ca in ciuda faptului ca nu-l va vedea nimeni, niciodata si chiar daca-l vor vedea, nu-l vor recunoaste, macar si-a rezervat un timp pentru el insusi. Timp care-l poate vindeca, sau il poate ucide... prea putin conteaza. Important ar fi, ca in urma celor care pleaca, sa nu mai arunce nimeni cu pietre. Mi-e scarba sa mai citesc presa. Nu mai urmaresc emisiunile tv, pentru ca inevitabil dau peste crime, accidente mortale, violuri, jafuri din bani publici, ignoranta, prostie si multe alte mizerii.

Mi-e sila sa discut despre o criza financiara care va usca lumea, sa ma intreb daca va trece in timp util pentru romanii amarati, mi-e sila sa-i mai vad pe boci-porci si basesti sau alti ritzi, furand, mintind, injosind o lume intreaga. Ma intreb ce i-a scos pe oameni in decembrie 89 in strada si ce-i retine acum sa faca la fel, ma simt umilita de un guvern de kkt, care nu-si asuma urmatorii zece ani de chin ai unui popor intreg si mi-e sila de multe altele.

Astfel incat ma intorc la M.J. si ma intreb cum i-o fi lui...

Îmi pare asa de ciudat

Cã avem atâta vreme pentru urã

Când viata nu-i decât o picãturã

Între acest moment si celãlalt.

Si e neînteles de trist

Cã nu culegem flori,

Cã nu privim la cer mai des,

Cã nu iubim,

Noi, care atât de repede murim...