In cateva cuvinte: DA!... m-am ingrasat, vreo 5 kg, DA!... ne-am distrat, iar la final a venit ploaia si ne-a facut fleasca. Dar tot a fost frumos, iar ca demonstratie, va las garantie cateva fotografii. Spun cateva, pentru ca eu am vreo 400.
Pensiunea Retezat, a familiei Ghergan
Inaintea filmarilor, Ovidelu, Florin si subsemnata... nu stiu despre ce era vorba...
Astazi am participat la filmarile Constiintei Violete, pardon, la DUMINICI VIOLETE, sau... ca sa ma intelegeti cand nici macar eu nu ma inteleg, am fost la Violeta la emisiune. Cam asa s-au desfasurat lucrurile:
Alaturi de Violeta Deminescu si Mihaela Petrovici
Daca v-ati intrebat intre timp, atunci DAAAA!!!... mi-am schimbat freza...
Un post dedicat tuturor celor care au o saptamana grea, multumesc asemenea!!!.. in special colegei Laura, care mi-a zdrobit si ultima farama de putinta, de a o face sa zambeasca. Nu mai pot cu nervii!!! Daca nici asa nu-i trece, aplicam planul B! Nu ma intrebati care e ala, pentru ca nici nu stie ce o asteapta!
Cum e sa inveti din "inceputuri"?... Cum e sa inveti din ce credeai ca e pura fictiune, a unui nebun ce nu si-a inteles viata pe de-a-ntregul?.. Este... ca si cum ai ramane spectator si te-ai aplauda singur la final, fie ca ti-a iesit regizoreala, fie ca nu... Si mi-am adus aminte de doua lucruri: acum ceva timp, un bun prieten mi-a zis ca "bobul trebuie sa putrezeasca intai si mai apoi incolteste graul"... Apoi mi-am amitit de Riga Crypto si Lapona Enigel... nici nu mai stiu in ce naiba de clasa am invatat-o. Si revin cu nedumerirea: de ce n-ar putea incoltii graul, fara sa putrezeasca? Si de ce n-a avut Riga Crypto atata sange-n intalatie, incat sa se prajeasca la soare? La naiba!
Nu stiu de unde vin zambetele... De curand, mi-a trecut prin cap ideea ca ar veni din lacrimi. Nu stiu limbajul destinului... Dar, de curand am aflat ca nu poti face decat cum vrea el. Nu stiu daca voi scrie vreodata despre propria fericire... Dar, voi renunta la orice secunda din fericirea mea, pentru zambetul tau!
Stiu! Astazi e sambata! Ei si? Eu scriu de duminca. Nu pretind ca ar avea vreo logica, dar, in definitiv, mai exista ceva logic in lumea asta? Asa ca, atata timp cat imi e bine, e... duminica! In plus, mi-am linistit sufletul si lucrez la un proiect, poate cel mai amplu de pana acum, despre care am sa va vorbesc in cateva zile. Tot ce va pot scrie acum, este ca, in acest proiect sunt implicate cam 30 de persoane pe saptamana, fiecare stie ce are de facut, sunt oameni capabili, cu daruire pentru munca lor si sper sa ne bucuram cu totii la final, de un "produs" de calitate.
Si, pentru ca tot e duminica in capul meu, am sa va arat ceva. Urmariti acest clip:
class="content"> Joana Benedek este protagonista rolului principl feminin din clip, iar pentru cei care nu stiu inca, este romanca pur -sange. DespreAlejandro Fernandez nu mai am ce comenta, pentru ca se vede cu ochiul liber, iar daca inchizi ochii si iti lasi inima sa-l asculte, rezultatul este la superlativ. Am insa o mare dilema, inainte de a-mi promite mie ca, intr-o buna zi, voi incerca o filmare similara: sarutul din clip este pasional si real, sau e un teatru bine jucat?
Ma tot gandesc de cateva zile, cum si ce sa fac... Daca scriu, trebuie sa am grija ce scriu! Daca scriu doar ca sa scriu, nu-i corect, pentru ca eu, aici, nu mint! Si atunci, cum sa fac, sa ma impac in primul rand cu mine, apoi cu diversi si diverse? Nasol!... imi zic si, mai cuget o data...
DA! Stiu ce pot sa fac! Sa nu ma mint macar pe mine. Voi... treaba voastra ce intelegeti!
Am sa incep capitolul "diversi" cu intamplarea de dinaintea sarbatorilor Pascale. Mai intai de toate, trebuie sa cititi asta! Am citit-o si eu la vremea ei si am strambat din nas a dezaprobare. Apoi mi-a venit vremea sa ma dau cu capul de sfanta spovedanie. In Saptamana Mare, mi-am cam vazut de treaba. N-am prea facut d'alea nefacute... Asa ca, in "vinerea neagra" cum spun batranii, m-am gandit sa ma spovedesc si sa ma impartasesc, daca mi se va da dezlegare. Inainte sa plec la spovedit, m-am mai socotit eu cu mine o data. De peste zece ani, ii spun secretele mele unui singur preot. Anul acesta, mi-au iesit socotelile cu virgula si, m-am gandit logic: de-ar fi sa afle bietul om, ce-a patit sufletul meu in ultimul timp si prin cate am trecut, dar inainte de toate, cand ar afla ce-am putut sa fac... moare bietul om de inima, inainte sa imi ierte pacatele. Si atunci, intr-un gest de prietenie, am hotarat sa-l crut pe duhovnicul pacatelor mele, de spovedania aceasta si, dupa cum e de-nteles, sa-l incarc pe altul, necunoscut, cu pacatele mele. Normal ca si aici mi-a dat usor cu virgula... adica, fiind un preot necunoscut, ar putea sa nu mi le ierte si, atunci, ce ma fac? In ultima instanta, inima preasfantului meu prieten a fost mai de pret ca iertarea pacatelor mele, pentru care, oricum voi da socoteala, asa ca am decis in final sa caut un preot care sa nu ma cunoasca. Zis si facut! Gasit popa, sari pe el! Dar aici, alta belea. Pe langa descoperirea crudei realitati din aricolul sugerat mai devreme, cand ajung la rand, sa ma spovedesc, ma intreaba preotul: molifta aveti? Eu ma uit nedumerita, stiind ce ar presupune denumirea initiala de molifta, mai fac o socoteala rapida si zic: am! Popa ma priveste lung, ridica o spranceana, apoi zice: cum aveti, ca eu stiu ca nu aveti? Ma uit si eu lung la el si il intreb aproape fara glas: cum adica, daca am molifta? Eu n-am nascut de curand... "Pai da! zice popa... n-aveti! Stiam eu!" si pleaca. Eu grabesc pasul dupa el si insist: parinte, cu spovedania mea cum ramane? "Nu se face!" zice popa, "dupa Paste daca vreti." Parinte, insist eu, e tarziu dupa Paste, eu vreau acum. "Aveti molifta?" mai intreba el o data... N-am!... zic eu. "Pai aia zic si eu! N-aveti molifta, nu va spovediti. Asta e!" si pleca...
Cu alte cuvinte, s-a inchis pravalia. Am iesit din biserica, i-am mai tras o socoteala si mi-am dat seama, ca e mai bine sa ai pile la popi, decat fara. Daca ma duceam din prima la popa-prieten, imi asculta apasarile, imi dadea iertarile, ma si impartasea si... faceam si eu Pastele ca tot omul, asa... mi-am facut si pacate, spunand in gand tot felul de lucruri nasoale la adresa moliftierului, nici pacatele nu mi le-am spus, nici de iertat nu m-a iertat nimeni, iar de impartasit nici nu mai poate fi vorba. Drept urmare, m-am intors acasa, m-am dus la oglinda si am inceput, conform unor sfaturi anterioare, sa ma spovedesc singura. Mi-am spus tot ce-am avut sa-mi spun, mi-am dat rapid doua palme din vole, sa nu ma dezmeticesc cumva si sa ratez vreuna, am luat o gura de apa rece si m-am apucat sa transez una bucata miel.
In noaptea Invierii, m-am apucat iar de socotit. N-am facut ce faceam in anii anteriori, drept care, am preferat sa merg la o biserica din apropiere. Aici, alte patanii: a iesit preotul cu alaiul, a inconjurat biserica, o data, de doua ori, de trei ori, apoi s-a asezat la o masa. Mie mi s-a facut frig si am intrat in masina, lasand-o pe mama om de baza la procesiunea Invierii. La scurt timp, vine si ea in masina. Era trecut de miezul noptii. O intreb ce se intampla, iar ea-mi spune: plecam! Cum sa plecam?... intreb eu uimita. "Asa bine, zicea ea. Plecam si ne intoarcem peste doua ore." Fac ochii cat cepele si ii cer macar o explicatie. Mi se spune asa: "aici, se imparte Pastele la ora doua." Intre timp, vad lumea plecand, grupuri, grupulete. Imi dau seama ca nu e gluma si mai cer lamuriri: pai,popa ce face? "Slujeste!"zice mama. "Bine! zic eu... atunci stam aici doua ceasuri si asteptam." Pe la ora doua, am luat ce aveam de luat si am plecat acasa, timp in care fiica-mea m-a batut in cap cu o papusa, mi-a oracait la urechi o broasca, mama a tras un pui de somn, cersetorii mi-au batut in geam, iar la final, m-am intretinut cu vreo zece batranei, care mai ramasasera la slijba. Am ajuns acasa, mi-am pus copilul in pat si l-am culcat, dupa care am zabovit un ceas prin bucatarie. In ziua de Paste, am facut puzzle cu fiica-mea, ne-am jucat baba -oarba si am spart toate ouale din dotare. Unul a fost nefiert, drept urmare am prestat si un mic smotru la covor. Si uite asa, au trecut sarbatorile...
Dupa primele zile de Paste, m-au apucat alte pandalii si am intrat in silencio stampa cu toata lumea. Cand nu mai aveam lacrimi, executam o cana cu apa si, o luam de la capat. Am urlat din toate puterile, acolo unde iarba se uneste cu cerul, pana am ragusit, pana n-am mai avut putere. Apoi m-am calmat si sunt gata s-o iau de la capat, caci gadul meu m-a privit in ochi, iar ochii lui erau la fel de ai mei ca din totdeuna.
In principiu, la ora asta ar trebui sa fac altceva, dar mi-am dat seama ca muza mea nu s-a unit cu mine cum mi-as fi dorit eu, drept urmare, am sa urmez un sfat si-am sa ma duc la culcare, pana nu-mi adoarme gandul. Te iubesc enorm! ... pana la finalul iubirii...
In primul rand, vreau sa aveti rabdarea si ingaduinta unui suflet plin de iubire de a asculta in intregime, ceea ce a mangaiat sufletul meu in ultimul timp:
Apoi, am sa fac un tur de forta, prin capsorul meu si prin ceea ce macina sufletul meu. Am sa incep prin a va spune ca m-am mai sucit o data... Stiu... e mult de lamurit, de aceea n-am sa va spun nimic... sau aproape nimic. In principiu, "izvorul meu cu apa vie" mi-a adus un strop, pe buze, atunci cand credeam mai putin intr-o salvare. Apoi m-a atins o bagheta magica, fara de care nu m-as fi putut ridica. Ce nu te omoara, te face, intr-adevar, mai puternic. Am stat si am mai cantarit o data. Am ascultat glasul inimii mele si am tras concluzii: m-am gandit atat de mult la altii, incat nici nu mi-am mai dat seama ca exist. Drept care: RELOAD! Am suferit pentru ceva ce nu avea sens, pentru ca in durerea mea, am uitat ca Dumnezeu stie perfect ce face cu noi, cu fiecare.
"... iar gandu-ntrebarii se-ntoarce la gand
Si cantul cantarii se-ntoarce la cant..." a spus-o marele Dorel Visan, nu eu! Dar i-am salvat ideea, pentru ca mi-am luat putere din adevarul semintelor ei.
"Parca Te vad, Doamne Iisuse, cum te rogi pentru mine
Si eu in loc sa-ti multumesc, te rastignesc pe Tine... (...) "Mereu te caut Doamne, cand ma incearca cel mai viclean ca mine... Atunci Iti simt puterea, atunci imi simt marirea Si cum Tu singur imi dai desavarsirea... Abia atunci pot intelege, ce la-ndemana-i taina Cum ca iubirii, ii e de-ajuns IUBIREA!"
Iar ca lucrarea Lui sa fie desavarsita, sa ma scuture definitiv, am primit o veste, pe care o asteptam de-o viata. Astfel incat, va dau o veste buna: in curand va voi surprinde cu semnul pe care Mantuitorul mi l-a daruit in Saptamana Patimilor Sale, in saptamana patimilor noastre.
"Astept invierea mortilor si viata... care va sa vie!..."
Am inceput sa scriu... am scris si am ramas cu toate cuvintele suspendate intr-o conversatie telefonica de doua ore... Asa ca, am renuntat!
Am vrut sa scriu despre o zi, in care viata mea s-a mai dat peste cap de doua ori, despre socul de a-mi vedea sufletul pus pe esafod, in timp ce toata iubirea din el era transformata in moneda de schimb. Viata asta m-a invatat un lucru important: chiar daca fiecare avem pretul nostru, sufletului nu-i putem stabili valoarea niciodata!!! N-am de gand sa cumpar nici destinul, nici iubirea nimanui. Daca voi avea parte de ochii pe care-i iubesc, cu siguranta vor apartine unui barbat puternic, care sa-si asume viata in mod categoric, sa daruiasca mai mult decat primeste si sa ma iubeasca pentru ceea ce sunt atat pentru mine, cat si pentru el. Cel de-al doilea soc, l-am avut cand, privindu-mi in ochi omul iubit, n-am vazut decat umilinta, sub toate aspectele ei...
Asa incat, in mod sigur, imi iau o pauza de o luna, poate doua, poate de o viata, atat de la pagina sufletului meu, cat si de la mine. Daca am asteptat un raspuns, ca sa pot pleca, acum il am si nu mai am ce astepta...
Fiind in postul Sfintei Invieri a Mantuitorului, poate ca ar fi potrivit sa va urez ceva... desi mi-e greu sa-mi gasesc cuvintele, mi-e greu sa cred ca a mai ramas in mine, macar un singur gand... Oricum, pentru cei care mi-au iubit cuvintele asternute aici, as vrea sa spun doar atat: cuvintele nu sunt centrul universului! Desi, puterea cuvantului poate strivi, sau salva un suflet. Daca puteti gasi in voi, semnificatia cuvantului "INVIERE", bucurati-va de fiecare bataie a inimii, de fiecare sarutare, de fiecare zambet, de fiecare farama de iubire! Ele sunt adevarata putere a "INVIERII"!
Pentru cei care cauta aici un eventual raspuns, ii sfatuiesc cu toata sinceritatea unui om pentru care nu mai exista nici pierderi, nici castiguri, sa caute puterea "INVIERII" in ei insisi, in culorile sufletelor lor, in dorintele si puterea fiecaruia de a iubi, de a darui, de trai O SINGURA DATA! Nici Isus Hristos nu a fost consemnat ca traind pe acest pamant de doua ori. Ori eu, nu sunt nici macar un apostol ratacit prin calendar. Dar am inteles ca "a iubi" inseamna a darui, a trai pentru fericirea celuilalt. Asa ca, mi-am pironit sufletul in propria cruce si nu-mi pot dori, decat sa puteti fi fericiti!
Sarbatori cu pace in inimi si petale de cires in ganduri!
Arhitectura deosebita, parcuri minunate, oameni frumosi si... primii mei pasi pe gheata, acolo unde mi-am mai lasat candva, o bucata de inima...
Intr-o singura zi, am vizitat tot ce s-a putut. Nu era sa ratez casa regala vieneza. Cu veztimentatia descentrata si parul prins in "dorul Lelii", dar uimita de tot ce-am vazut, pot sa va recomand sa aveti rabdarea de a vizita cateva locuri binecuvantate. Urmati-ma!
Nu mai am nici pasi pentru lumea asta, dar mi-au ramas o multime de amintiri si o inima, care inca zvacneste, chiar daca o face in pieptul altcuiva...
SUFLETUL MEU SFANT, bucura-te! Aici e lumea si viata ta si... ai stralucit, asa cum imi doream! Restul e doar o boare de vant, care m-a ingenunchiat pe mine. Dar si asa, in genunchi, imi este bine... am sa ma rog sa-ti fie bine!
"Nu putem intra in Cer, daca Cerul n-a intrat, mai inainte in noi"
"De cele mai multe ori oamenii asociaza moartea cu pierderea fortei vitale, cand in realitate, se intampla exact invers. Prin moarte ne pierdem numai trupul de pamant, iar energia vietii noastre eterne se uneste cu forta unui suprasuflet divin. Moartea nu este intuneric, ci lumina!"- Michael Newton
Mituri demontate despre SPF
-
Auzim peste tot cât de important este să aplicăm SPF ori de câte ori ieșim
din casă, însă, de multe ori, fie îl omitem, fie alegem varianta greșită de
SPF....
Dragă Amza
-
Suntem în a 3.000-a zi a Erei Noastre. Te-am dus la şcoală, ți-am vorbit pe
drum despre punctualitatea ca formă de respect (nu ți se părea important,
“poat...
Daune de 1300 de Dolari intr-un Magazin Sephora
-
Produse in valoare de 1300 de dolari au fost distruse de un copil ramas
nesupravegheat intr-un magazin Sephora. Acesta a confundat fardurile expuse
pentru ...
Pre primăvara
-
Azi am avut o zi...Una din alea în care iți vine să te tot duci. Eu m-aș fi
dus pe malul apei .Să nu mai simt atâta frustrare .Să nu mai văd atâta
chin....
sângele cărui animal îți curge prin vene
-
o mie și unul de teste pe facebook
toate îți ies la superlativ
acvila nu are lacrimi
un tigru scrâșnește
prin piept
nu pui inel pe degetul târfei
ce pământ î...
Procesul etapei versus procesul maimutelor
-
Catalin Tolontan, cunonscut initial prin participarea la emisiunea
“Procesul Etapei” unde colabora la numararea cornerelor, a devenit celebru
prin exagerar...
Am plecat către Webstock
-
N-am mai fost de câțiva ani la Webstock, chiar mi-era dor. Așa că anul
acesta voi fi prezent acolo, să mă mai pun la curent cu ce e nou. Așa că,
începând d...
Florin Muresan - 20 de ani, cu si pentru MUZICA
-
Dragi prieteni, pentru ca am trecut pragul celor doua decenii in care am
iubit muzica, desavarsit si vesnic, am cantat pentru mine si pentru voi, am
hotar...
Lansarea albumului IUBESC PE ALTCINEVA
-
In luna aprilie a.c. am fost la Bucuresti, pentru a participa la lansarea
albumului IUBESC PE ALTCINEVA, al lui Florin Muresan. Mi-am permis o
vacanta de o...
Straja si Emil Parau
-
Va invitam la munte! De aceasta data, fara zapada aferenta, dar locurile
acestea isi pastreaza farmecul in orice sezon. Am uitat sa va spun
esentialul: va ...
