E na!  

Posted by Valentina

Nu mai pot cu politica asta! Colac peste pupaza (pardon de colac!), mai vin si alegerile, Mircea Badea urla ca apucatu' "jos tiranul", ca sa ma pot prapadi eu de ras cam pe la miezul noptii, asa, Saturn intra de azi in balanta si, mi s-a scumpit parfumul. Asta-i viata?
Mai mult, amicul Ovi, specilistul meu in problema cu astrele, imi spune ca treaba cu Saturn e de bine, dar ca nu mi se arata din prima. Bine ca e, totusi, de bine! Adica, spune el, ca n-am s-o simt (pe ea, schimbarea!), decat cand intra in efemidra mea si face contact cu celelalte planete. Vedeti, aia nu inteleg eu! Daca e sa se schimbe ceva, atunci sa se schimbe si gata! La ce-mi foloseste mie suspansul de a intra si de a face contact? Bun! Asta cu planetele o las pe alta data, ca n-am priceput-o.
In plus, am mai uitat sa va postez fotografii de pe unde am mai umblat in ultimul timp, astfel incat va arat una dintre ele, de care m-am bucurat mult cand am primit-o: Maestrul Botgros si Ghita Rus (fratele Ilenei Rus), la Festivalul romanilor de pretutindeni...
Sa trecem la treburi mai serioase, cum ar fi alegerea presedintelui. Si aici am cateva nelamuriri, pentru ca nu stiu exact pe cine din cine... Adica, daca tot e sa aleg, macar sa cunosc oferta. M-a dezamagit mult principele meu si am un semn mare de intrebare la capitolul independenti. Adica, mai pe sleau, nu toti au sange-n instalatie ca mine, cand spun c-o fac, macar s-o faca! E, na!
Asa ca stau si ma intreb, daca mai votez sau nu, anul acesta... Printul meu, pe cal alb, s-a dovedit a fi doar un Sancho Panza care s-a ratacit printre vanturile lumii si ale politicii valuri, drept urmare, unicul independent in care as mai putea crede, este Oprescu. Pe Basescu nu-l mai imbratisez ca se supara Badea pe mine...
Asa ca, pana ma lamuresc eu, mai vizionez cateva emisiuni, mai citesc niste bloguri, mai dau o tura pe la cafenea si, cu siguranta voi folosi un fas mai putin din parfum, pentru ca ma incapatanez sa nu-l schimb...

Din concediu  

Posted by Valentina

Inchizand usa in urma mea, am sperat sa ma pot avanta intr-o lume cu circuit inchis. Si, dupa cum spuneam in alt post, pentru mine, a fost de mii de ori mai importanta calatoria, decat destinatia in sine, ma asteptam ca peripetiile sa inceapa dupa prima invartire a cheii in usa... si exact asa a fost! A sosit prima data o telegrama, pe care scria asa: " Am inceput cateva variante de mesaj... Ce sa scriu?!... ma doare cand stiu ca te doare intr-atat, incat sa simt la fel si imi doresc sa dispara chinul, sau macar sa STI ca simt,... ca te simt... si ca te iubesc, lumina mea!" Am luat telegrama cu mine, am citit-o de zeci, poate chiar sute de ori, intrebandu-ma, dupa fiecare lecturare, daca nu cumva ma urmareste cineva, sau ceva. Instinctiv, mi-a venit in minte ceva ce am scris de mult, de un Craciun prea singur si prea departat... Oare sa retranscriu? hai sa o fac!
"
Am să vă destăinui în schimb, sub forma unei poveşti de iarnă, ceea ce mi-a sădit mie in suflet destinul, ca un fel de remember a ceea ce am trăit şi ca un răspuns la noţiunea de singurătate. Cine nu a simţit vreodată prezenţa ei? Şi cine nu a blestemat-o de fiecare
dată când s-a năpustit asupra lui fără să-şi ceară permisiunea? Până la urmă cu toţii gustăm din veninul ei, unii mai mult, alţii periodic, dar e prezentă în vieţile noastre şi e cu atât mai dureroasă când se aşează confortabil exact de sărbători...
De fapt, există două tipuri de singurătate: cea fizică, palpabilă şi conştientă şi cea interioară, nebănuită şi neînţeleasă. Cred cu tărie că cea de pe urmă este cu adevărat mistuitoare şi greu de trăit. Să fi înconjurat de cei ce te iubesc, de toţi ai tăi, dar să-ţi plesnească sufletul de atâta singurătate. Să-i priveşti pe cei din jurul tău ca pe nişte străini oarecare, să te întrebi în gând daca ţi se poate citi în ochi disperarea şi la final să zâmbeşti...acel zâmbet amar şi tăgăduit, care doare mai tare decât miile de lacrimi vărsate atunci când nu te vede nimeni...
Nu este aceasta, adevărata singurătate? Aş putea vorbi despre ea ore-n şir, căci m-a părjolit ani de zile şi mi-a fremătat sufletul aşa cum numai ea ştie să o facă.
M-am întrebat haotic şi infinit de ce trebuie să stau cu oamenii aceia, care se bucurau de tot ce le dăduse bunul Dumnezeu, rădeau, se veseleau, iar sufletul meu...

lăcrima....lăcrima acea lacrimă a deşertăciunii, a neîmplinirii, a acelui etern şi blestemat „DE CE?” Îmi lipsea ceva, ceva ce nu ştiam decăt eu. Îmi lipsea„el”...acel „el” care nu era niciodată atunci cănd îmi doream să-mi străngă mâna intr-a lui, atunci când mi-era dor... ieşeam afară, în plină noapte şi-l căutam printre stele, ascultam printre foşnetul frunzelor, doar, doar voi deslusi paşii lui, imi împreunam mâinile, ca pentru o rugăciune şi, nu ştiu dacă cea mai fierbinte dintre rugăciunile mele era să vină cu adevărat, sau să-l pot scoate din sufletul meu pentru totdeauna, să-mi curme Maica Fecioară suferinţa aceea nebună de care nu mă puteam mantui... căci în tot sufletul meu plin de o iubire interzisă, ştiam că „el”... nu va veni!!!

Invocând apoi o scuză oarecare, mă furişam în universul meu, adâncindu-mi faţa în perina moale şi încercănd măcar, ca un pansament invizibil, să-mi imaginez că şi el simte la fel, că-l doare la fel şi că de fapt, a venit! Apoi, îmi vine în minte aproape instinctiv o întrebare: ce cadou am pentru el? Mi-ar fi plăcut să-i cumpăr ceva ce l-ar face să zâmbească, să-i şteargă de pe faţă orice urmă a neputinţei de a-mi fi alături, şi mi-am adus aminte că mi-a mai rămas pe undeva, un suflet plin cu DRAGOSTE. L-am ambalat repede într-o mulţime de sărutări, care să i se coboare încet pe tâmple, atunci când eu nu pot fi lângă el şi le-am strâns bine cu un şnur de lacrimi, pentru atunci când e prea departe...
Acum, el este doar un gand al unor vise. Mi-au rămas doar amintirile pe care nu mi le poate lua nimeni. V-am împărtăşit vouă dor o poveste a singurătăţii de Crăciun... atât!...
Iar pentru că eu mai cred incă în minuni, în miraje şi în Moş Crăciun, în lacrimile de fericire şi în vise iluzorii, trăiesc în mod feeric simplitatea poveştilor de Crăciun şi vreau, mă încăpăţânez să sper că ele se împlinesc uneori. Că ne este greu, doar pentru că în imensa lui bunătate, Dumnezeu vrea ceva mai bun pentru noi. Ceea ce ne rămâne cu adevărat e pacea din interiorul nostru, pe care nu avem voie să o alterăm. E divină şi mult prea scumpă...
Aşteptăm în tăcere, fiecare, o aripă de înger care să ne ferească de nenorociri, căci cea mai mare dintre ele nu este singurătatea. Iar acest lucru vi-l spun cu mare convingere.
Sunt multe altele care ne pot mistui intreaga viaţă, sau ne pot duce spre capătul tunelului. De aceea ingenunchez în întuneric şi-mi spun rugăciunea cu frică şi ezitare. Nici macar nu ştiu dacă e drept să cer ceva.
Sărbătorile sunt menite să ne bucurăm de ele, chiar dacă cel iubit lipseşte, sau a plecat definitiv, chiar dacă sunteţi singuri în odaia voastră, chiar dacă nimeni nu va dat nici măcar un telefon. Cineva, undeva…veghează asupra noastră a tuturor şi nu ne lasă singuri niciodată! Este singura şi cea mai mare consolare pe care pot să v-o dăruiesc, cu credinţă şi convingere.
Nu am o putere magică, pentru a vă face să simţiţi sufletul meu lângă al vostru, dar am posibilitatea de a ma ruga pentru ceva cu totul special, acum cand anii se schimbă, visele se înnoiesc, iar iubirea triumfă, pentru că e veşnică. "


Asa imi inmuiam eu condeiul, cu ani in urma, fara sa stiu ca voi transpune fictiunea in real si ca o urmez intocmai. Ajung in gara refugiilor mele si ma urc in primul tren de cursa lunga ce a poposit in ea. Imi spun cu convingere ca voi merge pana la capat, imi fac cruce crestineste si... pornesc! Imi arunc ochii pe geam si, ce sa vad?! Muresul! Apa care m-a fascinat in anii facultatii, pe care am privit-o neincetat si fara sa ma plictisesc vrodata de undele ei. Dintr-o data, imi dau seama ca Muresul mai inseamna ceva... si-mi tintuiesc privirea in unduirile ei. Da! Pentru mine, Muresul inseamna mult mai mult...


Julio Iglesias - El Choclo
Asculta mai multe audio Muzica

Imi intorc privirea, las imaginile sa curga, cum curge Muresul, mereu in aval, niciodata in amonte, respir adanc si incerc sa gandesc pozitiv... Un alt vuiet, o alta gama si acelasi final. Se opreste trenul in prima statie, iar in cateva secunde, ma vad pe peron, in bratele aceluiasi destin, pe urmele acelorasi pasi, la fel de ratacita, dar cu sufletul asternut la talpile gandului de care fugeam.
Zambesc, ma intreb daca e cazul sa o iau de la capat, apoi mai zambesc o data si hotarasc... sa raman!!!

Secretul secretelor  

Posted by Valentina

Mi-am luat concediu!

DA! Un concediu, al meu si de la mine, doar cu mine...

Mi-am facut o cerere, una categorica, mi-am argumentat-o cu toata ratiunea de care mai dispun si mi-am expediat-o fara recurs. E aprobata, asa ca, plec!

Mi-am pus in bagaj cateva lucruri esentiale: putin timp pentru copila mea, putina indulgenta pentru mine, cateva amintiri care sa ma ajute sa zambesc, una-doua idei frumoase pe care sa le port in caz de necesitate, putine ganduri, pentru ca nu le pot cara pe toate, am facut si cureatenie prin cateva sertare si am regasit franturi dintr-un trecut care nu mi s-a mai parut nici urat nici frumos, ci doar al meu, asa ca, mai trebuie sa adaug cate ceva de trebuinta si... ne auzim la intoarcere.

P.S. Esti viata mea, pana in ultima ei secunda!

Intre DA si NU esti TU  

Posted by Valentina

Nu am povesti de povestit, am intrebari ce mi le pun, intrebari fara raspuns, fara semn de intrebare. Atunci ce intrebari mi-as pune, daca n-au nimic de intrebat? Raspunsurile sunt in noi, in puterea noastra de a ne concentra viata spre ceea ce ne dorim. Iar ceea ce ne dorim, de fiecare data, aproape, se oglindeste in atitudinea noastra, in fapte...

Si iata ce ma intreb eu, la ceas de seara, intr-o singuratate artificiala, fara sa-mi iau raspunsurile din fapte, pentru ca m-ar durea, m-ar ucide, m-ar omori. Ma intreb acum, daca exista intr-adevar iubire... daca nu cumva, e ca in poezia lui Paparuz: iubire nu exista/,de nu crezi în minuni/, ci,doar dureri sfinţite/ în lacrimi de nebuni!
Ma intreb, daca pleaca ea, iubirea, ce ramane in locul ei... ura, revolta, frustrare, aripi frante... din pacate, in mine, nu ramane nimic din toate acestea, ci doar putinta de a nu putea...
Ma mai intreb ce sa regret mai intai... sau daca ar trebui sa regret ceva... ca am avut, am pierdut, am asteptat, m-am rugat, m-am revoltat, am sperat, si-am luat-o de la capat sperand, pierzand, rugandu-ma, urland...
Am avut norocul, in viata asta, sa invat de la altii mai mult decat de la mine. Sa traiesc experientele lor, cu intensitatea propriilor trairi si, in virtutea acestor lectii de viata, am reusit sa gresesc mai putin decat altii. Astazi, imi dau seama, ca viata imi da palmi, tocmai pentru ca mi-am uitat invataturile, pentru ca am calcat in picioare tot ce credeam sfant pana mai ieri. Si toate astea pentru ce? Pentru o clipa care zboara! Pentru ceva ce nu a fost sa fie-al meu, sau pentru cineva in care eu ma incapatanez sa cred cu inversunare. Si, culmea, acela esti chiar TU, faptura dintre DA si NU!
Mi-am lasat inima de atatea ori, in viata asta, sa alunece pe papadii, sa zboare odata cu ele, sa inteleaga iubirea asa cum ii era data, cu demnitate, cu daruire, cu desavarsire, pentru ca fiecare clipa era doar a mea, si doar pentru mine. Astazi, ma vad infranta, ma vad daruind mai mult decat primesc si, parca acele ceasornicului derapeaza invers. Si ma intreb de ce... Ma insel eu intr-atat, incat sa nu mai vad nimic dincolo de iubirea care ma ajuta sa ma trezesc dimineata? Esti altcineva, in loc sa fi acel ceva plin de lumina, in care eu am investit atata suflet, atata credinta si atata incredere? Esti doar o parere a unui gand nebun dupa tine? Poate DA, sau poate NU! Raspunsul il sti doar TU!
Am intalnit intr-o seara, doi ochi tristi, un suflet ratacit, o inima daruita cuiva, un vis risipit pe taramuri ne-ntelese... astazi, reversul medaliei straluceste altfel... doi ochi neintelesi, un suflet prins intre doua lumi, o inima injumatatita si un vis trait in alta parte.
Am obosit, mi-e greu, si doare!
P.S. Ce imi scrie Daniel Iordachioaie? Iata:
O DRAGOSTE IN URMA
Acum o dragoste în urma
Ma întrebam fara raspuns:
De ce iubirea-i sa n-ajunga
Unora, si altora e-n plus?
Eram atunci fara de draga
Si ma minteam ca mi-am gasit,
Dar era totul fara vlaga,
Un sentiment prea obosit.
Alte iubiri mi-au fost ascunse,
Sau n-am stiut sa le gasesc,
Alte porniri mi-au fost impuse,
Sau n-am stiut când sa le-opresc.
Acum o dragoste în urma
Mi-as fi dorit sa te-ntâlnesc,
Ai fi fost omul ce îmi curma
Chiar nenorocul meu firesc.
De ziua ta ti-as fi dat soare,
In fiecare noapte flori,
Iar dimineata, pe racoare,
Din buze ti-ar tasni fiori.
Asa, mai am numai un suflet
Cârpit, dar care e al tau,
Nu îl strivi si tu iubito,
I-o fi ajuns strivitul meu.
Acum o dragoste în urma
Ma întrebam fara raspuns;
Acum o dragoste în urma
Nu cautasem deajuns.

Unde dai şi... ce s-arată?  

Posted by Valentina

Preabestială să n-o postez şi eu, deşi nu are nici o legatură cu originalitatea, cu moralitatea, sau Divinitatea...

33 Doamne, si toti ai mei!!!!  

Posted by Valentina

Inca nu stiu ce sa spun despre situatia aparuta dupa 10 de brumar, presupun ca ar trebui sa am multe de spus, astfel incat postez o fotografie si ramane sa analizez bine situatia...

Toamna Muzicala Hategana-Densus, 2009  

Posted by Valentina


Am rămas restantă la capitolul informatii, de aceea am hotărât să grabesc puşin lucrurile. trebuie să vă spun că, în 4 septembrie, la Densuş a avut loc prima edişie a Toamnei Muzicale Haşegane, cu un program frumos, de bună calitate, pe care l-a apreciat cine l-a înţeles. Vă ofer şi vouă
fotografii, iar concluziile le trageţi singuri:

.
CLIK DIRECT PE FOTO, PENTRU A MARI!!!

Alaturi de Florin Mureşan şi Roxana Olşanschi

Aveam o... discuţie, interesantă, constructivă, haioasă... cu Roxana
Toamnă, foc, cantec, libertate...
Si, uite aşa, prima seară se apropie de final...
Ovidescu, incantat la maxim, s-a gandit sa-şi facă poză cu artiştii...
... si copii s-au distrat!
A doua zi, cand nu m-a recunoscut nimeni, umblam incognito, cu primarul, la filmări... ha! ha!
Eu şi istoria...
La interviu!
Ansamblul de dansuri al Casei de Cultura Hunedoara
Viorica Branduşan, Marian Lupo, Mariana Suciu, Tiberiu şi Ancuţa Jelnean
Se aduna lumea...
Eugen Mihăilă
Violeta Deminescu
Lenuţa Ungurean, Viorica Budac-Ştefanovici, Magdalena Dobrotă
În aşteptare...
Ana Almăşana Ciontea



Aplauze si.... GATA!

Nostalgii de toamna...  

Posted by Valentina

Intr-o seara, coborata din cer cu apusul ei rosiatic, mi-au fosnit sub talpi frunzele toamnei mele... Mi-am oprit pentru o clipa ratacirea si am ascultat cu atentie ce-mi spuneau frunzele... A VENIT TOAMNA! Imi ridic ochii spre cerurile care nu ma ma mai cuprind, si-mi dau seama ca asa e... anotimpul meu iubit, s-a napustit peste mine, cu toate aromele, cu toate parfumurile sale. Mai, sa fie! Asa de repede-ai venit? Iar ea, TOAMNA, mi-a soptit hilara: MI-A FOST DOR DE TINE! Daca i-a fost dor, cum si mie mi-a fost, de ce Dumnezeu, mi-a adus atata chin, atata zbucium, atata nelinistite? Era toamna mea, intre anotimpuri, si anotimpul meu, intre toamne... Cum sa-i mai vad pastelurile, cand ochii mei sunt plini de lacrimi? Si cum sa-i mai simt strugurii dulci, cand amarul meu interior, respira doar aerul imposibilului-posibil si al neputintei de-a putea? Ce frumoasa, ce nebuna, TOAMNA mea!?! Apoi, cuprinzandu-i mana in mainile mele, sarutandu-i degetele cu miros de gutuie coapta, am intrebat-o, cu deznadejdea faptelor deja infaptuite, de ce nu mi l-a putut ucide pe Răpciune?... S-a-ncruntat, TOAMNA mea, apoi a lasat cateva lacrimi, sa-i cada peste ochii mei obositi de tristete... Cum sa-l ucid pe Răpciune?... m-a intrebat ea, cu sufletul plin de durere... L-as fi ucis, de dragul tau, brumareasa mea iubita, dar mi-ar fi urlat sufletul de durerea celor ce-l iubesc si, oricum, n-as fi banuit ca-ti poate aduce atata suferinta... Mi-a sarutat tamplele chinuite de durere, mi-a sorbit lacrimile iubirii neputincioase, apoi, TOAMNA mea iubita a inchis ochii, ca-ntr-o rugaciune, strangandu-mi la piept amandoua mainile, de care si-a lipit, cu dragoste, fruntea... Si, Doamne, cat viscol s-a pornit, cata ploaie mi-a udat gandurile, brumele iubirii se asterneau pe genele mele, ale EI, ale lumii, si iar ploaie, si iar vant... apoi miros de struguri copti, de frunze palide, de must abia stors, de gutui si mere coapte, de nuci strivite sub calcai,... iar ochii ei, incet, incet, si-au dezlipit geană de geană, printre care, incet, firav, a rasarit o raza, apoi alta, apoi mii, apoi un soare imens, cat sufletul meu plin de iubire. Vezi, a spus EA sarutandu-mi fruntea, vezi cum soarele rasare de fiecare data? E suficient sa-i vezi prima raza! Iar sufletul tau e plin de raze, plin de soare, plin de maretia divina pe care o porti cu tine. Nu conteaza, daca in el ai si ploi si viscol si ninsoare... Ce-ai face tu, cu un suflet uscat, cu unul neaerisit, cu unul fara albul zapezii viselor tale? Soarele rasare mereu din acelasi loc! Iti zvanta ploile, iti alunga vanturile, iti topeste zapezile si, de fiecare data, iti incalzeste viata, cararile, iubirile, visele.
N-a mai asteptat intelegerea mea deplina si a disparut. Stiam ce spune, simteam pentru ca intelegeam, retraiam ca sa ma vindec, ma vindecam ca sa pot inainta si... iubesc! Iubesc asa cum n-am putut iubi... si primavara intalnirilor si vara viselor mele, si toamna ratacirilor si iarna regasirilor... Si asta, pentru ca acum stiu, ca de undeva, candva, oricum va rasari soarele!
Te iubesc, TOAMNA mea!

Mi-e teama... teama de mine!  

Posted by Valentina

Candva, cand lumea era prea mica si nu incapeam in ea, viata se rotise in jurul meu ca un carusel si intelegeam doar ceea ce-mi doream eu sa inteleg. Iubeam intr-un fel aparte, aproape normal si ideal pentru oricine, desi doar in ochii mei sau ai lui, se putea deslusi lumea. A urmat apoi inchisoarea propriilor mele ambitii, o inchisoare din care nu credeam sa mai scap vreodata, care ma macina si ma omora in fiecare clipa. N-am rabufnit decat in fata mea si eventual aici, pe blog, strigandu-mi cu disperare libertatea. Am evitat sa fac rau cuiva, am ingenunchiat in fata lui Dumnezeu si l-am rugat, incremenita in invingere, sa ma salveze... si a facut-o! Nu mi-a dat linistea absoluta si nici albul pe care mi-l doream, lasand la latitudinea mea cautarea lui. Mi-a dat, in schimb, chinul suprem al disperarii, reversul medaliei, iubirea absoluta, extrem de simpla si plina de acceptari, pe care sa nu o ating niciodata. Mi-a dat alte lacrimi, varsate dintr-o durere dulce-amara, sarutate exact atunci cand pleaca din ochii mei, intr-o incercare de neirosire atat de tandra si de simpla, dar atat de chinuitoare, incat mi-e si ciuda ca doar buzele lui le-au pastrat pentru mine. Am coborat si am urcat in infernul imposibil al unei iubiri de neatins, incat mi-e teama ca nici n-am trait-o. Lumea nu mai e lume si timpul e liber sa faca ce vrea. Dureros e ca se scurge in defavoarea tuturor. De fapt, poate chiar lipsa totala a timpului, doare mai tare ca orice. Alta data, in orice alta situatie, timpul era destul, era planificat, era exact cum trebuia sa fie. Acum ma dor secundele pe care nici nu le aud, nici nu le vad si parca nici nu le traiesc. Stiu doar ca ele exista undeva, pe un cadran, intr-un ceas al vesniciei care ne masoara in fiecare clipa sfarsitul. Pentru ca da, doar el, sfarsitul, e vesnic si sigur! Si atunci, de ce ne simtim noi vesnici? Un alt pumnal, infipt direct in sufletul care de atata durere s-a autoanesteziat, este exact vocea destinului. Cum pot doi oameni atat de diferiti, sa fie totusi, identici? Doua identitati, separate, aparte, diferite... suprapuse insa, devin unici, invincibili si indistructibili. Atunci cu ce mana a luat si cu care a dat, acest destin care ori ne inalta, ori ne omoara?!?
Ma intrebam zilele acestea, daca iubirea mea poate fi cuantificata, daca trairile anterioare ma pot salva cumva, daca mi-au lasat in urma intelepciunea de care am nevoie. Si am realizat ca, de fiecare data am iubit total, fara rezerve, fara sincope, fara intelepciune. Deci, nu m-am folosit de ea niciodata? NU! Nasol... imi zic! Acum as fi avut nevoie, pentru ca acum nu mai iubesc ca in trecut, ci iubesc cea mai imposibila iubire... a unui gand! Si cum sa iubesti un gand, ca pe un barbat oarecare?

Scrisoare catre tine 2  

Posted by Valentina


Muza mea
Asculta mai multe audio Blog

Sufletul meu drag, dincolo de vara asta calda, cu ploi in ritm de tango, in sufletul meu e iarna, e atata viscol si ma doare un ger cumplit...
Am recitit si eu, de zeci de ori cuvintele tale, asternute in serile asteptarilor neasteptate, am atins langa tine o bucata de cer neatinsa si, ma intreb, de ce oare s-a acoperit de atatia nori?!? Si mi-e atat de frig... si mi-e atat de teama...
De mi-ai cere sa zbor catre lumile tale, in care nimeni nu graieste, ci canta, de mi-ai cere sa-mi acopar ochii cu cenusa si sare, daca mi-ai lua mainile la tine, pentru totdeauna si n-as mai putea sa ating nimic, niciodata, as fi fericita, pentru ca dintre toate cele ce mi-ai putea cere, as ramane intr-u totul cu tine, in lumea ta plina de sunete, de priviri blande si de ochi in care lacrimile se preling din prea multa iubire.
Iubeste-ma!....
Nu-mi privi ochii plini de dor, de groaza si durere! Doar iubeste-ma! Fara cuvinte, fara soare, fara lume... verdele tau imi ajunge, si parca niciodata nu a fost destul... verde. Nici timpul nu ne-a fost prieten, nici minutele nu s-au incalcit in cuvintele noastre... au fugit toate, de parca am fi fost bonavi amandoi. Bolnavi de o iubire disperata...
Sufletul meu drag, lumea e mare si totusi atat de mica... lumea e ca viata: n-ai idee unde se termina. Cred, sincer, ca mi-ar fi trebuit 400 de ani pentru tine si, poate asa, simteam macar cateva secunde care trec prin noi. Am citit de curand un text de dreagoste, care spunea asa: daca as avea voie, in viata asta, sa iubesc doar de doua ori, prima oara te-as iubi pe tine. Iar daca asta s-ar dovedi a fi o greseala, a doua oara, as iubi greseala... asa ca, lasa-ma sa gresesc de dregul tau, si nu ma trimite de langa tine! Respira aerul pe care ma incapatanez si eu sa-l respir de la tine, lasa-ma sa traiesc fiecare clipa a ta, sa locuiesc in gandul tau, sa visez... de dragul tau!!!

Tatiana Stepa...  

Posted by Valentina

Inainte de a citi, da drumul melodiei:

Tatiana Stepa - Copacii fara padure
Asculta mai multe audio Evenimente

De doi ani incercam sa-i gasesc numarul de telefon... un om mai discret decat Tatiana Stepa nu am cunoscut niciodata...
In clasa a sptea, m-am privit in oglinda. Am descoperit o persoana prea inalta pentru varsta si generatia mea, imi paream urata si fara nici o perspectiva din punct de vedere estetic. A fost momentul in care am decis ca sansa vietii mele este sa fiu instruita... atat cat se poate, si drept urmare am inceput cu devorarea bibliotecii personale, destul de stufoasa la acea vreme. In vacanta de vara, aflasem ca, pe platoul Casei de cultura avea sa sustina un spectacol Cenaclul Flacara reinviat. Mi-am smuls o poezie din cele pe care le semnam la vremea aceea ca autor si am dat fuga-n targ. Cunosteam cenaclul de cand eram mica, cantam piesele lor, stiam poeziile lui Paunescu, respiram prin cantecele lor, desi, la nivelul de casete audio stateam foarte prost. Aveam doar ceea ce reuseam sa inregistrez de la radio, de altfel, un radio care se cosmetiza dupa trecerea şenilelor comuniste si care nu oferea prea multe. In fine! Ajung pe platou, Paunescu era prezent, recita in maniera specifica, toata lumea canta, iar eu, la un moment dat, imi scriu numele pe hartia cu poezia, ma strecor langa Adrian Paunescu si i-o pun in mana. Dansul o deschide, o citeste si... culmea, o citeste tuturor. Mai tarziu, aveam sa o si vad intr-o publicatie a carei nume nu mi-l mai amintesc acum. Fara a avea pretentia de a fi exact ce aveam eu pe foaie, pentru ca citez din memorie, am sa va transcriu si voua acea poezie:

P.S.

Azi...
imi ingrop iubirea!
I-am spus canva ca e bolnava
si ea, proasta, m-a crezut.
Aseara...
am gasit-o cazuta.
Era in gradina Sperantei,
moarta si ea cu un an in urma.
Mainile...
nu i le-am putut vedea.
I-am vazut doar ochii,
deschisi si inlacrimati.
Azi,
imi ingrop iubirea!
Maine... cine va-ntreba de ea?



durerea femeiasca -tatiana stepa
Asculta mai multe audio Diverse
... cam asa suna poezioara de atunci. Nu stiu daca e frumoasa, daca e o poezie sau... ce-o fi, n-am mai aratat-o nimanui de atunci, dar evenimentul a ramas in mintea mea si nu stiu de ce mi l-am amintit exact acum. Sau cred ca stiu! La acelasi eveniment, canta si Tatiana Stepa... vocea pe care o simteam cu fiecare molecula. Mi s-a citit poezioara, apoi am fost chemata sa primesc ceva. Acel ceva, era o caseta audio cu cenaclul "Totusi iubirea". Am ascultat acele melodii, cativa ani la rand, fara a scoate caseta din casetofon. O am si acum...
In urma cu o saptamana, am intrebat-o si pe Liliana Levinta daca stie numarul ei de telefon. Din pacate, nici ea nu-l avea... iar acum, e inutil sa-l mai caut.

Tatiana Stepa - La o cana cu vin
Asculta mai multe audio Muzica
Tatiana inimilor ratacite, a iubirilor care cutreiera padurile pline de cantec, a tuturor celor care se infiorau la auzul glasului sau, nu mai e aici, in lumina lumii. A trecut in tacere, discret, fara ca lumea sa-i simta nefiinta, a trecut dincolo, in noaptea vesnica.
In viata asta, n-am reusit sa inteleg, sa cunosc sau sa recunosc in mine doua sentimente: ura si razbunarea. Din pacate, incet, incet, am senzatia ca incolteste si in mine sentimentul urii. Ma obisnuisem cu gandul ca suntem cu totii trecatori prin lumea asta, ca singura certitudine de pe pamant e ca fiecare va muri intr-o buna zi, iar singurul sentiment pe care-l incercam in fata mortii, era acela de frica. Frica de moarte si de fiorul ei. Incep sa urasc moartea!
Tatiana Stepa....



Tatiana Stepa - Pe patul parasit
Vezi mai multe video din Muzica


Tatiana Stepa-Si totusi exista iubire
Asculta mai multe audio Muzica

De vineri si pana duminica, mai precis 7, 8, 9 august, a fost mare desfasurare de forte la Hateg, motiv pentru care anul acesta n-am mai lipsit. Ar trebui sa va vorbesc din nou despre primarul Hategului, dar am s-o fac cand voi fi mai odihnita. Azi sunt zombi rau de tot!!! Am dormit aproape o ora in fiecare noapte, am urlat de vineri pana duminica, organizarea a fost de nota 10, oamenii s-au distrat, ploaia ne-a ocolit si va ofer cateva fotografii, altele urmand a fi postate in zile mai cu mintea limpede si dupa ce le primesc si pe cele promise de paparazzi! Ha! Ha!



Robert Tarnaveanu
Roxana Olsanschi si Florin Muresan
Matilda Pascal Cojocarita si Stefan Cigu
... zarva mare...
Promit sa revin cu poze, sau sa fac un slide, cred ca e o idee mai buna, dar sigur postez peste cateva zile si alte imagini.

No money, no funny, no sex, no AIDS, no... problems!  

Posted by Valentina

Mi-a placut din totdeauna sintagma "no money, no funny!" desi, recunosc, mi-a luat ceva timp sa prind ideea.
Astazi, intalnindu-ma cu o veche prietena, pe care am uitat cum o cheama, poate in mod intentionat, am avut revelatia continutului acestei sintagme. Mi-au trecut fulgerator prin minte alte destainuiri, alte destine impartasite cu sau fara disperare, drept urmare, m-am gandit sa scriu...
Spunea prietena mea, care pana de curand era plina de aureturi, vuittoane si alti versaci, cum ca viata e grea acum pe criza, ca binele are limite si ca banii nu au valoare. Rapid, m-am intors in timp, cand anul trecut, pregatindu-ma sa plec in concediu, am intalnit-o. Era la volanul unui TT superb, de un rosu aprins, cu piele bej in interior si multe alte briz-brizzuri scumpe. Spunandu-i ca ne pregatim masina deoarece a doua zi urma sa plecam in Grecia, draguta de ea a facut un gest de uimire vecin cu sfidarea, spunandu-mi ca Grecia nu e destinatie, ca n-am ce vedea acolo si ca ar trebui sa-i urmez exemplul sa merg in Mauritius. I-am intarit convingerea ca, intradevar Mauritius e o destinatie, am complimentat-o pentru alegere si am incheiat rapid intalnirea. Anul acesta se ducea sa viziteze manastirile din Moldova... De asemenea, mi-am adus aminte de sursa ei de existenta, un domn al carui nume in scapa de asemenea, extrem de bine infipt in numeroase conturi bancare, ajuns la o varsta la care trebuia sa-si plimbe nepotii pe malul marii, nu amanta in concedii extravagante. Pe semne, acum, respectabilului domn nu-i mai merg afacerile si, poate, sotia acestuia evidentiaza mai atent fiecare banut.
Trecand peste acest aspect, imi vine in minte o alta situatie, a unei alte cunostinte de gen feminin, care in urma cu doar cativa ani era in culmea fericirii. Urma sa se casatoreasca cu o persoana pe care o considera inceputul si sfarsitul ei pe pamant. Realitatea a contrazis-o rapid, intre cei doi intervenind un alt domn din societatea publica de care dispunem, al carui nume imi scapa de asemenea. Domnul de pe urma lanseaza in targ zvonul otravit cum ca domnita i-ar fi tiitoare si uite asa se duce pe apa sambetei grozavie de relatie, maritis si alte cele. Interesant este ca nu s-a sfarsit aici povestea, ea continund cu amenintari, santaje si porti inchise de pretutindeni, deoarece, omul, fiind influent, i-a restrictionat accesul la viata fetei si uite asa, basmul s-a transformat in cosmar. Acum, acelasi domn, nemaifiind influent, (se pare ca are si Boc meritele lui), a scapat mierla din ghiare si sta cumintel in banca lui, fara santaje si amenintari, dar cu siguranta cu multe porti inchise direct in pifometru.
O alta situatie generata de bani si putere, protagonista fiind o alta cunostinta, de data aceasta fata avea si famile si copii si... treaba ei ce mai avea, se leaga tot de un domn influent, cu bani si putere, care persecuta fata o perioada, pana aceasta isi pierde locul de munca, prietenii, relatiile, tot ce avea. Nemaistiind ce sa faca, ii rapeste unul din copii si ii solicita acesteia anumite "servicii" in schimbul copilului. In urma evenimentului, au urmat alte santaje de genul: ai fost filmata atunci cand te-ai supus vointei mele, iar eu ii voi arata sotului tau filmul, vei ramane singura, etc. Si alte chinuri au urmat acestor nemernicii alimentate de bani si pozitie sociala. Acum, ca a venit criza la toata lumea, respectivul meltean si-a pierdut scaunul, influenta si banii, iar eu mai pot consemna un suflet eliberat.
Ca sa inchei apoteotic exemplele de marlaneala la drumul mare, mai am un exemplu, a unei alte cunostinte, care a fost mai desteapta -ea- de data aceasta. El, om cu stare, cu scaun tapitat si cu multe baghete magice la-ndemana, da peste ea, fata frumoasa, trecuta si prin alte experiente de acest gen, isi pierde capul si firea, pana in pragul divortului. Ea, deplin constienta de posibilitatile care i s-au deschis odata cu aparitia respectabilului, face si desface dupa bunul plac, colinda prin lumea larga, isi face curatenie prin conturi si le umple pentru zile negre, apoi... stupoare! Ii face vant respectabilului, anticipand declinul acestia. Ceea ce devine amuzant, este ca, desi o lume intreaga ii stia impreuna, la lasatul serii, cand respectabilul se intorcea la adresa de resedinta, stimabila se pregatea de urmatorul, pe care, culmea, il sponsoriza chiar ea.
Va vine sau nu sa credeti, aceasta e lumea reala, in ea ne invartim cu totii, iar aceste anomalii se intampla chiar langa noi, doamnele despre care am scris aici, sunt cele pe care le intalnim pe strada si ne zambesc ca si cand nimic nu s-ar intampla, iar in spatele zambetului lor frumos, uneori se ascund adevarate tragedii. Iar domnii amintiti mai sus, sunt adevarate capete luminate, pe care, daca-i dezbraci de miile de euro pe care le imbraca zilnic, si le pui o traista-n spinare, nu-i deosebesti de badea Cartan...
Mai avem in schimb o problema: aceea a sotiilor de acasa. Stau si ma intreb, uneori, cat de batute in cap sunt aceste femei... Unele, doamne fiind, isi vad de traba lor, crezand ca apele se linistesc de la sine si lucrurile intra pe fagase normale. Dar altele... depasind cu mult limita prostiei justificate, altele, sunt intr-o binemeritata situatie. Sa stai langa un barbat zece, cinsprezece sau chiar douazeci de ani, si sa nu-ti treaca prin cap de ce e in stare, sa nu te intrebi unde se duce, de ce intarzie, si alte multe astfel de retorisme vecine cu normalitatea... presupune ori nepasare, ori prostie nelimitata.
Acum, in schimb, e liniste deplina! O fi venit vremea altora, posibil, dar cu siguranta a unora a apus. Iar daca aceasta criza a facut un bine, chiar si cel mai mic, acesta este: a desfiintat curvaraseala elevata si bataia de joc. Iata asadar rezultatul:
No money, no funny, no sex, no AIDS, no... problems!

L-am gasit pe Putin de Romania  

Posted by Valentina in , , ,

Prima data, aruncam o privire aici:
















Ca sa lamuresc pe toata lumea, Putin e unul dintre personajele care-mi plac de-a dreptul si aproape pe de-a-ntregul. In cealalta gama, se afla primarul Hategului, Nicolae Timis, un alt personaj care-mi place de-a dreptul si nu pe de-a-ntregul, deoarece pe Timis nu l-am vazut la bustul gol ca pe Putin. Ceea ce putini stiu, este ca ambi au aceleasi grimase, uneori acelasi zambet si e mai bine sa le fi la amandoi prieten, decat dusman. Sunt imprevizibili, scanteiosi si impresionanti amandoi. In concluzie, timiso-putineala da bine la politic, la public si iata... si la spranceana feminina.

Tara care zace, suspina si moare sub noi II  

Posted by Valentina

"De azi refuz sa mai platesc impozite, refuz sa mai am carte de munca in acest stat guvernat de oameni incapabili, corupti, ne-educati, care nu au in vedere decat propriul interes. Refuz sa mai finantez politicieni imbecili si amante care sfideaza o tara intreaga. Nu as avea nimic impotriva doamnelor apropiate presedintelui tarii, dar cand ele beneficiaza de bugete de milioane de euro printre care sunt si banii mei, banii parintilor mei, banii angajatilor mei, am o mare problema. E un blowjob mult prea scump! Refuz sa mai platesc taxe la stat – de ani de zile platesc sute de milioane de lei impozite pentru un stat care nu ma sprijina in nici un fel..platesc zeci de milioane pentru Sanatate, desi sunt constienta ca daca voi ajunge vreodata intr-un spital din Romania, voi fi tratata mizerabil.
De ani de zile, refuz sa ma mai uit la televizor, mi-e greata de politicienii romani, nu ma duc la vot pentru ca nu am pe cine sa votez, imi vine sa vomit cand vad panourile publicitare din campanii electorale gen "noua ne pasa de Dumneavoastra" , refuz chiar si sa ma plang, pentru ca sunt mult prea ocupata sa imi castig existenta – cu toate acestea, cand se apropie data de 25 a lunii, in mod mecanic ma impacientez sa fac rost de banii care trebuie platiti la stat, pentru ca, nu-i asa?- cu statul nu te joci. Dar iata ca suntem in plina criza, iata ca pentru prima data nu am reusit sa platesc taxele la stat si mi-au fost blocate conturile! Si asta m-a ajutat sa ma trezesc, am deschis ochii, m-am uitat in jurul meu cu atentie, am pus intrebari, am deschis televizorul pentru prima oara in ani de zile…si ce am vazut? EBA si Becali ma reprezinta in Parlamentul European, Elena Udrea beneficiaza de bugete de milioane de Euro de care dispune cum o taie capul, doamna Ridzi arunca 86 milioane de Euro pe o telecabina cand exista orase in Romania care nu au nici macar un spital de Doamne Ajuta, domnul Patriciu vinde Petromidia pentru cateva miliarde din care sunt curioasa daca plateste vreo taxa la stat… jocuri politice murdare, politicieni corupti si curve, haos total,o tara vanduta pe nimic de niste agramati care nu si-au vazut decat propriul interes – macar daca ar fi vandut-o scump!, investitori straini care efectiv nu au cu cine discuta in Romania si se lupta cu morile de vant…si toti oamenii de calitate pe care ii cunosc stau cu capul bagat in nisip…l-am avut si eu, pana astazi- dar am realizat ca oricat de multi bani as face, oricate tari as vizita, oricate carti as citi, oricat as incerca sa nu ma las afectata, at the end of the day, traiesc tot aici si tactica strutului imi va face mai mult rau pe termen lung decat daca m-as implica acum.
(restul aici... )
Ma intreb, atatia oameni destepti nu se rusineaza ca sunt reprezentati de Gigi Becali si de EBA?( Ma ingrozesc la gandul ca EBA va negocia pentru Romania fonduri de zeci de milarde de Euro!)
Nu va este rusine ca sunteti condusi de un om politic care nici macar nu poate sa pronunte Google?
Nu va este rusine sa va dati la o parte cand in masinile cu girofar trece un agramat, un hot sau o papusa blonda cu tupeu si cu un singur talent, platit mult prea scump? Din banii vostri?
Am innebunit eu sau am innebunit noi cu totii sa stam pasivi in timp ce suntem calcati in picioare pe banii nostri?
Ei bine, mie mi-a ajuns. Imi este rusine ca am stat cu mainile in san si s-a ajuns ca astazi sa fiu reprezentata de o domnisoara din Bamboo si de un cioban. Asa ca voi lua atitudine. Si va rog si pe voi, toti cei ce credeti ca nu va reprezinta cei din scena politica de acum, sa luati atitudine. Sa gasim si sa sustinem oameni de care sa fim mandri ca ne reprezinta. Sa identificam valorile si sa le convingem sa se implice. Daca avem echipa, tot restul vine de la sine. Stiu ca ei exista, trebuie doar treziti. Trebuie sa facem ceva. Nu e suficient sa ne plangem, sau sa bagam capul in nisip. Trebuie actionat. Eu nu mai astept o minune, ma apuc de treaba. Voi lupta. Pentru un grup de oameni capabili, care pot revolutiona un sistem de care toata lumea este satula. Pentru o Romanie condusa de oameni destepti si integri.Pentru o Romanie care sa fie un player international, nu curva de centura a Europei. Pentru o Romanie bogata, cu batrani bine ingrijiti, cu tineri carora sa li se ofere perspective, cu strazi fara gropi, cu hoti bagati dupa gratii, cu milionari pe merit nu din furat. Pentru un viitor mai bun pentru mine si pentru copiii mei, in tara mea, nu printre straini. Pentru o Romanie de vulturi, nu de struti ( am ajuns niste struti, cu capul in nisip si posteriorul la dispozitia tuturor analfabetilor – sper sa nu va simtiti jigniti de exprimarea plastica, este doar realitatea!….suntem vulturi doar in businessul nostru, in zona noastra de comfort sau cand iesim din tara, asta daca nu ne trateaza vreun strain de sus ca avem pasaportul pe care il avem!) Ajunge! Haideti sa ne trezim!
CARMEN CAMELIA CIUBOTA de azi refuz sa mai platesc impozite, refuz sa mai am carte de munca in acest stat guvernat de oameni incapabili, corupti, ne-educati, care nu au in vedere decat propriul interes. Refuz sa mai finantez politicieni imbecili si amante care sfideaza o tara intreaga. Nu as avea nimic impotriva doamnelor apropiate presedintelui tarii, dar cand ele beneficiaza de bugete de milioane de euro printre care sunt si banii mei, banii parintilor mei, banii angajatilor mei, am o mare problema. E un blowjob mult prea scump! Refuz sa mai platesc taxe la stat – de ani de zile platesc sute de milioane de lei impozite pentru un stat care nu ma sprijina in nici un fel..platesc zeci de milioane pentru Sanatate, desi sunt constienta ca daca voi ajunge vreodata intr-un spital din Romania, voi fi tratata mizerabil.
De ani de zile, refuz sa ma mai uit la televizor, mi-e greata de politicienii romani, nu ma duc la vot pentru ca nu am pe cine sa votez, imi vine sa vomit cand vad panourile publicitare din campanii electorale gen "noua ne pasa de Dumneavoastra" , refuz chiar si sa ma plang, pentru ca sunt mult prea ocupata sa imi castig existenta – cu toate acestea, cand se apropie data de 25 a lunii, in mod mecanic ma impacientez sa fac rost de banii care trebuie platiti la stat, pentru ca, nu-i asa?- cu statul nu te joci. Dar iata ca suntem in plina criza, iata ca pentru prima data nu am reusit sa platesc taxele la stat si mi-au fost blocate conturile! Si asta m-a ajutat sa ma trezesc, am deschis ochii, m-am uitat in jurul meu cu atentie, am pus intrebari, am deschis televizorul pentru prima oara in ani de zile…si ce am vazut? EBA si Becali ma reprezinta in Parlamentul European, Elena Udrea beneficiaza de bugete de milioane de Euro de care dispune cum o taie capul, doamna Ridzi arunca 86 milioane de Euro pe o telecabina cand exista orase in Romania care nu au nici macar un spital de Doamne Ajuta, domnul Patriciu vinde Petromidia pentru cateva miliarde din care sunt curioasa daca plateste vreo taxa la stat… jocuri politice murdare, politicieni corupti si curve, haos total,o tara vanduta pe nimic de niste agramati care nu si-au vazut decat propriul interes – macar daca ar fi vandut-o scump!, investitori straini care efectiv nu au cu cine discuta in Romania si se lupta cu morile de vant…si toti oamenii de calitate pe care ii cunosc stau cu capul bagat in nisip…l-am avut si eu, pana astazi- dar am realizat ca oricat de multi bani as face, oricate tari as vizita, oricate carti as citi, oricat as incerca sa nu ma las afectata, at the end of the day, traiesc tot aici si tactica strutului imi va face mai mult rau pe termen lung decat daca m-as implica acum.
Nu se mai poate asa! Enough is enough! Romania nu este doar o tara de hoti, de agramati, de curve, de parveniti, de oameni fara balls si fara coloana vertebrala . Sa protestez prin a nu imi plati taxele nu este suficient, desi daca ar mai face-o si altii, s-ar putea declansa ceva. Fac apel catre toate persoanele integre, capabile, educate, care au cladit ceva prin munca lor, fara sa fure, sa ia atitudine pentru a stopa prostia ce ne afecteaza pe toti. Sunt milioane de tineri destepti, multi dintre ei muncesc peste 12 ore pe zi pentru multinationale sau pentru businessul lor propriu, oameni educati, in Romania si peste hotare, oameni care au gestionat milioane de euro, oameni cu viziune, talent, pro-activi, integri, care stiu sa comunice efficient si stiu ce inseamna sa livrezi, stiu ce inseamna un deadline, stiu ce inseamna responsabilitatea….sunt sute de mii de romani de calitate, plecati din Romania pentru a produce si a consuma in alte tari, cladind economia altor state- s-ar intoarce maine in Romania daca nu ar fi circul care este acum aici.
Trebuie sa luam atitudine, trebuie sa facem o schimbare, este nevoie de o Miscare a romanilor cu balls si cu coloana vertebrala! O Miscare de Intoarcere Acasa, atat a romanilor plecati slugi in alte tari, cat si a celor care, desi am ales sa ramanem aici, suntem absenti, pasivi, indiferenti si suportam ce ni se intampla doar visand la urmatoarea iesire din tara. E nevoie de o miscare in care leaderii sa fie testati si para-testati, asa cum se intampla cand esti angajat intr-o companie multinationala, fara sa fie acceptati daca nu li se dovedeste integritatea si eficienta. O miscare a oamenilor care nu au mai fost implicati in viata politica, neintinati, ne-spalati pe creier, ne-jigoditi. O miscare fara traseisti politici sau scursuri de la alte partide. Este nevoie de o miscare a oamenilor destepti, tineri, cu atitudine, experti in domeniul lor. Si tu si eu cunoastem cel putin 5 oameni inteligenti care ne-ar putea reprezenta mai bine in Parlamentul European decat EBA sau Becali.Oare de ce nimeni nu actioneaza? Daca acum cinci ani ne-am fi implicat cu totii macar o ora pe saptamana, in mod sigur nu s-ar fi ajuns aici. Cati bani furati, cate proiecte blocate, cate fonduri nefolosite in cinci ani de zile….Daca am dialoga constructiv, daca ne-am intalni o ora pe saptamana, daca am actiona, daca am putea aduna si monta toti oamenii destepti, corecti, conectati, creativi, eficienti pe care ii cunosc eu si pe care ii cunosti tu – s-ar vedea si simti diferenta in cinci ani de acum incolo. Avem un plan de organizare, avem un plan de finantare, avem usi deschise catre marile centre politice si financiare care cauta in Romania un interlocutor nou. Nu credeti ca si marilor puteri le-ar face mai multa placere sa discute cu oameni educati decat cu agramatii parveniti ce reprezinta interesele Romaniei in momentul de fata?
Propun infiintarea unei Miscari a Corporatilor - oameni din banci, industrie, finante, firme de avocati, experti PR, intreprinzatori privati- care au calitatile necesare sa scoata tara din criza. Este singura solutie viabila pentru Romania de acum – tara asta se poate pune pe picioare numai daca s-ar uni toti oamenii capabili pe care ii avem in toate domeniile- creiere vanate de toate companiile multinationale, corporati educati, care gestioneaza bugete de miliarde, conduc sute de mii de angajati, sunt cosmopoliti, stiu sa negocieze /sa munceasca / sa comunice intr-un mediu international, intr-o piata globala- nu au doar viziune limitata de speculant din Pipera Tunari.
E nevoie de o alternativa in Romania. E nevoie de o Miscare in valorile careia sa ma regasesc si eu, sa se regaseasca si Andreea Miinescu, prietena mea care la 26 de ani are firma ei, facuta fara ajutorul nimanui, munceste 13 ore pe zi si seara mai merge si la cursuri de German Business…in care sa se regaseasca si Ileana Badiu, Managing Partner la una dintre cele mai mari agentii de publicitate, care munceste 14 ore pe zi chiar si in luna a opta de sarcina….si Tereza Valcan, expert in PR, care a studiat in State, face MBA la Londra, s-a intors a munceasca in Romania si ar putea sa ne reprezinte in mod sigur mai bine decat EBA….si Radu Manolescu, care la 28 de ani si-a facut firma lui de Head-Hunting, fara ajutorul nimanui si a adus-o in topul firmelor de profil….si doamna Camelia Sucu, ajunsa in TOP Capital fara sa fure un leu, prin munca sa de ani de zile…si doamna Mihaela Nicola, guru-ul publicitatii din Romania…si Maria Lucia Hohan, designerul ale carei creatii se vand in toata lumea si care a ajuns unde a ajuns prin propria sa munca…si Pepe Berciu, care a studiat la Londra si are businessul sau de succes….si fratii de la Fratelli, care cu creativitate, pasiune si munca s-au impus in viata de noapte a capitalei….si Violeta Balan, care a terminat Magna Cum Laudae o facultate de drept in America, munceste pentru una dintre cele mai mari firme de avocatura din lume si s-ar intoarce maine acasa dar nu are la ce…si Horia Mocanu, primul roman admis la Harvard, care scrie istorie intr-o tara vecina…si Edy Uzunov, proprietarul agentiei Regatta, cultivat, meloman, impecabil… si Floriana Jucan, jurnalista erudita ce s-a incapatanat sa educe cititorul de presa din Romania si a reusit sa impuna pe piata o revista fara femei dezbracate si barfe dezgustatoare… si Fady Zaidan, cel mai conectat si charismatic manager pe care il cunosc…si Loredana Salcianu, avocata care a avut curajul acum patru ani sa plece dintr-o multinationala si sa isi deschida propria ei firma de avocatura…si Angela Teodora Burz, intreprinzatoarea eleganta care si-a facut bagajul si a plecat sa faca business in Shangai, dar duce dorul prietenilor din Romania…si Diana Dondoe, care i-a sfidat pe toti cei ce au respins-o in Romania, ajungand prin munca, perseverenta si consecventa unul dintre cele mai celebre top modele ale lumii, facand milioane cu o detasare eleganta si impresionand lumea intreaga prin eruditia sa- dar duce dorul tarii ei….si Bogdan Voica, la 30 de ani manager al uneia dintre cele mai celebre si exclusiviste agentii imobiliare din Europa….si Eveline Pauna, care la 20 de ani, face o facultate, lucreaza 10 ore pe zi, scrie la Q Magazine si in putinul timp liber merge la Opera….si Raluca Safta, care la 23 de ani a avut curajul sa isi deschida propria ei firma de relocari si a ajutat sute de expatriati, directori de companii multinationale sa se relocheze in Romania…si Damian Draghici, cu IQ de geniu si cu premiul Grammy care a ales sa se intoarca in Romania la radacinile sale ….Asta e Romania mea! Nu Vanghelie, EBA sau Becali!! Si acestia sunt doar cativa dintre oamenii pe care ii cunosc….mai sunt atatea milioane de oameni destepti si muncitori, corecti si educati, capabili si integri…
Ei bine, mie mi-a ajuns. Imi este rusine ca am stat cu mainile in san si s-a ajuns ca astazi sa fiu reprezentata de o domnisoara din Bamboo si de un cioban. Asa ca voi lua atitudine. Si va rog si pe voi, toti cei ce credeti ca nu va reprezinta cei din scena politica de acum, sa luati atitudine. Sa gasim si sa sustinem oameni de care sa fim mandri ca ne reprezinta. Sa identificam valorile si sa le convingem sa se implice. Daca avem echipa, tot restul vine de la sine. Stiu ca ei exista, trebuie doar treziti. Trebuie sa facem ceva. Nu e suficient sa ne plangem, sau sa bagam capul in nisip. Trebuie actionat. Eu nu mai astept o minune, ma apuc de treaba. Voi lupta. Pentru un grup de oameni capabili, care pot revolutiona un sistem de care toata lumea este satula. Pentru o Romanie condusa de oameni destepti si integri.Pentru o Romanie care sa fie un player international, nu curva de centura a Europei. Pentru o Romanie bogata, cu batrani bine ingrijiti, cu tineri carora sa li se ofere perspective, cu strazi fara gropi, cu hoti bagati dupa gratii, cu milionari pe merit nu din furat. Pentru un viitor mai bun pentru mine si pentru copiii mei, in tara mea, nu printre straini. Pentru o Romanie de vulturi, nu de struti ( am ajuns niste struti, cu capul in nisip si posteriorul la dispozitia tuturor analfabetilor – sper sa nu va simtiti jigniti de exprimarea plastica, este doar realitatea!….suntem vulturi doar in businessul nostru, in zona noastra de comfort sau cand iesim din tara, asta daca nu ne trateaza vreun strain de sus ca avem pasaportul pe care il avem!) Ajunge! Haideti sa ne trezim!"

Fiecare, in aceasta viata, este responsabil pentru faptele, optiunile si actiunile sale. Eu imi asum cu mandrie chiar, inclinatiile spre o Romanie regala, chiar daca stiu, constientizez si sunt resemnata cu faptul ca acest lucru este vecin cu imposibilul. Bunicii mei imi povesteau, pe vremea cand eram copil, despre perioada regalitatii romanesti, iar acele povestiri sunt atat de vii in mintea mea, de parca mi le-ar fi povestit zilele trecute, nicidecum cu peste douazeci de ani in urma.
Am fost ieri la intalnirea cu Principele Radu la Castelul Corvinilor si am avut revelatia tangentialitatii cu o particica dintr-o Romanie care stia sa se respecte si sa se faca respectata. Va ofer si voua, celor care ganditi la fel cu mine, cateva imagini:
CLIK PE IMAGINI PENTRU A MARI!!!
Principele a fost intampinat de cavaleri.
La intrarea in castel, i s-a cerut sa le spuna strajerilor daca poposeste cu ganduri pasnice si intentii bune, iar raspunsul Principelui i-a multumit pe cavaleri si l-au lasat sa intre.


I-a salutat pe cei ce-l asteptau.
Dupa cateva minute in care i s-a explicat stadiul in care se afla restaurarea castelului, Principelui i s-a inmanat o sabie si a fost provocat la duel. A privit sabia cu teama si reticenta, a refuzat politicos, preferand sa urmareasca doar vizual, un duel demonstrativ-artistic.
... ceea ce s-a si intamplat, spre deliciul celor prezenti.

O fotografie spre amintirea cavalerilor, a fost binevenita.


Apoi a semnat solicitantilor, pe cartea auto-biografica si a facut fotografii cu cei prezenti.


Dupa ce a intrebat insistent "cine este nenea?" micuta de fata si-a luat inima in dinti, a cerut cartea din mana mamei si i-a solicitat si ea un autograf. Este una dintre fotografiile mele preferate.

Am primit si eu unul...
Desi a dormit pe tot parcursul intalnirii, micuta din imagine a beneficiat de cel mai tandru moment.

La plecare, tuturor li s-a parut prea scurta intalnirea si au incercat fiecare sa-l abordeze pe Principe.

Inainte de a urca in masina, s-a intors inca o data, ne-a salutat si a plecat....