Cand aripile frante, ostenesc sa mai bata, in falfairea lor eterna, cand lacrima ascunsa de priviri cand blande, cand iscoditoare, arde locul prin care trece, ramane amintirea... eternul dureros care te face sa mai mori o data. Poate parea nefiresc, dar nu doresc sa postez ceva trist, pentru ca starea de acum imi striga ceva ce pana de curand mi se parea absurd: am invins.

Nici nu cred ca as fi postat ceva, daca nu exista o conversatie de cateva zeci de minute, cu o persoana pe care nu am vazut-o de ani buni. Din pacate, nu am regasit o persoana optimista, vesela, debordand de fericire, ci una trista, inecata in reprosuri si dominata de durere. Am regasit ceva din mine si, prin forta comparatiei, am inteles ca eu am reusit "sa fac la dreapta". Nu am argumente si nici nu vreau sa divulg trairile altcuiva, dar am rasfoit oarecum prin pasajele traite de mine si realizez ca ochii limpezi sunt cei pe care ar trebui sa-i folosesti atunci cand intunericul din viata ta, nu te lasa sa pasesti pe drumul care-ti este destinat. Nu exista suferinte mai mari decat cele pe care nu le poti justifica. Cum de altfel nu exista nici victorii mai triumfale, decat acelea asupra propriilor infrangeri. Visam, dorim, suferim, iubim, murim... poate ca asa trebuie sa fie. De ce ar fi altfel, pana la urma, cand drumul pana la cer e atat de lung?

Fructul este facut din carne si sambure si chiar daca samburele este cel ce contine esenta, noi ne entuzismam de carne.

Uitam prea usor ca viata asta nu ne apartine, ca fiecare am venit pe pamant cu un scop anume, ca lucrurile nu sunt la voia intamplarii, ca ne este permis orice, dar asta nu inseamna ca totul ne foloseste, ca putem iubi si e mult mai simplu decat sa urasti, ca a face un bine cuiva, e ceva divin, si nu o faci niciodata pentru ploconeli ulterioare, ci pentru linistea sufletului tau, ca a spune iarta-ma este cel mai scump si mai curativ medicament penru suflet, uitam sa-i facem fericiti pe cei dragi, pentru ca suntem orbiti de ambitiile mai mult sau mai putin justificate, uitam ca viata este o adiere de vant, iar vantul poate fi insesizabil, sau se poate transforma in vijelii distrugatoare. Depinde de noi sa zambim, sau sa stergem lacrima cuiva, iertand si iubind. Eu nu pot trai, daca nu iubesc, daca nu iert, daca nu intind mana spre lume.

Mai sunt persoane care ne fura din timpul vietii noastre. Poate ca asa trebuie sa fie... Mi-e greu sa va spun ca am murit in acesti ultimi trei ani din viata mea, ba mai mult, ca am locuit zi de zi intr-un iad pe care nu-l doresc nimanui. Puteam sa-l curm... puteam sa ma salvez... nu am facut-o! Invinuindu-ma pe mine, pentru tot raul prin care am trecut, inseamna ca am reusit sa iert si sa pot merge mai departe. De fapt, tot ceea ce-mi ramane, este sa gasesc resurse pentru a-mi ierta propriile greseli. Am povestit acest pasaj, pentru ca, persoana care stiu ca va citi acest mesaj, sa inteleaga ca raspunsul viitorului sta in puterea noastra de a ierta, in forta iubirii si in virtutile gandului pozitiv. Impacarea cu noi insine si cu cei din jurul nostru, este secretul pe care si eu a trebuit sa-l invat incepand de la alfabet.

O intrebare retorica, pusa la ore tarzii in aceasta noapte, suna cam asa: de ce trebuia sa ne intalnim, sa extaziem cu viata in atatea clipe frumoase, pentru ca mai apoi sa ne sfasiem sufletele in dureri inexplicabile si fara raspunsuri?... Pentru ca, uneori ne intalnim pentru a rascumpara greselile unei alte vieti, sau pentru a plati tributuri nescrise in erata destinului. Ne intalnim pentru a ne cali intr-o lupta acerba cu viata, sau pentru a pretui un alt inceput.

Concluzia este simpla: TRAITI CU ADEVARAT! Nu conteaza daca suferinta ulterioara va sfasie sufletul, ganditi-va ca urmeaza o alta intersectare cu fericirea, plina de adrenalina si speranta.

IUBITI! Iubiti cu pasine si fara regrete, indiferent de riscuri, principii si morala. Iubirea, atunci cand e sincera si invaluita in pasiune, scuza orice regret, diminueaza orice risc si exclude orice principiu, pentru ca ea, Maria Sa Iubirea, este conbustibilul care ne tine in viata. Si nu uitati cea mai mare lectie de viata: "puterea barbatilor sta in rabdarea femeilor!" (F.J)