Dupa ce alergi o zi intreaga ca boul, pentru nimic de altfel, ajungi acasa si iti vine asa o moleseala siropoasa, te pui in fotoliu pentru o jumatate de ora de relaxare. Relaxare? Unde? In fata televizorului, evident. Zapp-ezi pe toate programele... politica, rezultate, negocieri, aliante, pronosticuri, iar politica, alte aliante, analisti infierbantati si cand sa zic si eu, ca tot omul, ca m-a relaxat privitul la televizor intr-un mare fel si ar fi cazul sa merg sa fac o baie fierbinte, ca sa vezi? Ultima zvacnire: S-A AMANAT MAJORAREA PENSIILOR CU UN AN!!! Bravoooooooooo! Zic! De ce n-au amanat-o acum o saptamana? Relaxarea sporeste, drept urmare nu mai merg sa fac baie. In plus, la ce-mi trebuie mie sa fac baie? As consuma apa, care s-a scumpit si ea, ca de altfel si taxele si multe alte utilitati. Mai bine aflu si eu cum e cu pensiile. Mare lucru n-am aflat, pentru ca au bagat publicitate. Ma gandesc sa-mi fac o cafea, s-o savurez in fotoliu. Renunt si de data asta, gandindu-ma ca si cafeaua e scumpa, iar una pe zi este suficienta. In plus, afecteaza inima, iar bani de doctori nu are nimeni, cu atat mai putin eu. Mai zapp-ez cateva minute si ZBANG!... alta stire post electorala: GUVERNUL A MAJORAT TAXA AUTO DE PRIMA INMATRICULARE! Incep sa cred ca am o zi proasta si ca ar fi mai convenabil sa ma culc devreme. Ma intreb daca nu-s putin halucinanta in ceea ce vad si aud. Dau cu apa rece pe fata, pentru ca, evident, dupa lansarea bombei, ne-au dat o pauza de (injuraturi) publicitate. Revin la subiect si afla ca nu eu sunt halucinanta, EI chiar au triplat taxa, in functie de vechimea masinii. Asadar, majorare=triplare.

Iau o pauza de o tigare, nici nu-mi mai pasa daca e nociva sau nu, fac o analiza scurta la ceea ce tocmai aflasem si incerc sa trag concluzii. Si trag, si trag, si... degeaba. Concluziile nu ies. Dar imi vine in minte o intrebare, cred eu legitima: cu ce dracu ne-am ales noi, dupa ce l-am impuscat pe Ceausescu?

In general nu ma mai amuza nimic. Am devenit, de mult, un om trist si fara scanteia care ma ajuta sa traiesc. Nu ma mai amuza nici rezultatul alegerilor-bumerang, pe care l-au scontat cu totii, de dragul excluderii din penibil, dar li se observa tuturor vanatai adanci pe frunte. Nu ma mai amuza nici disperarea porcilor ramasi la putere, de a-si asigura un loc caldut, venituri de-a moaca si puterea prostului de a face ce vrea, cand vrea, unde vrea si cu cine vrea. Nu ma mai amuza nici consolarea ca... oricum, pe mine nu ma afecteaza, NU MA MAI AMUZA NIMIC!

Nu mi-a placut niciodata de Adrian Paunescu in calitate de parlamentar si ma bucur ca a redevenit poetul etern al romanilor contemporani cu el. Spun aceste lucruri, pentru ca sub afatul acestor lovituri, care-mi par extrem de meritate, pana la urma, mi-a venit in minte un fragment dintr-un poem al lui Paunescu. Dau fuga la internet, va scriu cele de mai sus, gasesc poemul si transcriu, fragmente, mai jos:

De ce nu puneţi şi pe râs impozit

Şi birul progresiv pe sărăcie?

De ce nu puneţi taxe pe-ntuneric?

Impozitaţi şi vântul ce adie!

Taxaţi iubirea, somnul, nostalgia,

Penumbra, deznădejdea şi oftatul

Şi unghiile care cresc într-una,

Distrugeţi tot, de-a lungul şi de-a latul.

Nu-i logic să nu puneţi nişte biruri,

Pe nou născuţi, ce nu ştiu cum îi cheamă,

Lucraţi neiertător şi echitabil,

Impozitaţi şi laptele de mamă.

Taxaţi sever şi strângerea de mână!

Impozitaţi total telepatia!

Luaţi atâtea piei câte vă place

Şi desfiinţaţi prin taxe România!

Hei, Românie, parcă răstignită,

Degeaba vrem să te-ntrebăm „Quo vadis?”

,Nici să trăim aici, nu-i cu putinţă

Nici să murim acum nu mai e gratis.

................

Mai marii în procente ne socot

Şi-n jupuite piei nenumărate

Să pună deci impozite pe tot,

Chiar şi pe ritmul inimii ce bate.

Impozite pe cei ce merg pe jos,

Impozite pe cei care se spală,

Impozite pe măduva din os,

Impozite pe plâns şi năduşeală.

Impozite pe ultimul scuipat,

Impozite pe vântul ce adie,

Să punem taxe-n mod nenuanţat,

Pe dragoste şi pe telepatie.

Cu birurile să pornim atent,

Către scheletul care ni se-arată,

Ca să putem plăti abonament,

La totdeauna şi la niciodată.

Comună primitivă în delir,

Ce-n plusvaloare zilnic se preface,

Pe amintiri avem să punem bir,

Şi crud impozit, pe război şi pace.

Să se-nmulţească taxele mereu,

Aşa cum cinic hotărăsc mai marii,

Să punem taxe şi pe Dumnezeu

Spre a avea şi Demonii salarii.