Din nefericire, nu stiu daca pentru mine, sau pentru cei pe care-i voi dezamagii astazi, eu nu cred in zile de artificiu, special create ca sa demonstram "ceva". Viata m-a invatat sa cred doar in ce vreau eu, astfel ca am trei sarbatori, mari si late in care cred: Pastele, Craciunul si Sfanta Maria Mare. In rest, orice alta sarbatore e o zi ca oricare alta, care pentru mine nu simbolizeaza nimic. Nu cred in St. Valentine's Day, nici macar in Dragobete, nu pretuiesc nimic din ce nu are pret pentru sufletul meu. Chestiunea asta cu primavara legata de gat cu un snur alb-rosu, nu m-a entuziasmat niciodata. Mai intai, pentru ca nu vad afara nici un soi de primavara, apoi, pentru ca nu-mi poate aduce nimeni, primavara in suflet, decat daca mi-o instalez eu singura, iar mai apoi, pentru ca dezaprob total meschinariile legate de orice astfel de eveniment. Am vazut femei cu zeci de martisoare prinse pe o amarata de bluza, de parca ele erau generali in rezerva. Apoi am mai vazut "femei" masurand drumul de-a latul, intorcandu-se de la o porcarie de petrecere, organizate doar pentru ele, sa le ia banii un tip destept, care... cu siguranta nu da doi bani pe ziua lor, dar le lasa sa se maimutareasca precum le e soiul, timp de cateva ore, doar, doar, s-or simti si ele "femei" o data pe an...
Da! As purta cu drag un martisor, oferit de sotul meu, ales cu atentie si dragoste, special pentru mine si, m-as duce la bratul lui, oriunde... si la capatul pamantului, daca acolo va simti el de cuviinta, sa-i multumeasca femeii din mine, ca-i e alaturi. In rest, nimic nu are valoare.Sau aproape nimic... Spun "aproape", pentru ca mi s-a intamplat si un lucru, pe care l-am aprciat asa cum a fost gandit. Cand m-am angajat la Consiliul Judetean, am intalnit doua aspecte frumoase ale acestor sarbatori de primavara: unul a fost acela ca ni se multumeste in fiecare an, noua, femeilor, ca suntem cu adevarat "barbate" cand e vorba de munca, drept care, Presedintele nostru, vine personal, in fiecare birou si ne aduce o felicitare si o floare. Alt gest notificabil, este al unui fost coleg, care, din pacate s-a pensionat pe caz de boala, dar, care, facea in fiecare an, un cadou deosebit tuturor colegelor sale... si nu suntem putine!!! Adica, vorbesc de cateva zeci... Ne aducea fiecareia dintre noi, o cruciulita sfintita, sau un rozar, care sa ne apere tot anul. Am si acum cele doua rozaruri primite de la dansul si-mi sunt tare dragi.
Anul acesta, martisorul meu este muzical, il primesc si il ofer mai departe, il voi purta in suflet si in gand si-mi e primavara eterna, asa cum consider eu.
Sa aveti viata frumoasa, precum o primavara inflorita!
This entry was posted
on marți, 1 martie 2011
at 13:01
. You can follow any responses to this entry through the
comments feed
.
