Dincolo de noi, tot NOI!

Posted by Valentina

Am cautat, de-a lungul timpului, informatii care sa ma puna in deplin acord cu intelegerea mea, asupra a ceea ce se intampla, asupra lucrurilor noi care vin peste lume. Am ascultat oameni care stiau ce spun, am citit, am experimentat...

La inceput, am trecut prin perioade in care mi se parea ca toata lumea vorbeste o limba pe care eu n-o stiu. Ma temeam ca am ceva la cap... de nu pricep nimic. Acum, am trecut bariera dintre mine si mine si incerc sa va pun si pe voi, intr-o situatie informationala, usoara... pentru a realiza ceea ce e de realizat. Stiu sigur ca, doar cei ce trebuie sa afle, vor parcurge lectura pana la final. Asa ca. nu ma erijez in expuneri cu fotografii si nici nu va momesc cu nimic. Am inteles, de ceva timp, ca informatia ajunge doar la cine, ca nu e nevoie si nici indicat sa sapi in stanca, pentru ca... ce nu erodeaza vantul, focul, sau apa, nu se cheama NATURAL.

Asadar, pregateste-te de o lectura simpla, dar lunga, in care vei descoperi cine esti si unde vrei sa mergi!

Voi incepe prin a preciza ca, degringolada mea, ca persoana, a inceput cu mult timp in urma, cu situatii din care nu puteam iesi, cu stari pe care nu mi le puteam explica, un fel de ghinioane repetate si de nestavilit. Am pierdut oameni dragi, inexplicabil, am daruit si m-au palmuit, am iubit si am fost judecata. Parea ca ma aflu intr-un carusel defect… Atunci am inceput sa ma rog! Era singura solutie, care mi-a mai ramas… Iar cand am inceput sa ma rog, mi-am piedut familia. Apoi mi-am pierdut mintile… Asa credeam atunci!!! De fapt, nu pierdusem nimic, pentru ca MA CASTIGAM PE MINE! Adevaratul EU! Mi-am dat jos mastile, am renuntat la cutume si criterii, am plecat din locurile in care nu ma regaseam, m-am indepartat de lumea in care traiam. Si n-am incetat sa ma rog, chiar daca am facut-o printer lacrimi si urlete si razvratiri. M-am tavalit pe jos, fara sa pot rationa, fara sa mai inteleg nimic… Si, intr-o zi, m-am pomenit cu mine, rugandu-ma sa-mi ierte Dumnezeu pacatele, apoi sa intalnesc oemni buni, apoi sa inteleg ce e cu mine…

Iar eu am cerut, cu toata inima, iar Dumnezu mi-a daruit, cu toata maretia. Asa se face ca, m-am trezit din disperare. Pentru ca ea ma darama!

Si-am cunoscut un om si altul si inca unul… Apoi, Dumnezeu mi-a trimis un inger… al meu si al multora. Dar si al meu!!! Prin el am inteles ca disperarea ma tine in “inchisoarea mintii”, ca masca de “zana” nu ma aranjeaza, ca asteptarile mele sunt gresite si inutile, ca am convingeri proaste si nu-mi folosesc la nimic, ca oamenii nu trebuie judecati si ca, destinul meu e in mainile lui Dumnezeu.

Multumesc C.B.jr

“Neamurile-si au destinul ascuns in Dumnezeu! Cand isi urmeaza destinul, au apararea Lui, iar cand si-l tradeaza, sa se gateasca de pedeapsa!”

Parintele Arsenie Boca

“O lume mai buna se construieste cu oameni mai buni, schimbarea vine din interiorul fiecaruia, nu pictand inca o data fatada societatii. Sper ca stiti deja ca e goala de continut, nici nu ar putea fi altfel. Din saracia noastra interioara cum puteam crea o lume ideala? Cautam solutii de suprafata la probleme imaginare ca sa ne justificam existenta, schimbam schimbarea de dragul schimbarii, facem absolut orice numai noi sa ramanem la fel si sa fim apreciati si iubiti, asa cum suntem. Daca cumva cineva ne spune ca gresim, venim cu tone de scuze care sa justifice greseala. Nu ne asumam nicio alegere si speram ca altcineva sa vina sa ne salveze, sa-si asume toata responsabilitatea, sa faca toata munca. Ghinion! Viata ta nu se va imbunatati decat daca tu te schimbi. Si cand suficienti tu se vor fi schimbat atunci putem vorbi de o lume mai buna. Cand spun suficienti ma refer la TOTI!!! Nu astepta ca vecinul tau si vecina ta sa se schimbe ca lumea sa se schimbe si tu sa traiesti mai bine. Nu asa functioneaza. Ceea ce vei gasi aici, are menirea sa te ajute sa intelegi unde gresesti, sa te ajute sa vezi dincolo de iluziile tale ca sa poti face schimbarile necesare.

01. Cum functioneaza creatia?

Legile Kybalionului

1. Principiul mentalismului – “Totul este spirit, universul este mental”.

2. Principiul corespondentei – “Ceea ce este sus, este ca si ceea ce este jos; ceea ce este jos, este ca si ceea ce este sus”

3. Principiul vibratiei – “Nimic nu sta, totul se misca, totul vibreaza”

4. Principiul polaritatii – “Totul este dublu; orice lucru are doi poli; totul are doua extreme; asemanatorul si neasemanatorul au aceeasi semnificatie; polii opusi au o natura identica insa de grade diferite; extremele se ating; toate adevarurile nu sint decit neadevaruri; toate paradoxurile pot fi conciliate”

5. Principiul ritmului – “Totul se scurge inlauntru sau inafara; orice lucru are durata sa; totul evolueaza, apoi degenereaza; balansul pendulei se manifesta in totul: masura oscilatiei sale la dreapta este asemanatoare cu masura oscilatiei de la stinga. Ritmul este constant.”

6. Principiul cauzei si efectului – “Orice cauza are efectul sau; orice efect are cauza sa; totul se intimpla conform legii. Hazardul este un nume dat unei legi necunoscute. Sint numeroase planuri ale cauzalitatii, insa nimic nu scapa legii”

7. Principiul genului – “Este un gen in toate lucrurile; totul are principiile sale; masculin si feminin; genul se manifesta pe toate planurile”

Am inceput cu legile Kybalionului pentru ca ele sunt regulile jocului, legile ce guverneaza toata creatia. Universul este mental, iar lumea exterioara ne-o cream dupa lumea interioara. Prin urmare putem lua exemple din exterior pentru a explica interiorul creatiei.

Sa privim creatia ca pe un joc pe calculator. Noi toti venim aici sa jucam un joc, cel al experientei. Experienta nu este reala, este creata pentru noi. De ce? Nu exista scop, pur si simplu ne jucam pentru ca putem. Ca experienta sa poata fi experimentata cat mai bine trebuie sa para autentica. Prin urmare este necesara uitarea. Uitam ca avem o experienta si o luam ca fiind reala, venim cu programe de timp liniar si spatiu si orice alte programe ne sunt utile pentru a putea avea o experienta care sa para cat mai reala in 3D (dimensiunea in care ne aflam). Exista programe pentru fiecare dimensiune, pentru fiecare nivel al jocului in functie de ceea ce se experimenteaza acolo. In creatie insa 2 programe sunt regasite la nivelul tuturor dimensiunilor, cel de feminin – masculin, Shakti- Shiva, magnetic - electric. Creatia toata functioneaza ca joc intre electric si magnetic, joc desfasurat pe diverse niveluri de constiinta. Ce da acest nivel de constiinta? Programele pe care le rulam in acel moment, ele ne situeaza la un nivel de constiinta sau la un altul. Deci am putea spune la modul cel mai simplu ca cine alege sa se joace in creatie se va juca fie ca electric, fie ca magnetic (femeie sau barbat pentru nivelul 3D) si va accesa diferite nivele de constiinta in functie de cum isi manageriaza programele ulterioare. Este un joc frumos, minunat, dar numai daca este jucat constient. Cand te joci inconstient il iei in serios si asta ii mai scade din frumusete, dar permite experimentarea unor lucruri noi care altfel nu ar fi putut fi experimentate. Noi am avut un astfel de experiment, de aici si suferinta, pentru ca am uitat ca ne jucam si ne-am trait experientele ca fiind reale. Acum e timpul sa urcam pe un nou nivel de constiinta ca sa putem avea si o altfel de experienta. Pana sa vorbim in detaliu despre cum se face urcarea pe un alt nivel de constiinta o sa vorbim un pic de creatie, de cum functioneaza jocul.

Daca vrei sa joci un joc pe calculator in primul rand ai nevoie de un calculator – corpul omenesc. Ca orice calculator, are nevoie de un program de operare – aici intervin programele de care avem nevoie pentru a ne juca la nivelul 3D – cum ar fi cel de timp liniar si cel de spatiu. Stim bine ca programele le incarcam pe hardul calculatorului si de acolo le rulam – asta este rostul mintii tale. Mintea ta va asigura baza jocului, pe ea sunt incarcate programele necesare experimentarii nivelului de constiinta ales initial (la noi este 3D) si tot pe ea se pot incarca alte programe sau se poz dezinstala cele existente. Mintea umana este impartita in 2 compartimente: constient 5% si subconstient 95%. Constientul este modul in care accesam subconstientul. Tot ce ajunge in subconstient ruleaza automat. Subconstientul nu poate fi manevrat decat prin constient, prin procesul de constientizare sau inconstient. Depinde de alegere, dar si experienta se va desfasura intocmai cu alegerea. Jocul inconstient se naste datorita uitarii si lumea pe care noi acum o percepem se datoreaza acestei inconstiente. Jocul constient inseamna iluminare si duce catre alte nivele ale experientei si ridicarea in constiinta.

Pentru ca jucam un joc colectiv si toti folosim acelasi nivel al jocului (3D) avem nevoie sa rulam aceleasi date ale jocului. Subconstientul individual care ruleaza jocul fiecaruia se reflecta in subconstientul colectiv unde regasim toate datele lumii noastre. Subconstientul colectiv corespunde dimensiunii 4D sau astralului. Cand iesim din corp, fie constient fie prin moarte iesim in astral si putem experimenta subconstientul colectiv. Asa se justifica cum cei care ies constient din corp in astral au acces la diverse informatii, se pot plimba peste tot in lume si li se pare atat de real. Acolo ruleaza simultan toate programele bagate in subconstient de toti oamenii care au trait vreodata. Din pacate acolo este subconstientul, nu constientul. Poate fi experimentat, dar nu poate fi schimbat. Ridicarea in constiinta nu se poate face in dimensiunea 4D, numai in 3D. De asta si venim aici viata dupa viata si avem experienta dupa experienta, pentru ca stim ca daca la un moment dat, intr-o viata, vom depasi nivelul 3D prin reamintire/deprogramare.

Exista multe dimensiuni ale jocului si exista de asemenea si un server central daca doriti pentru joc – Mintea universala. Si ca orice server de joc, are inclusiv functie de administrare a jocului. Acolo gasim regulile de joc, ea este responsabila de creearea experientei, ea creeaza “coincidentele” din viata noastra, ea ne creeaza mediul propice pentru a ne experimenta si depasi programele. Noi suntem in permanenta racordati la mintea universala prin sinele nostru superior, esenta noastra de divin care sta in fata calculatorului si are experienta. Sinele nostru stie ca este un joc, stie sa coopereze cu mintea universala, stie sa aleaga experientele optime si cunoaste unde sunt neintelegerile jocului, ce groapa avem de sarit ca sa putem trece la nivelul urmator, ce lectie avem de invatat. Sinele nostru superior intra in joc sub forma intuitiei. La nivelul 3D noi nu suntem constienti ca suntem sinele nostru superior, ca suntem Dumnezeu, prin uitare ne identificam cu corpul, calculatorul.

Urcarea in constiinta

Acum ca am explicat cum functionam o sa vedem si cum putem trece la nivelul urmator. Cred ca deja e binecunoscut tuturor ca noi ne pregatim de un salt colectiv in constiinta, ca ne pregatim sa trecem in dimensiunea a 5-a. Mintea universala ne sustine pentru a putea face saltul cat suntem inca in corp. Vin spre noi valuri de energie care ne schimba experienta, care ne modifica corpurile pentru nivelul urmator. Din pacate, avem si noi ceva de facut, nu se face totul automat. Spun din pacate pentru ca putini sunt cei care inteleg ce se intampla si sunt si mai putini cei care reusesc sa si faca. Care este partea noastra? Trebuie sa ne deconectam de la 3D folosind constientul pentru deprogramarea subconstientului. Nu trebuie deprogramat la maxim, trebuie doar sa deprogramam ce tine de 3D, ABSOLUT TOT ce tine de 3D, cu un singur program lasat din 3D deja nu mai putem face saltul. Pe langa programele incarcate in subconstient in viata asta mai avem si programe ce tin de 3D din vietile anterioare, lectiile nefacute. Cu cat ai carat un program mai mult in subconstient cu atat va fi mai greu de dat jos. Si da, toti avem programe si din vietile anterioare, daca reuseam deprogramarea complet in alta viata nu mai eram aici acum. S-ar putea scrie romane intregi despre programele rulate in 3D, dar nu mai este timp nici de scris nici de citit. Saltul in constiinta se face prin reamintire si prin constientizarea sinelui superior, prin revelarea lui daca doriti. Trebuie inlaturate toate programele care sunt incompatibile cu faptul ca tu esti Dumnezeu, atotputernic, singurul responsabil pentru viata ta si ca esti sustinut permanent de mintea universala pentru a putea avea aici o experienta. Nu ai nevoie de programul griji, nevoi, necaz, durere, nu trebuie sa te ingrijorezi pentru ziua de maine, nu trebuie sa te dai cu capul de pereti sa-ti creezi propria experienta. Trebuie numai sa fii constient de tine ca si Dumnezeu, sa-ti asumi asta si sa traiesti ca atare. Experienta iti va fi servita pe tava, tu trebuie doar sa intinzi mana constient sa o iei. Primul pas este iluminarea, constientizarea faptului ca esti Dumnezeu si joci un joc. Asta deja te plaseaza deasupra dimensiunii 3D. Ca jocul sa fie interesant, in sinele tau superior, odata cu revelarea lui, ca bonus, ti se mai da o tema: misiunea ta, ce poti face pentru ceilalti. Majoritatea misiunilor acum au de a face cu ridicarea nivelului de constiinta, atat la nivel colectiv, cat si individual.

Sper ca este clar deja ca saltul in dimensiunea a 5-a se face pe merit, e numai pentru cei ce fac deprogramarea de la 3D si prin urmare nu este obligatoriu. Nu va lasati amagiti de ideea ca toti suntem unul, prin urmare ori trecem toti ori niciunul. Toti suntem unul cu toata creatia si totusi experientele se desfasoara in paralel pe multe niveluri. Stiti cum e cu copilul pe care nu mai reusesti sa-l dezlipesti de calculator? Asa sunt majoritatea acum, nu se pot dezlipi de 3D, iar daca o fac, o fac partial nu total. Din pacate, asa cum am spus deja, orice program lasat in tine, ce tine de 3D, te plaseaza automat in 3D.

Pentru cei avizi de informatie, care considera insuficient ce este aici si cauta sa afle pana si ce este in spatele creatiei, am un mesaj: exista in voi programul numit amanare. Nu va puteti descurca in creatie decat daca intelegeti totul! Cat timp voi cautati, timpul trece, deprogramarea nu se face si ajungeti iar in 3D. La nivelul 3D nu exista mod de a explica ce este in spatele creatiei, suntem mult prea departe de esenta noastra. Dupa iluminare, dupa deprogramarea de 3D, cand aveti revelat sinele superior si deveniti constienti de cine sunteti, puteti accesa mintea universala si face un download la informatia aceasta. Nu v-o poate da nimeni altcineva pentru ca atata vreme cat sunteti inca programati nu o veti putea procesa.

02. Circumstantele tale

O sa incep prin a-ti spune simplu ceea ce ti s-a mai spus de vreun milion de ori: Ai exact ceea ce meriti!!! De ce? Pentru ca lumea exterioara este o reflexie a ceea ce tu esti pe interior. Stiai asta, nu? Hai sa ne uitam putin la inceputurile vietii ca sa ne dam seama cum ajungem la a crea vieti de cosmar.

Cand te-ai nascut totul era diferit. Veneai pentru prima oara aici, fericit foc ca traiesti si adorai sa descoperi lumea. Nu te-ai nascut cu iubitul/a de mana, nu te-ai nascut cu cont in banca, nu conduceai un BMW la un an, nu iti pasa de faima, popularitate, ego. Erai doar tu: la inceput de drum si foarte fericit. Nimeni nu se intreaba de ce un copil e fericit ci doar se asteapta sa fie. Pe masura ce ai crescut ai aflat ca exista reguli. Cate? Cate pot inventa adultii din jurul tau. De ce reguli? Pentru ca cineva a decis ca daca iti da viata are drepturi asupra ta: dreptul de a-si impune parerile in fata ta, de a te obliga sa faci ce considera el/ea, de a te pedepsi cand nu asculti. Si asa din fiinta minunata, libera, fericita ia nastere fiinta constransa. De unde sa mai vina fericirea? Si cati nu am visat sa devenim adulti ca sa putem reveni la libertatea noastra, la a nu ne mai spune nimeni ce sa facem. Crezi ca parintii tai nu s-au prins? Au gasit metoda optima sa se scoata si din asta: o sa vezi tu cand cresti mare cat de grea e viata! Ai semnat la programul asta? Ca viata e grea? Si te mai si miri de ce viata chiar e grea, pe semne n-au mintit. De mic ai incarcat programul viata grea iar ei au fost acolo ca sa cocreeze alaturi de tine. Ajungi adult si iti doresti sa redevii copil dar nu mai stii cum. Nu intelegi ce era asa diferit atunci fata de ce e acum. Atunci tu erai diferit, erai altul. In timp ce cresteai adultii din jur te-au incarcat de programe care au contribuit la viata pe care tu o ai acum. Atat de simplu a fost. Am putea spune ca au fost rauvoitori, dar si ei au fost la randul lor incarcati de aceleasi programe cand erau mici. Si uite asa ne dam unii altora cheia nefericirii generatie dupa generatie.

Hai sa-ti spun un secret: Fiecare fiinta care vine pe pamantul asta beneficiaza si de un loc aici. Nimeni nu se naste fara loc. E un loc special, creat doar si doar pentru tine. Un loc pe care daca tu nu-l ocupi va ramane gol. Acum se pune intrebarea: de ce ai refuza tu acel loc? Pentru ca din cauza programelor incarcate de-a lungul timpului fie nu-ti gasesti locul, fie crezi ca altcineva e mereu in locul tau. Iti amintesti comparatia? De mic esti comparat cu copiii vecinilor, mergi la scoala si sistemul de notare te ajuta sa te compari cu altii, iesi in lume si cum comparatia iti e a 2-a natura exact asta continui sa faci: sa te compari. Uiti cine esti, cum sa-ti mai amintesti de la 2 ani cand erai mic si fericit ca existi? Acum ca sa fii fericit ai nevoie de motive: bani, masina, casa, iubit/a, orice ce se poate obtine din exterior. Mai conteaza ca ai un loc al tau special pe lumea asta? Rezervat de univers? Si ce daca, mintea rezerva locuri mai bune: o vila, o supermasina, un sportiv/a, conturi, bani, averi. Conteaza pretul? Niciodata, doar timp ai destul si esti dispus sa muncesti oricat. Si aici ajungem la urmatoarea minciuna: poti avea tot ceea ce iti doresti! De ce e minciuna? Pentru ca mereu ti s-a spus ca pretul e munca fara sa ti se spuna ca pretul de fapt e degradarea umana, renuntarea la potentialul tau, la misiunea ta, la locul tau special din univers. Stii cate locuri sunt libere in univers? Cu cateva exceptii, TOATE!!! Toti sunt ocupati sa alerge dupa bunuri materiale sau dupa nu stiu ce persoana pe care daca n-o obtin se dau cu fundul de pamant ca li s-a terminat viata. Esti tu capabil sa iesi din programul creat de altii pentru tine si sa ocupi locul care ti se cuvine? Mintea ta e programata la maxim, nici cu toata bunavointa din lume nu mai gasesti pe acolo o urma de indiciu despre locul tau. Noroc ca cineva tine in arhiva universala datele astea: mintea universala. Ea stie exact care e locul tau si numai al tau. Interesul ei e ca fiecare sa-si ocupe locul lui, ea pune fiintele umane in fata, fericirea lor, experienta lor. Nu-i pasa de averea ta, ii pasa de fericirea ta. Daca experienta pe care ti-ai ales-o cand ai venit necesita bani, ea ti-i va da. Nu pentru a fi fericit, ci pentru a avea o anume experienta. Orice ai nevoie ca sa ai experienta va fi acolo pentru tine. Tot ce ai de facut e sa nu mai fi asa ocupat cu creearea unui loc pe care mintea ta crede ca il merita sau luarea locului altcuiva. Tot ceea ce tu te chinui sa obtii, fericirea, locul in lume, experienta, exista deja. Iar tu nu vezi pentru ca esti mult prea ocupat. Penibil, nu? Mie mi s-a schimbat viata in momentul in care am rupt cartea de vise (adica obiectivele mintii rezultate din programele incarcate anterior) si am decis ca nu voi mai face niciun plan, fac ce fac in momentul acum, restul va fi lasat liber. In general oamenii nu stiu ce vor, iar cand stiu si muncesc sa obtina si in final si obtin isi dau seama ca nu era ce se asteptau ei sa fie. Asa ca de ce sa te mai obosesti? Lasa mintea universala sa lucreze in viata ta, sa-ti alinieze totul, sa-ti ofere experienta maxima si sa-ti dea locul rezervat tie. Nu te mai obosi atata sa obtii ce ai impresia ca vrei. Nu vei obtine niciodata decat ceea ce ti se cuvine, dar daca te chinui poti obtine si sub ceea ce in mod normal ti s-ar cuveni. Cum? Fiind sub ceea ce trebuia sa fi. Daca eu ti-as spune ca ai un loc in lume in randul din fata si tot ce ti se cere pentru a-l ocupa este sa fii fericit ce ai spune? Probabil ca esti nefericit din cauza ca... Locul acela e liber daca tu devii ceea ce ai venit sa fii in lumea asta. Atata vreme cat vei fi ocupat sa fii orice altceva decat fiinta extrem de fericita, incantata de experienta, care se bucura de viata, are incredere in sine si e conectata cu propriul spirit nu vei putea ocupa acel loc. Mai rau: atragi ceea ce esti! Daca esti mai putin decat ceea ce trebuia sa fii ocupi un loc inferior. Majoritatea oamenilor sunt cu mult, mult mai putin si uite asa ne cream cosmarurile. Poti veni cu scuze, dar cine se scuza se acuza. Nu te poti scuza pentru ceea ce esti pentru ca ceea ce esti numai de tine depinde. Inceteaza sa-ti mai creezi cosmarul realitatii din minte. Altceva nu poti crea de acolo, e plin de programe menite sa te distruga. Nu asta era rolul mintii, dar avem o societate intreaga care asa o foloseste. Invata sa fi intuitiv, sa fi ATENT la ceea ce gandesti, simti, emiti. Mintea universala iti tot da indicii, dar tu esti ocupat. Cat timp vrei sa mai fi ocupat? Pana mori si ratezi experienta? Uite-te cu atentie la ce esti si fa in tine schimbarile necesare, renunta la ceea ce ai impresia ca stii, renunta la minte, la a gandi aiurea si dezvolta-ti intuitivul, mediteaza, schimba-te. Altfel va ramane un loc gol in univers, al tau iar tu vei rata experienta.

03. Tu cu tine

O sa incep cu o afirmatie:

Ceea ce tu nu faci pentru tine nu va face nimeni altcineva pentru tine, pur si simplu va ramane nefacut.

Intelegi asta? Daca intelegi asta atunci ai o sansa reala de a face ceva pentru tine. E uimitor cum asteptam de la altii sa ne placa, sa ne aprecieze, sa ne iubeasca, sa ne respecte, sa ne rasfete, sa si sa si sa... dar de la noi nu asteptam nimic din aceste lucruri. Vrem sa primim intai si dupa sa dam. Toti vrem asta. De ce? De frica ca daca dai in exterior ceva e posibil sa ramai sarac pentru ca nu ti se va intoarce. Si toti suntem asa preocupati de frica asta incat uitam sa vedem ca si daca am scapa de frica asta am avea o mare problema: noi chiar nu avem nimic de dat!!! NIMIC!!! Ce ai construit tu pe interior ce poti da? Frustrari? Frici? Durere? Ghinion, asta au construit si altii, nimeni nu are nevoie de asa ceva. Stii de ce relatiile nu functioneaza? Pentru ca nimeni nu are nimic de oferit, toti au ceva de luat. Si totul incepe cu tine. Cu fiecare tine care nu are ceva de oferit.

Tu vrei totul, nu? Mi se pare corect, nu e nimic gresit aici. Modul in care tu speri sa obtii acel totul e gresit, de aia nici nu ai obtinut ceva in viata asta. Poate o sa-mi spui ca ai bani, masina, casa, nevasta/sot, catel si purcel. Crezi ca reprezinta ceva? Esti fericit? In mod autentic fericit, clipa de clipa, pur si simplu explodezi de fericire si in jurul tau nimeni nu poate fi nefericit, atat de tare emiti fericirea din interior catre exterior? Daca nu, inseamna ca nu esti fericit. Iar daca nu ai fericire nici nu mai e cazul sa vorbim de iubire. Iar daca n-ai nici fericire nici iubire, crezi ca mai ai ceva? Poti avea totul in exterior, daca nu te ai pe tine nu ai nimic. Iar daca te ai pe tine, daca intradevar te ai pe tine, atunci ai totul si nimic nu va mai conta. Nu pentru ca iti vor lipsi, ci pentru ca pur si simplu va fi atat de evident cat de bogat esti tu pe interior incat exteriorul in comparatie cu tine va fi mereu sarac. Singurul mod in care s-ar mai putea completa ar fi printr-o persoana la fel ca tine, printr-o relatie unde amandoi dau si din tot ceea ce va dati unul altuia se poate naste si imbogati iubirea. Cum ajungi tu acolo? Lucrand tu cu tine.

Va trebui sa intelegi ca in mod fundamental tu esti perfect. In tine zace o divinitate care este perfecta. Este perfectiunea imperfectibila, atat de perfecta este. Nu i se poate adauga nimic pentru ca deja este totul, dar prin uitare i se poate lua. Aici te incadrezi tu. Ai uitat de tine, ai fost invatat cine esti si asa s-au nascut mastile tale. La nastere nu purtai nicio masca, erai tu cel autentic, de aia erai si asa fericit. Pe masura ce ti s-a spus cine esti au inceput sa apara mastile. Ai inceput sa joci roluri. Si ai jucat atat de multe incat nici nu mai stii sa recunosti originalul. Iar acum esti in punctul in care pentru fiecare circumstanta si fiecare om iti alegi o masca, iar daca nu ti se potriveste una deja existenta fabrici una noua. Iti imbogatesti mastile permanent. De aici si preocuparea femeilor de ce gandesc barbatii, si preocuparea barbatilor de ce vor femeile. Ca sa ne imbogatim mastile. Dar tu ce vrei de la tine? Unde iti este originalul? Problema cu mastile e ca nu exista nimic in spatele lor, sunt goale de continut, au numai fatada. Si pentru ca ai pierdut originalul si ai ramas cu mastile nu mai ai nimic de oferit. Si nici din exterior nu ti se poate da ceva pentru ca si ceilalti au facut la fel. Vestea buna este ca originalul este inca acolo, prafuit, pe fundul lazii de gunoi. Daca vei da mastile jos si gunoiul la o parte il vei regasi, te vei regasi pe tine. Mastile sunt atitudinile constiente pe care le imbraci. Gunoiul e tot ce s-a strans in subconstientul tau. Praful il reprezinta uitarea. Va trebui sa lucrezi la memorie, la constient si subconstient. Va trebui sa fi atent tu cu tine. Va trebui sa incepi sa-ti oferi tu tie. Nu, nu bunuri, circumstante si mai stiu eu ce, aici ma refer la iubire de sine, pretuire de sine, constientizarea faptului ca esti unic, divin, perfect, extraordinar, atentie orientata catre tine, respect pentru ceea ce esti. Nu poti iubi ceea ce nu esti, de asta ti-a fost atat de greu sa iubesti mastile. E timpul sa le dai jos. E timpul sa uiti de frici. E timpul sa te redescoperi tu pe tine. Nu poti face asta daca inca porti masti. Da-le jos! Ai curaj. Forta vine din interior, din ceea ce esti tu cu adevarat, din original, nu din masca pe care o porti. Masca e goala, lipsita de continut si e foarte usor de recunoscut, toti stim cum arata mastile. Originalele in schimb sunt rare, nu stim cum sa le tratam, ne impresioneaza fara sa stim de ce. Citim in ele tot ce noua ne lipseste: stabilitate, forta, divinitate, unicitate, iubire, respect, pretuire. De asta ne si atrag in mod irezistibil, fara sa depuna vreun pic de efort. Cand esti totul automat ai totul, lumea exterioara e o reflexie a lumii interioare. Cand porti masti nu esti nimic si nu ai nimic, vei beneficia numai de mastile celorlalti. De asta iti spun: da masca jos! Nu iti ofera nimic de valoare, numai iluzii. Fericirea si iubirea nu fac parte din iluzii, sunt autentice si cata vreme porti masti nu sunt pentru tine.

Incepe prin a fi atent la ce faci, ce gandesti si ce sentimente ai, si fata de ceilalti si mai ales fata de tine. Constientizeaza-ti mastile. Dupa arunca-le. Nu poti arunca ceva ce nu stii ca ai, deci constientizarea e primul pas. Dezbraca-te de false atitudini, de ganduri contra ta, de conceptii false. Iesi din iluzie. O sa iti las un mesaj pe care mi l-am scris eu mie despre cine sunt ca sa intelegi cum ar trebui sa arate parerea unui tu original despre originalitatea sa:

Va trebui sa intelegi ca esti o fiinta superba, unica, nemaipomenita, extraordinara. Nimeni nu mai e ca tine. Nici nu ar putea fi pentru ca altfel nu ai mai fi unica. Intelegi ca esti unica? UNICA!!!Universul te-a facut perfecta. Si nu poti face o fiinta perfecta fara sa-i oferi sansa experimentarii propriei perfectiuni. Tot ce tu faci, alegerile tale, viata ta nu pot fi decat perfecte. Toate. Pentru ca interiorul se reflecta in exterior si TU ESTI PERFECTA!!! Nici sa vrei n-ai putea fi altfel, asta esti. Tot ce poti face este sa uiti temporar ca esti, dar tot iti vei aminti in final. Universul e aici ca sa-ti demonstreze din nou si din nou si mai ales cand uiti acest mic amanunt: ca ESTI PERFECTA!!! De ce ti-e asa de greu sa tii minte? Cum poti uita ceva atat de important? Probabil ai de lucrat la memorie pentru ca la perfectiune nu ai cum, esti perfectiunea imperfectibila. Intelegi? Nu ti se mai poate adauga nimic pentru ca deja esti totul. Dar poti prin uitare sa uiti ceva din ceea ce esti. Asa ca fa un exercitiu de memorie si aminteste-ti cat mai des acest lucru pana cand va deveni atat de natural sa-ti amintesti incat nu vei mai uita vreodata asta.

04. Casatoria si copiii

Ca sa putem intelege cum ajungem la casatorie trebuie mai intai sa ne uitam cum ne alegem partenerii si cum functioneaza relatiile. De mici copii incarcam programe in minte. Programele incarcate prin invatare nu ne fac functionali, ci ne fac sclavi, tu trebuie sa fi ascultator si supus adultilor. Asta e programul de baza in copilarie. Asta pe tine te va face mereu sa te simti mic, neputincios, dependent, sa astepti sa ti se spuna ce sa faci, sa ceri voie, sa faci pe plac altora, sa ai grija sa respecti regulile impuse, sa te manifesti intr-un anume mod. Pe scurt, te anuleaza pe tine si te face dependent mereu de un altul, inveti sa cauti in exterior totul, anuland ce ai pe interior. Ajungi la maturitate gol pe dinauntru si cu asteptari din afara. Cauti la celalalt tot ceea ce nu se regaseste in tine. Tot ce mai ai pe dinauntru sunt frustrari, frici si neincredere in propria fiinta. Asta naste anularea de sine. Si mergi spre un altul pentru a obtine ceea ce tu nu ai. Si pentru ca stii ca trebuie sa-ti maschezi cumva lipsurile pentru a da bine, iti creezi o masca. Rezonanta functioneaza si vei atrage pe cineva ca tine, cu aceeasi masca. Doi oameni goi pe dinauntru vor sa construiasca o relatie. Fundamental este imposibil, dar din inconstienta orice pare posibil daca tu muncesti la asta. De cate ori ti s-a spus ca trebuie sa muncesti la relatie? Ti s-a spus vreodata ca trebuie sa muncesti la tine si relatia va inflori? Nu. Mituri peste mituri care creeaza iluzii. Te vezi in relatia aceea din care nu primesti ce ai nevoie si in loc sa te uiti cu atentie inauntrul tau si la celalalt, sa vezi ce se poate face, daca se poate face ceva sau nu, si daca nu e posibil sa va despartiti, tu alegi sa te casatoresti. Pentru ca orice relatie functionala se presupune ca se lasa cu casatorie. Si ce dovada mai mare de iubire exista decat faptul ca te-a cerut de sot/sotie? Daca e dispus sa-si imparta viata cu tine clar te iubeste, nu-i asa? Probabil ti-a scapat ca nu viata o imparte, ci golurile interioare, iar tu faci la fel. In loc sa ne schimbam si sa muncim la noi preferam sa purtam masti si sa ne mascam defectele. Casatoria ascunde in spate relatia ta nefunctionala, e o fatada frumoasa. De ce ne casatorim? Ca sa avem siguranta iluziei ca am putea fi iubiti, apreciati si doriti si in speranta ca, candva, viata va deveni mai frumoasa, ca deh, asa ti s-a spus, viata e mai frumoasa in doi.

Acum ca esti casatorit, dupa o perioada, cand mastile incep sa cada (ce rost are sa le mai sustii daca ai deja siguranta ca celalalt a semnat condamnarea pe viata de a sta langa tine indiferent?), observi ca tu de fapt nu ai o casnicie functionala, nu e ceea ce ti-ai dorit si devii constient de situatie. In schimb modul in care alegi sa rezolvi problema e facand acelasi lucru ca si atunci cand relatia nu functiona, ai gasit solutia salvatoare – mascarea problemei. Vei face copii pentru a salva relatia. Fie ca-i faci inainte de casatorie, fie ca sunt dupa, fie ca vrei sa agati pe cineva de tine cu un copil, ca e interes material, sentimental sau ii faci ca sa ai un rost in viata, ca sa umpli golul interior, din orice aparent motiv i-ai face, in fundal e acelasi lucru: mascarea problemei. Problema inca exista, e in fiecare din cei doi, e golul din ei si din relatie, dar fiecare se preface ca daca pretinde ca nu exista o problema, aceasta va disparea de la sine. Doar ti s-a spus ca timpul le rezolva pe toate, nu? Numai rabdare sa ai. Evident pana mori, dar asta se uita in general sa se adauge. Numai moartea te mai poate scoate din problemele pe care tu le-ai creat si pe care o viata eviti sa le confrunti si sa le rezolvi.

Revenind la copii, acum ai si 1,2,3 ingerasi de care sa te bucuri. Si te simti foarte bine, implinit, ai un rost in viata, cresti copiii si faci totul pentru ei. In momentul ala tu te-ai pus pe locul 2, pe locul 1 sunt copiii. Esti acelasi tu, cu acelasi gol interior, care tot nu are nimic de oferit. Si pentru ca refuzi cu incapatanare sa rezolvi problema din tine, te distrugi nu numai pe tine, ci si copiii tai. Crezi ca esti apt sa-i cresti, sa-i educi, sa le oferi un exemplu? Nu esti, dar iti pasa? Nu. In fata lumii si fata de tine ai scuza perfecta: esti capabil de atata iubire si ai o putere asa mare de sacrificiu incat pui copiii inaintea ta. Le oferi timpul tau, energia ta, atentia ta. Esti erou. Binenteles, numai in capul tau si al celor ca tine. In spatele aparentelor sta lasitatea ta, lipsurile tale, frica, prostia si faptul ca ai fi capabil sa distrugi pana si un copil doar ca sa-ti salvezi fundul de la a recunoaste ca esti gol pe dinauntru si nu valorezi nimic. Copilul care vine la tine este o fiinta individuala, are dreptul la existenta, la a fi cine este el, a venit sa experimenteze viata si s-o descopere singur. Nici nu se naste bine si tu ii tai aripile, il faci dependent, il umplii de reguli si programe ca sa-l poti scoate in lume cu fundita si aprecieri de cat de ascultator si cuminte este. Felicitari! Ai distrus inca o fiinta umana. Sper ca iti dai si singur/a seama ca nu asta e drumul spre iluminare. Nu asta e drumul spre tine, nu asa vei obtine fericire si iubire. Programul copiii e incompatibil total cu iluminarea ta. Si nu pentru ca copilul e problema, ci pentru ca tu esti problema. Copilul nu are nevoie de tine decat ca sa-i asiguri un mediu in care se poate dezvolta. Atat! Nu are nevoie sa se joace cu tine, nu are nevoie sa-i spui tu ce sa faca, nu are nevoie sa stai pe capul lui, nu are nevoie sa fie purtat ca accesoriu si cu siguranta nu isi doreste sa faci din el proiectul vietii tale. El e aici pentru el, pentru experienta lui. Copilul tau e un Dumnezeu care se descurca singur, care are aripi, care ar putea face minuni daca l-ai lasa. In loc de asta, tu ti-l faci proiect, il educi, il faci dependent de tine, il faci ascultator si folositor tie si imaginii tale. Tu pozezi in mama, el in accesoriu.

De ce descriu toate aceste lucruri? Pentru ca marea majoritate a adultilor fac copiii asa. Stiu, traiti iluzia ca ii iubiti, ca i-ati dorit, ca sunteti apti sa-i cresteti. E doar o iluzie. Tu nu esti capabil sa te cresti nici pe tine. Dezvoltarea ta este incompatibila cu programele pe care tu le rulezi vizavi de copiii tai. In plus, programele tale afecteaza si dezvoltarea lor. Poti intelege asta? Tot timpul tau, energia ta, viata ta va fi dedicata distrugerii copilului prin educare. Nu numai ca nu lucrezi la tine, dar il distrugi si pe el. Daca esti pe o cale constienta si vrei sa te schimbi, va trebui sa te uiti bine la aspectul asta. Invata sa iti lasi copilul liber, invata-l sa se descurce singur, renunta la a ii mai impune limite si la a il mai educa, nu esti apt sa faci asta. Ia-ti atentia de la el, creste si daca nu-l tii tu de mana, creste mai bine liber decat dependent. Muta-ti atentia catre tine, incepe sa lucrezi la tine. Daca nu faci asta, nici pe tine nu te repari si iti distrugi si copilul.

Pe langa copil, mai ai si relatia de cuplu nefunctionala. Daca ai un partener care e dispus sa faca si el acelasi lucru ca si tine si ambii lucrati la voi, orice se poate repara. Daca ai langa o fiinta care nu e dispusa sa lucreze la ea, atunci iesi din casnicie. Decat o casnicie nefunctionala, mai bine deloc. Casnicia nefunctionala e cel mai prost mediu de crestere pentru un copil. Ce vrei sa invete de la tine? Arta sacrificiului de sine? Sa fie las? Nu are nevoie de asta. Si nici tu nu ai. Asuma-ti repararea ta, asuma-ti greselile si rezolva-le, timpul nu rezolva nimic, doar trece, iar tu vei pierde o viata degeaba. Si pe langa tine, mai pleaca si un copil in viata dintr-un punct extrem de prost. Da-i sansa si da-ti si tie sansa la viata, pentru ca nu ne putem fura la infinit unii altora sansele si sa ne asteptam la o lume mai buna!

05. Relatiile sexuale

Aici vom vorbi un pic despre sex, despre ceea ce ar trebui el sa fie. Nu o sa povestesc despre pozitii, tehnici si altele asemenea pentru ca sexul nu inseamna tehnica asa cum multi sunt obisnuiti sa creada. Nu e ceva mecanic. Este un act de creatie, aduce energie in corp, urca vibratia si ridica fiinta pe nivele superioare ale constiintei. Este cel mai pur si natural lucru din lume, este modul in care fiecare fiinta umana a ajuns aici, prin sexul facut de 2 persoane. Din pacate trairile sexuale se experimenteaza, nu se povestesc. Deci cine vrea sa inteleaga sexul fara sa-l faca beneficiaza de niste superbe zero sanse. Informatia data de mine in continuare este menita sa va asigure punctul de pornire in sexualitate, nu actul de creatie in sine. Fiecare va beneficia de propriile lui trairi si vor fi numai ale lui, nu exista 2 persoane pe lumea asta care sa faca sex la fel, fiecare face sex in functie de ceea ce este el, iar trairile sunt extrem de personale. Eu vreau doar sa ma asigur ca faceti sex ca si act de creatie si nu ca act mecanic.

Baza in sex o constituie 2 elemente esentiale: continenta si relatia cu sexul opus. Cand spun relatie cu sexul opus ma refer chiar la sexul opus, adica barbat – yoni, femeie-lingam.

Despre continenta se stiu destul de multe, nu are rost sa reiau aici.

Despre relatia cu sexul opus din pacate nu se aminteste decat extrem de voalat in textele tantrice. Atat de voalat incat intelegi la ce se refera numai daca ai deja trairea. Relatia cu sexul opus este extrem de importanta, fara ea continenta este zero. Relatia asta este menita sa inlature orice program mental incarcat cu privire la sexualitate si slava domnului avem destule programe in noi care fac din sex ceva mecanic, murdar, de ascuns, despre care nu vorbim iar daca vorbim o facem ca sa ne satisfacem orgoliul. Nu vedem in sex nimic sfant si nici nu il vedem ca pe un act de creatie. Si e foarte greu sa incarcam mental informatia asta peste programele bagate in subconstient care duc sexul in cu totul alt registru. Modul in care putem anula acele programe este prin dezvoltarea relatiei dintre noi si sexul opus. Cand o sa iubesti lingamul/yoni-ul mai mult chiar decat fiinta care o poarta atunci putem vorbi de abia de relatie cu sexul opus. Odata dezvoltata aceasta relatie, mintea nu va mai avea loc in patul tau, va fi un sex sfant, creativ, in care tu vei avea o deschidere maxima. De abia cand exista acea deschidere energia poate circula. Sunt destui cei care practica continenta dar nu au si deschiderea, inca se urca cu mintea in pat, se preocupa sa nu ejaculeze si fac din sex un act mecanic si tensionat. Unde nu e deschidere nu circula energia si astfel ajungi sa faci sex continent cu pierderi de energie. Binenteles ca cei in cauza nu simt asta, mintea bifeaza sexul facut ca extraordinar deoarece s-a realizat continenta. Sexul unde nu exista energie nu este sex.

Aici va trebui amintita si masturbarea ca sa va dea o idee despre cum arata trairea sexuala. Cand te masturbezi esti tu cu tine si in timp ce o faci trairea ta sexuala este autentica. Incompleta, dar autentica. Incompleta pentru ca creatia functioneaza pe jocul dintre magnetic si electric, femeile fiind magnetic si barbatii electric. Noi suntem facuti sa functionam barbat-femeie, lingam si yoni. Problema este ca daca intri cu mintea in pat sexul nu poate fi decat dezastru pentru ca subconstientul va lucra pe baza de tensiuni si frici. Trairea ta sexuala va fi inexistenta, sexul un act mecanic unde vei incerca sa dai bine. Nici urma de sfintenie sau creatie. La masturbare trairea este autentica pentru ca fiind doar tu cu tine nu mai trebuie sa dai bine si sa te preocupi de cum te percepe celalalt, nu se mai baga mintea peste.

Sexul se schimba total cand mintea iese din patul vostru. Odata dezvoltata relatia cu sexul opus, sexul devine o joaca, femeia se joaca cu lingamul si barbatul cu yoni-ul. Va jucati cu organele sexuale cu iubire, cu deschidere maxima, circula energia, exista trairea. Asta inseamna sex si porneste de la intelegerea a 2 principii de baza: continenta si relatia dintre barbat- yoni si femeie-lingam.

ATENTIE!

Exista 2 aspecte esentiale fara de care nici sa va treaca prin cap sa va apucati de lucrul la sexualitate.

Primul este relatia ta cu tine. Pana nu capeti incredere in tine nu te apuca sa inveti nimic altceva, nu o sa iti iasa, va fi doar de fatada. Nu exista experienta reala pe care s-o poti avea la nivelul la care e menita sa fie, fara incredere in sine. Viata nu e facuta sa fie experimentata prin masti goale de catre o fiinta care si-a uitat propria divinitate, ci este facuta pentru a fi experimentata prin intermediul Dumnezeului care esti. Nu mai lucra la a crea experiente goale de continut pentru ca iti pierzi vremea. Lucrezi la tine,dai jos mastile, umpli golurile, revelezi divinitatea si dupa aia poti invata orice altceva.

Al doilea aspect e cel care tine de modul in care invatam lucruri noi. Daca era sa inveti acum cum sa mergi iti garantez ca te faceai ruda cu serpii mai degraba. Copilul cand e mic, suficient de mic cat sa nu fi apucat sa se strice, e capabil sa invete orice. Pe masura ce inaintezi in varsta si tot lucrezi la a te strica prin experimentarea programelor preluate si aducerea in experienta a suferintei, vei invata din ce in ce mai greu. Daca intri in pat cu ideea de acum invat sa... nu o sa iti iasa. Copilul cand e mic nu are ideea de invatare. Invatare inseamna ca semnezi pentru un proces, ca esti la scoala, accepti ca nu stii si trebuie sa ai rezultate bune. Nu fi elev in pat. Copilul experimenteaza doar joaca. Se joaca de-a mersul pe 2 picioare cum s-a jucat si cu mersul de-a buselea. Pentru el viata e un joc. Orice vrei sa experimentezi in pat, asta e atitudinea. Altfel cine crezi ca se va sui in pat cu tine? Crezi ca mai e tentant pentru cineva sa stea in pat cum sta pe banca de la facultate? Fa din relatia cu celalalt o joaca, ceva distractiv, nu conteaza ca esti stangaci la inceput, distreaza-te pe tema asta si mergi mai departe.

07. La pastele cailor

Va amintiti voi toate lucrurile pe care le veti face incepand de maine? Stiti voi oare ca nu exista decat momentul acum? Nimeni nu traieste maine, toti traim azi. Tot ce impingi pe maine, tot ce planifici pentru viitor e un mod de a amana in acum. Universul e mental. Daca tu crezi in maine ghici ce? Vei primi maine. Cand e maine? NICIODATA!!! Tot ce nu faci azi, ce nu faci in acum,vei face niciodata. Nu exista decat momentul prezent, tu atat ai la dispozitie. Poti alege sa-l traiesti sau poti alege sa-l amani. Dar cand amani alegi sa nu traiesti, iar daca nu traiesti inseamna ca mori.

Oamenii fac din viata un plan maret, o iau in serios. Se gandesc unde vor sa fie in 5-10 ani sa stie ce fac in acum. Planuiesc si umplu agende intregi. In loc sa fie flexibili, sa pluteasca, sa traiasca clipa (asta inseamna CARPE DIEM), ei amana, vor trai incepand de maine, ei acum sunt ocupati, lucreaza intens la viitorul lor, nu traiesc acum, traiesc maine. Sansele trec pe langa ei si ei nu le vad, sansele nu se incadreaza in planul lor de viata, daca nu au planificat ceva, nu fac. Muncesc si muncesc la maine, cand vor trai si ei, dar azi muncesc. Si cand au trecut 5 ani de munca ghici ce? Lumea s-a schimbat, tu nu ti-ai updatat agenda, ti-ai ratat sansele si viata a trecut pe langa tine. Esti mai batran cu multi ani, 5 doar numarati si tot nu poti sa traiesti. Maine a venit si nu e cum era planificat. Ti-a zis cineva vreodata ca viata nu se incadreaza in tipare? Ca totul se schimba constant in univers? Atunci tu ce cauti cu agenda in mana? Ti se pare ca ai in cap un glob de cristal si stii viitorul? Te inseli. Nici macar nu exista viitor, exista numai prezent. Iar in prezent tu alegi sa te ocupi de iluzia viitorului pe care nu-l vei avea niciodata.

Daca vei face din viata un proces in etape si il vei planifica la maxim viata ta va fi un calvar. Tu vrei sa-ti traiesti viata din minte, vrei control absolut si ideea de control te va ingropa inainte de vreme. Daca nu traiesti, mori. Nimic nu e constant in univers si statul pe loc nu exista. Viata inseamna bucurie, pasiune, curaj nebun, inseamna libertate totala, fara sa te legi de maini si de picioare, fara agende si fara planuri. Carpe diem – traieste clipa – inseamna ca traiesti doar in acum, asta e tot ce ai, si e o alegere: alegi sa traiesti sau sa mori, alegi pentru tine sau contra ta. Cine crede ca exista gri in viata se inseala, e alb sau negru. Griul e pentru lasii care vor sa impace albul cu negrul pentru a masca faptul ca nu sunt capabili sa-si asume alegerea intre cele doua. Ma uit la oameni cum isi planifica zilele, zi dupa zi si asteapta ca viata lor sa devina mai buna. De maine... poate la momentul oportun... Moment pe care nu si-l vor crea niciodata, nu-l vor alege niciodata, nu-l vor experimenta niciodata. Pentru ca il asteapta din exterior nu il creeaza din interior. Viata ta este alegerea pe care tu o faci in ACUM. Daca tu in acum alegi maine, ai semnat pentru moartea lui azi. Incetati sa mai munciti la maine, munciti la azi. Cum vrei sa se manifeste universul in agenda ta incarcata in care de abia daca lasi 5 minute libere pe zi? Incape universul oare in planurile tale? Ai loc in viata ta pentru miracole? Miracolele sunt “coincidentele” pe care ti le face cadou mintea universala. Binenteles, si tu trebuie sa vi aici cu aportul propriu si acela se numeste alegeri radicale. Viata pe care tu n-o schimbi nu se poate schimba. Pana cand vei amana pe maine fericirea, iubirea, pretuirea? Maine poate nici nu vei mai fi aici. Daca azi ar fi ultima zi din viata ta cum ai trai-o? Traieste constient de faptul ca nu exista maine, asta e singurul mod de a trai cu adevarat viata.

08. Tangent la iluminare

Haideti sa analizam un pic legea 4 a kybalionului: Principiul polaritatii. Totul are 2 poli opusi, totul este dual. Automat cand accepti ceva in realitatea ta, accepti si polul opus.

La baza nu exista decat vibratie, vibratie de diferite grade. Nu exista nimic altceva decat vibratie. Noi percepem vibratia si incercam sa o traducem, incercam sa intelegem ce simtim, sa-i dam o forma. Si asa se nasc emotiile. Vibratia cea mai inalta am tradus-o prin iubire. Iubirea in Lege nu exista, nici ca verb (te iubesc), nici ca substantiv, exista numai vibratia pe care noi am denumit-o iubire. Asta am facut si cu restul vibratiilor, cea mai joasa vibratie am denumit-o frica. Oricum ne-am defini starile, ele nu sunt emotii, ci vibratii. Daca ati atins anumite momente de claritate, poate chiar de iluminare, o sa vedeti ca asa cum le-ati atins tot asa le pierdeti. Nu aveti stabilitate. De ce? Pentru ca va traduceti claritatea si iluminarea la nivel emotional, la nivelul mintii. Daca folositi iubirea ca sa atingeti iluminarea in scurt timp veti testa si polul opus. Atata vreme cat veti accepta traducerea emotionala a vibratiei si va veti traduce ce simtiti prin emotii, emotionalul va va controla viata. Nu exista emotional centrat. Veti testa diverse emotii si nu veti putea ramane in niciuna. Sunteti mult mai atenti la emotie decat la vibratie. Emotiile, traducerea vibratiei prin emotii tine de registrul omenesc. Nu puteti semna si pentru iluminare si pentru omenesc in acelasi timp. Puteti opta in fiecare acum ori pentru una, ori pentru cealalta. De aici si oscilatiile. Acum va ridicati vibratia, acum o traduceti. Acum sunteti iluminat, acum sunteti om. Singurul mod de a termina cu oscilatiile astea este sa puneti emotiile in afara voastra, sa iesiti din polaritatea lor. Nu mai traduceti totul la nivelul mintii. Cand viata se opreste la EU SUNT si TOTUL ESTE, fara absolut niciun fel de completare, fara emotii, fara asa trebuie, fara dorinta de control, atunci va ridicati vibratia si puteti fi stabili, nimic nu va mai poate afecta. Semnatura data pentru fericire ascunde in spate refuzul de a fi nefericit. Cum universul nu stie de nu, ghici ce? Ai semnat pentru amandoua. Semnatura pentru iubire ascunde in spate frica de a nu fi iubit. Totul e dual pentru ca totul e la nivelul mintii, mintea vrea sa stie cum sta, vrea control, vrea iubire, vrea fericire, refuza opusul lor. Mintea creeaza automat dualitatea, dualitatea naste experienta. Cum sa recunosti ca esti pe vibratia iubirii daca n-ai fost si in afara ei? Ai nevoie de dualitate. Si cand dai de dualitate vei spune da la una si nu la alta si le-ai luat pe amandoua la pachet.

Odata iesit din emotional ai iesit si din sfera mintii. Uita-te la vibratii, mentine-ti vibratia ridicata si lasa legea rezonantei sa faca ordine. Daca nu doresti sa experimentezi ceva, nu-i adauga emotii, ignora-l. Lasa sa moara ce nu doresti, fara nicio emotie. Orice emotie, atentie, refuz fata de orice hraneste lucrul respectiv. Din emotional nu exista alegeri, hranesti totul. In afara emotiilor poti lucra eficient, nu prin refuz si acceptare, nu prin emotie atasata lucrului, astea mentin ce vrei si ce nu vrei in aceeasi masura, ci prin ATENTIE. Majoritatea oamenilor cand dau atentie ataseaza si emotie, accepta sau refuza, si hranesc astfel totul in jur, de asta nu pot schimba nimic si totul ramane la fel. Refuzati-va emotiile de orice fel, orice emotie acceptata atrage dupa sine contrariul, ramaneti centrati, ramaneti la Eu sunt si Totul este si manevrati experienta de acolo.

Creearea constienta de realitati

Daca iesiti din sfera emotiilor, daca iesiti din minte, daca vedeti totul la nivel de vibratii, din acea claritate puteti creea lumea. Procesul de creare este simplu: universul este mental, gandul creator si emotia atasata lui il energizeaza. Emotiile atasate constient gandului sunt diferite de emotiile pe care le traiti daca sunteti in emotional. Mai intai iesiti complet din sfera emotiilor ca sa intelegeti cum functioneaza, vedeti emotiile fiind detasati de emotie, nu prinsi in ele. Dupa, cand intelegeti cum functioneaza, le puteti folosi in favoarea voastra, ca instrument. Orice neintelegere functioneaza impotriva voastra. Neintelegerile mecanismelor de functionare a crearii de realitati se vor constitui in esecuri menite sa va atraga atentia ca undeva gresiti. Faceti un pas in spatele mecanismului, total in spatele mecanismului, in afara mintii si emotiilor, si mai uitati-va odata. Puteti inclusiv cere informatii privind ceea ce ati gresit in meditatie si va veni pe intuitie solutia. Emotiile, ca si mintea, au rolul lor, folositi-le voi pe ele, nu va lasati folositi la nesfarsit si controlati voi de ele.

09. Nu mai este timp!!!

Ceea ce am de spus in continuare, desi va parea un produs al mintii prin rigoare, are nivelul de adevar de 100%.

Primim fel de fel de mesaje, fie prin channeling, fie de la iluminati, fie din studierea calendarului mayas sau din astrograme despre trecerea la dimensiunea a 5-a si ce presupune asta. Oamenii inca nu inteleg ce li se spune si aleg in consecinta. Se tot uita in realitatea exterioara dupa un semn clar de schimbare. Desi am putea vorbi de cutremure sau de alte evenimente, nu aici ar trebui sa ne fie atentia. Modul in care pamantul se pregateste de 5D e problema lui, problema ta e cum te pregatesti tu de 5D.

Acum nu mai este timp decat pentru ALEGERI RADICALE. Asta presupune ca vei semna pentru 3D sau pentru 5D. Frica, amanarea, orice eschivare de la alegerea radicala, orice alegere partiala este AUTOMAT semnatura pentru 3D. Alegerea intre cele 2 nu va fi disponibila pana la sfarsitul timpului. Alegerea pentru 5D inseamna sa iti iei complet atentia de la 3D, de la lumea exterioara, sa iesi din minte, sa iesi din emotional, sa te concentrezi pe tine si sa te umplii pe interior. Daca tu vei face o alegere radicala in viata ta de schimbare si mintea universala te va intampina cu o oportunitate radicala de a-ti schimba viata. Stai linistit, daca ratezi sansa nu te va mai deranja nimeni cu inca o sansa. Nu mai este timp pentru a doua sansa, nu mai este timp de mangaiat oameni, de vorbe frumoase, de promisiuni si de ajutor. Este momentul in care daca tu nu te ajuti, nimeni nu te mai poate ajuta. Din cauza valurilor de energie care vin spre noi si din cauza schimbarilor externe, sustinerea universala va fi din ce in ce mai mare, dar asta numai pentru cei care sunt capabili sa faca alegeri radicale, sa permita mintii universale sa lucreze in viata lor, sa lase 3D-ul in spate, sa-si ia atentia de la el. Cei care semneaza pentru 3D nu vor beneficia de aceeasi sustinere si, din cauza diferentei de vibratie dintre valurile de energie care vin si vibratia lor joasa de 3D, vor experimenta niste vibratii foarte joase extrem de amplificate. Gandeste-te ca esti la birou, linistit, lucrezi cum ai lucrat si pana acum si seful tau decide sa se casatoreasca si sa faca pregatiri de nunta si tot biroul e ocupat cu pregatirile. Iti imaginezi stresul si ce va insemna pentru tine? Cam asa si aici, tu semnezi pentru 3D si lumea, inclusiv pamantul de sub picioarele tale, se pregatesc de 5D.

Oricare dintre semnaturi (3D sau 5D) este valida. Nu va fi nimeni obligat sa treaca in 5D, trecerea se face pe merit. Nu alegi mental ca vrei in 5D si te duci sa mai pui un borcan de muraturi ca asta ai facut si anul trecut si asa sunt obiceiurile in 3D. Dar tu te astepti sa treci in 5D!!! Asta nu e alegere. Alegere inseamna sa iti iei atentia de la 3D, faci minimum de efort necesar, tot restul il orientezi catre tine. Si MINIMUL de efort il faci fara sa bagi energie acolo, fara atasamente, fara emotii, fara scopuri. Trebuie sa lasi loc mintii universale sa vina cu o sansa de a te repozitiona in univers, dar trebuie si tu sa lucrezi cu ea. Daca tu esti pe frecventa 3D nu vei primi nimic, trebuie sa iti ridici vibratia si sa lucrezi la tine, sa te pozitionezi singur unde vrei sa fii si universul va alinia circumstantele la ceea ce esti.

10. IUBIREA in Creatie

Cred sincer ca este cea mai absenta si cea mai importanta calitate a fiintelor umane: capacitatea de a iubi – atat pe sine, cat si intreaga creatie si manifestare. Scriu acest articol de 1 decembrie unde toti si-au amintit ca sunt romani si s-au felicitat intre ei pentru asta. Cand si-au amintit ultima oara oare ca sunt fiinte umane? Ca traim pe o planeta minunata, plina de viata, care ne iubeste asa cum suntem si ne-a sustinut si ne sustine inca, desi zilnic o calcam in picioare cu salbaticie? Cand am vazut pe o harta mai mult decat granite? Oameni? Vedem tari, pasapoarte, calatorii, hoteluri si nu vedem oamenii de langa. Ne laudam cu locatiile vazute desi in calatoriile noastre nu am fost niciodata capabili sa luam in brate si sa spunem te iubesc unei alte fiinte umane de alta asa zisa “nationalitate” sau culoare. Si avem tupeul sa vorbim de iubire. Ne santajam in relatii sau ne suportam si ne mintim ca ne iubim. Ne controlam copiii la maxim, ne impunem in fata lor si poate la sfarsitul zilei o sa ii mintim si pe ei ca ii iubim. Sau poate nu. Eu niciodata nu am auzit cat eram copil un te iubesc din partea parintilor. Sunt convinsa ca nu sunt singurul caz. Ne judecam parintii la maxim si dupa ne mintim din nou ca ii iubim. Pana cand?

Iubirea ia nastere cu iubirea de sine. Pentru asta trebuie sa fii constient de cine esti. Aici avem toti o lectie MARE de depasit, si totodata si cel mai mare pacat din Creatie: NE-INCREDEREA in sine. Asta e plantata din copilarie, daca scapam cu incredere in noi nu puteam fi supusi, obedienti si educabili. Binenteles, neincredere transmisa din generatie in generatie, ca si falsa iubire. Nu poti sa te iubesti dar sa nu ai incredere in tine, merg mana in mana. Asa ca uitati-va bine in voi si faceti corectiile necesare – constientizarea e mereu primul pas, apoi o decizie ferma ca voi nu veti mai participa la aceste programe, ca viata voastra nu va arata asa. Totul e constientizare si alegere.

Apoi, dupa ce ati rezolvat in voi acest aspect, o sa va vina mult mai usor sa intelegeti starea de iubire si cum arata exteriorul. Dumnezeu iubeste intreaga Creatie asa cum este, fara sa o judece. Fiecare are experienta lui, exact cea de care acea entitate are nevoie. Cel mai mare ajutor pe care il puteti da cuiva e sa va raspanditi lumina proprie si sa iubiti totul in jur. Totul creste cu si din iubire. Iubirea nu are granite, nu are culoare politica, nu are nationalitate, nu are culoare, nu santajeaza, nu cere, nu judeca, nu are nevoi, nu tine cont de legaturile de familie, nu poseda, nu e materiala. Ce are? Totul. Nu are nevoie de nimic decat sa fie impartasita ca sa poate creste infinit, sa imbogateasca tot ce atinge, sa infloreasca o planeta intreaga. Nu se refera numai la fiintele umane, ci se extinde catre toata Creatia, exista in toata Creatia, e valoarea suprema din univers, incepe mereu de la tine si nu are nicio limita. Numai asa ne vom putea recapata UMANITATEA, poezia, muzica, dansul, incantarea, frumusetea, lumina, CONSTIINTA care sunt prezente in fiecare dintre noi, adanc ingropate de falsele valori. Fara valorile FUNDAMENTALE nu reprezentam nimic ca fiinte umane. Mai conteaza ca azi am fost romani? Si asa n-am facut nimic pentru asta. Altii mor in Africa doar pentru ca au avut ghinionul sa se nasca acolo. Oare nu tot fiinte umane sunt? E provocarea maxima sa ajungem acolo, IN IUBIRE, dar si singura care merita.

11. Frica de VIATA

Frica de moarte? Sau cumva de viata?

De mici ni se spune ca viata e grea, ca exista competitie, ca trebuie sa ne castigam diverse drepturi in societate, drepturile care se presupune ca le avem din nastere le tot vedem incalcate, vedem oameni care muncesc si tot nu se descurca, nu vedem iubire, nu vedem fericire, si colac peste pupaza vedem batrani care se tem de moarte. Moartea... subiect tabu, rareori pomenit. Un fenomen de care nimeni nu stie nimic, dar de care toti se jura ca se tem deoarece ei prefera viata.

Daca ne vom uita cu atentie, in copilarie ni s-a povestit numai despre viata, i-am vazut pe altii cum “traiesc”, am fost invatati cum sa dam bine si cum sa ne adaptam la viata. Binenteles ca vorbim de “viata”, asa cum o vede societatea astazi: te nasti, esti educat, te angajezi, te casatoresti, te umplii de credite, faci copii, ii educi si intr-un final imbatranesti si mori. Pai asta e viata? De mic copil mi se parea o tampenie, suna a poveste stupida. Si totusi toti primim aceeasi poveste, repetata generatie dupa generatie. Si daca tu te simti altfel si stii ca poti mai mult? Primesti imediat si varianta viata e frumoasa si o vei duce bine: poti sa-ti alegi cariera, partenerul, numarul de copii, cand te vei casatori, daca faci sau nu credit, daca vei lua o casa sau un apartament si o sumedenie de alte maruntisuri care sa te faca sa simti ca existi, ca contezi, sa-ti dea sentimentul importantei si sa te faca un mare smecher in a-i sfatui pe altii. Doar ai experienta, ce mama naibii! Ah, VIATA!!! Si totusi... viata privita ca pe ceva exterior tie, pretios, ce nu trebuie irosit, care necesita pregatire (a se citi educare), ceva ce toti experimenrteaza, unii se jura de ochii lumii ca sunt fericiti, altii crapa de sinceritate si se plang continuu, toti traind intre 4 pereti in majoritatea timpului, ca la sfarsitul anului sa-si fi castigat dreptul la concediu si odihna. Poate imi scapa mie ceva,... probabil VIATA. Culmea, suntem atat de mandri de marea noastra “aventura”, incat de abia asteptam sa facem copii, sa le transmitem si lor “intelepciunea” noastra. Iar cand timpul s-a scurs, ni se face pielea de gaina la gandul ca murim si nu mai avem cum sa experimentam… viata! Oare?

Unde e viata in a sta pe bancile scolii de la 7 ani pana termini facultatea? Sunt minim 15 ani. Si pentru ce? Ca sa iti exersezi memoria, sa stai intr-un mediu concurential, intre 4 pereti, te mai scoli si cu noaptea in cap, ai profesori care nu stiu decat buchia cartii si le e asa draga cartea ca nu se dezlipesc de ea nici la lectie, cand dicteaza cu nerusinare din paginile pe care tie iti pretind sa le inveti pe dinafara. La sfarsit binenteles se incheie cu party, ai marea realizare de a fi terminat, de a primi o foaie de hartie si de a avea capul plin de bazaconii care nu iti vor folosi la nimic. Si ce drama... despartirea de colegi si profesori... colegii cu care ai concurat si profesorii pe care i-ai injurat.

Dar “viata” continua. Acum ti-ai castigat maretul drept de a merge la interviuri, unde altcineva decide daca corespunzi sau nu, iar daca esti “norocos”, vei castiga si dreptul de a te trezi cu ceasul in fiecare dimineata, de a sta peste program la servici, de a nu te descurca cu banii si de a-ti minti prietenii ca esti fericit sau de a le spune adevarul si a admite ca esti un amarat. Si nu se opreste aici... in timpul tau liber te dai cu capul de pereti sa gasesti acea persoana potrivita tie si cat mai repede posibil, timpul trece si doar n-o sa faci copiii la batranete. Cam dupa nunta, sau poate dupa primul copil, o sa iti analizezi si veniturile si cheltuielile si vei constata ca un credit ar fi in ordine, n-ar strica o casa sau o masina. Si asa traiesti tu “fericit” si ocupat o perioada, impartit intre familie, munca, credite, pana cand incep sa apara consecintele maretelor alegeri de viata. Cotizezi si la sistemul medical, doar toata lumea o face. Si dupa zeci de ani de cotizatii primesti bonus: afli ca esti pe moarte. Tocmai tu, care iubesti viata... Si iti e frica de moarte...

Daca mergem inapoi in timp, in copilarie, cand ne-am format viziunea despre viata, oare cat ni s-a vorbit despre moarte? Excluzand ca a murit cineva apropiat sau ai fost norocosul beneficiar al unor bunici care tin pomeni, aproape deloc. Oricum exista povestile frumoase unde toti ajung in ceruri. Desi ne ameninta religia cu iadul, n-am vazut niciun preot si niciun parinte sa-i spuna copilului ca cineva a ajuns acolo.

Dar despre viata cate am auzit? Pe langa vaicarelile parintilor, amenintarile cu “cresti tu si o sa vezi ce greu este”, romanul cu cate ai de facut ca sa corespunzi, regulile, povestile despre concurenta, mai aveai si ocazia sa vezi live, in desfasurare, chiar sub nasul tau, maretele variante de viata. Si zau ca n-ai fi optat pentru vreuna, daca cei din jur nu si-ar fi ascuns amarul sub zambete false si povesti despre avutie. De unde sa ghicesti tu la varsta aia ca exista si credite pe lumea asta?

Adevarul este ca nu stim nimic nici despre viata, nici despre moarte. De ce oare oamenii care afla ca sunt pe moarte fac in ultimele zile ce n-au facut o viata intreaga? Adica traiesc. Excluzand ca au o mareata familie care ii va pune intr-un pat si le va chema un avocat sa le intocmeasca testamentul... deh, familia intai. Sau de ce atunci cand ni se pare ca ne-am distrus iremediabil viata si nu mai vedem nicio cale de iesire, ne gandim imediat la sinucidere? Moartea inca a ramas un fenomen misterios in jurul caruia se spun diverse povesti. Viata? Pe masura ce inaintezi in varsta si te minti ca ce faci tu conteaza, afli la un moment dat ca ai avut reteta gresita. Ce a lipsit? Curajul de a fi TU. Si e foarte greu sa-ti amintesti ce mai inseamna acest TU de sub mormanul de conditionari, frustrari si esecuri. Viata nu e niciodata in afara noastra, VIATA SUNTEM NOI! De ce oare nu s-a gandit nimeni la asta? Viata ta ti-a fost data tie si depinde numai de tine. Deja se stie ca ne cream singuri realitatea prin gandurile si sentimentele noastre. Si totusi ne e atat de greu sa iesim din tipare... Ne este frica de esec, de a fi ridicularizati, de a afla cine suntem noi etc. – intr-un cuvant ne este frica de VIATA! Singura care sparge tiparele cat suntem inca in viata, pare sa fie ideea de moarte – daca tot murim, in timpul ramas am putea sa profitam de viata la maxim, doar nu vom mai suferi mult temutele consecinte, nu vom mai ramane pe aici. Pare chiar eliberator gandul. Dar daca ne-am trai intreaga viata asa? Daca am renunta la frici? Daca am constientiza ca noi suntem morti in viata si inviem de abia cand aflam ca murim? Ca o ultima stradanie pe ultima suta de metri? Batranii nu se tem de moarte, se tem ca n-au aflat ce e viata. Toti cred ca daca si-ar vedea nepotii casatoriti, daca si-ar prinde stranepotii, poate poate si-ar gasi fericirea. Cea dupa care au alergat o viata, dar a naibii a fost mai rapida... Uitati-va bine la voi, la viata voastra, analizati un pic. Nu exista viata proasta, exista alegeri proaste. Dar alegerile nu sunt pe viata, sunt facute numai pana cand veti decide ca vreti altceva si veti face noi alegeri. Viata nu e batuta in cuie. Nu mai asteptati moartea ca sa aflati ce este viata.

12. Traind ACUM-ul

Regula este ca nu este nicio regula. Si nici macar regula asta nu poate fi aplicata pentru ca asta ar insemna ca exista totusi o regula.

Se tot vorbeste despre a trai in ACUM, fara a te gandi nici la viitor, nici la trecut, doar a fi prezent in ACUM. CARPE DIEM – nu e foarte greu de aplicat, e suficient sa te simti bine, sa te bucuri de oamenii de langa tine in momentul ACUM, sa faci poate ceva ce te bucura, sa traiesti intens clipa. Toti oamenii reusesc sa faca asta pe foarte scurte perioade, altii reusesc chiar sa faca asta pe perioade mai lungi de timp. Bucuria inimiii – mult cautata bucurie care ar trebui sa te mentina prezent in ACUM si care promite iluminarea. O singura problema apare – mintea. Nu vom dezbate despre cum ne trimite in trecut si viitor, ci despre cum reuseste ea sa creeze iluzia ca traiesti in ACUM. De mici am inmagazinat reguli, avem opinii, stim cine suntem, avem o anume experienta in urma careia am tras unele concluzii despre viata, ceilalti si despre noi. Noi STIM! Mai mult sau mai putin, nu conteaza, important e ca stim si am inteles unele lucruri. Dam de spiritualitate, vedem ca lucrurile stau altfel, intelegem si ne adaptam din nou ceea ce stiam la ceea ce stim acum. Toate bune si frumoase, numai ca nu depasim pragul – suntem mereu pe cale. Calea catre ce? Catre intelegerea profunda a universului, a ceea ce suntem etc. Asa se face ca vezi un om azi, il vezi si maine si poimaine si realizezi un singur lucru – E ACELASI!!! Deschide gura si imediat confirma – aceeasi discutie, aceeasi dorinta de a intelege, aceleasi presupuse neintelegeri. Se confirma si reconfirma pe el insusi la infinit cu fiecare vorba, fiecare gest, fiecare privire. Suntem in plin proces de ascensiune si oamenii sunt al naibii de aceeasi! De unde sa vina schimbarea daca nu din interior? Si daca fiecare e acelasi, mai poate fi vorba de schimbare? Dar totusi ascensionam... CU MINTE CU TOT! Ce mentine mintea la oamenii care sunt pe un drum constient si reusesc sa traiasca in ACUM? Dorinta de a intelege, de a sti. Merg mana in mana – daca nu ar fi nimic de stiut, nu s-ar obosi unul sa inteleaga ceva. Cunoasterea spirituala e acolo pentru a intelege ca ceea ce sti nu este valid si a renunta la ce presupui ca stii. Universul este mental, nu exista timp si spatiu, iar tu esti Dumnezeu creator. Cam asta e toata cunoasterea. Mai este si Legea ARMONIEI, nu in sensul ca nu poti fi nearmonios, ci in sensul ca exista consecinte pe care poate vrei sa le iei in calcul inainte. In rest, nu ai decat limitele pe care iti acorzi luxul sa ti le impui. Ce este o limita? Ceva ce tu ai inteles si stii. Daca sti ca banii se fac numai prin munca, cum credinta ta e lege pentru tine, niciodata nu ii vei putea face altfel. Stii cine esti? Felicitari, nu vei reusi sa te schimbi. Si cum pentru a schimba orice e nevoie sa te shimbi tu intai, putem spune ca esti al naibii de ghinionist. Numai ca ghinion nu exista.

Se spune ca nimic nu e intamplator. Daca nimic nu e intamplator, atunci cu siguranta ceva a cauzat intamplarea si prin urmare trebuie studiat, analizat, interpretat, inteles, ca pe viitor sa stii. Oare nu suna prea familiar? Prea a minte? Nici nu ar avea cum sa existe intamplare avand in vedere ca tu esti Dumnezeu creator. Cine in afara de Dumnezeu mai creeaza pe aici? Nimeni. Nu iti recunoasti propia creatie pentru ca dormi!!! Universul e simplu, mintea complicata. Renunta la pretentia absurda ca stii ceva si la dorinta de a intelege totul. Facem exact ca oamenii de stiinta care dau peste un fenomen si trebuie neaparat sa gaseasca o explicatie pentru el, altfel nu mai pot fi oameni de stiinta. Asa si noi, trecem prin diverse experiente, discutam si cu altii, si trebuie neaparat sa intelegem ce s-a intamplat si sa tragem concluzii care vor sta la baza a ceea ce vom face pe viitor, altfel suntem prosti. Si iar ne intoarcem la dualitate. De ce oare parintii, dupa ce tin predici de ore unui biet copil, vor sa se asigure ca a inteles? Se numeste educatie. A intelege ceva si a trage o concluzie in baza a ceea ce ai inteles este exact procesul educativ prin care stricam generatie dupa generatie. Dam de spiritualitate, alta informatie, dar prelucrata in acelasi mod. Tot ceea ce stii creeaza limitele pe care le ai. Unii trec prin pereti, tu dai cu capul. Diferenta consta in modul in care te raportezi la perete – stii ca e perete? Stii ce proprietati are? Felicitari din nou, de aia nu treci prin el, pentru ca stii.

Lucrurile sunt al naibii de la fel pentru ca noi suntem al naibii de la fel. Procesam paradigma noua dupa tiparul vechi. Niciun Dumnezeu constient 100% de el insusi nu va incerca vreodata sa inteleaga sau sa stie ceva – el e CREATOR, NU CONSTATATOR. Fiecare ACUM este unic, cu alte particularitati. Nu poti trai cu adevarat in ACUM daca esti prezent cu mintea, cu ancorele/cunoasterea din ACUM-ul anterior. Experienta este vie, nu se raporteaza la trecut, este pentru ca este si atat. Mintea e cea care o judeca, o intelege, trage concluzii, face asemanari si deosebiri, o vede in dualitate. Numai renuntand la pretentia de a intelege si a sti putem intradevar scapa de minte, de tensiunile interne, si putem vedea fiecare ACUM ca fiind exact ceea ce este – UN MOMENT VIU – si ATAT!

13. Energia BANI

Grea lectie. Majoritatea oamenilor se impart lejer in 2 categorii in ceea ce priveste banii: fie economisesc, fie cheltuie peste masura. Sunt si cativa care au picat pe solutie, dar cand e sa dea pe gura cum functioneaza banii tot lipseste din informatie – fie nu constientizeaza total cum functioneaza la ei, fie nu doresc sa dea din casa secretele.

Ceea ce face din energia bani o lectie grea este modul in care ne raportam la ei – credintele noastre cu privire la bani. Cine crede in economisirea lor sa faca bine sa se gandeasca cum ar functiona un sistem monetar intr-o lume in care toti si-ar tine banii la saltea. E o bucata de hartie – singura valoare pe care o are este aceea de a circula – daca nu circula, practic nu exista. E ca si cand ai avea curent in casa dar n-ai baga nimic in priza ca sa faci economie. Mai conteaza ca ai curent? Cu siguranta nu. La fel si cu banii. Mai mult, daca ii economisesti, faci risipa – risipesti timp pretios gandindu-te cum sa-i economisesti mai bine, te preocupi de cat ai, ii numeri, se devalorizeaza, platesti comisioane la banci ca sa tina comoara ta pretioasa – credinta in economie. Si pentru ce? Pentru zile negre, o alta sfanta credinta care se va materializa in viata ta, datorita tie. Mai exista si cei care se pacalesc ca ei sunt practici – cumpara de la reduceri, nu participa la risipirea resurselor, isi cumpara strictul necesar si jura ca le raman si bani – pe care evident ii economisesc de parca n-ar mai exista nimic care sa le satisfaca bucuria inimii – pacat ca nu stiu ce e aia. Cine stabileste care este strictul necesar? Cat are nevoie fiecare om? Fiecare dupa capul lui, stabilind in fiecare secunda ca exista nevoi de acoperit, iar in afara nevoilor nu mai este nimic de facut cu banii decat pastrarea pentru viitoarele nevoi deoarece viitorul este incert. Viitorul nici macar nu exista, exista doar momentul ACUM. Credintele tale din ACUM fac momentele viitoare de ACUM, asa ca poate ar fi bine sa te uiti ce credinte ai in ceea ce priveste banii – le vei aduce in manifestare.

Nici cealalta categorie nu este de neglijat – vesnic nesatui, innebuniti dupa abundenta, dorind sa dovedeasca la fiecare pas ca ei pot sa faca bani si ca au diverse care sa-i justifice. Omul zilelor noastre care devine consumator fidel de iluzii, umplandu-si viata de lucruri de care nu are nevoie pentru a compensa golurile interioare – lipsa propriei aprecieri de sine, lipsa valorii de sine, lipsa iubirii de sine. Crestem ego-ul ca sa compensam lipsa inimii – ce daca noi nu ne apreciem, daca atunci cand iesim gasim de fiecare data pe cineva care sa pice pe spate, impresionat de capacitatea noastra uriasa de a cheltui? Ce cheltuim? Bani pe care nu-i avem, evident. Oare cat de batut in cap trebuie sa fii ca sa nu realizezi ca daca n-ai reusit sa faci banii pe care ii cheltui acum, e foarte probabil sa nu poti face banii plus dobanda si comisioanele bancare ale minunatului credit? In loc sa te uiti unde gresesti in ceea ce priveste banii, te imprumuti cu dobanda – de parca asta ti-ar rezolva ca prin minune problemele.

Acum se pune intrebarea: si cum ramane cu banii? Banii tai sunt banii pe care ii ai in ACUM, in fiecare moment de ACUM. Banii nu conteaza, dar bucuria inimii da. Fa cu banii ce iti bucura inima – cheltuie pe lucuri care iti plac cu adevarat, fa un bine si celui de langa si daruieste-i ceva, nu fi zgarcit, econom, dar nici avid dupa “a avea”. Verbul omului este “A FI”, ceea ce ai este doar ceea ce ai, nu te poate defini decat daca esti de-a dreptul tampit. Orice cumperi pentru a impresiona pe altii, pentru a da bine, dovedeste grave neintelegeri privind cine esti. Orice cumperi de “nevoie” dovedeste iar grave neintelegeri. Ce, Dumnezeu se recomanda prin ceea ce are sau considera ca are nevoie de ceva? Dumnezeu e Dumnezeu si atat, iar tu esti Dumnezeu. Nu stii asta? Atunci afla.

Exista si mult vehiculatul concept de ABUNDENTA, noroc ca e total neinteles. Abundenta vine odata cu constientizarea faptului ca esti Dumnezeu, asumarea TOTALA a Dumnezeului care esti si trecerea in inima. In minte nu exista abundenta – exista numai irosire. Numai mintea se poate indragosti de un obiect care, odata cumparat, nici nu ajunge sa-l despacheteze ca deja nu-i mai place. Tot mintea are nevoie mereu de altceva, de nou, si foloseste de 2 ori ceva dupa care arunca intr-un colt, umpland spatiul de prostii, ca sa-si justifice ulterior necesitatea unui spatiu si mai mare. Inima in schimb stie exact cine esti – Dumnezeu – si ce valori ai. Prin urmare, banii se vor duce acolo unde tu pui “valoare”, nu reclama, nu societatea, nu mintea, nu altii. Abundenta inseamna sa ai ce iti doresti din inima si totodata sa folosesti tot ceea ce ai. Ce nu folosesti, da mai departe, gaseste pe cineva care isi doreste lucrul respectiv si fa-l cadou. Tot ceea ce dai se intoarce la tine. Cand vine vorba de bani nu vorbim nici de risipa, nici de economie – valori ale mintii, ci deARMONIE – valori ale inimii. Fii armonios in ceea ce priveste banii – banii nu conteaza, dar armonia din spatele lor da. Si nu numai la bani, ci referitor la toate aspectele vietii.

Referitor la creearea de realitati in ceea ce priveste banii – daca nu-i ai, poarta-te ca si cand ii ai (CA SENTIMENT!!!) si vor veni. Fii darnic – primesti ceea ce dai! Daca ii ai si iti e frica ca daca ii cheltui pe toti iti vor lipsi – ramai in ACUM – ACUM ai si numai credinta ta va determina cum va arata ACUM-ul urmator – CREDINTA, NU CAT CHELTUI!!! Constientizarea si asumarea a ceea ce stii si ESTI, nu naste saracie, solutiile mentale da! Uita-te in fiecare moment daca esti in minte sau in inima – te vei scuti de multe.

14. ARMONIA in Creatie

Majoritatea neintelegerilor, daca nu chiar toate, in ceea ce priveste ARMONIA se nasc din neintelegerea faptului ca TOTI SUNTEM UNUL! UNUL a creat jocul, a stabilit regulile, dupa care a coborat parti din el in experienta. Fiecare bucatica il reflecta pe UNUL intr-un mod unic si specific ei, functie de cat de aproape sau departe este de constiinta lui UNU. Intelegerea faptului ca toti suntem UNUL implica intelegerea ca ceea ce iti fac tie de fapt imi fac mie, dat fiind ca suntem UNUL, e doar o chestiune de timp pana mi se reflecta inapoi. Asa functioneaza. Mai mult decat atat, UNUL este Tot Ceea Ce Este, prin urmare nu include doar constiintele capabile sa fie constiente, ci ABSOLUT TOTUL! Universul este o masa infinita de energie, totul este energie, si functie de informatia atasata energiei, se face decodificarea. Cand il vezi pe UNUL ca Tot Ceea Ce Este intelegi de ce armonia trebuie sa se reflecte in absolut tot ce faci, iar risipa, neglijenta etc. nasc dizarmonie. Totodata, UNUL cunoaste totul, partile cunosc functie de cat de aproape/departe sunt de constiinta lui UNU. Noi pana acum am experimentat separarea fata de UNUL, altfel experienta 3D nu ar fi fost posibila – hipnoza totala. Ridicarea in constiinta se face prin integrarea tuturor aspectelor in constiinta noastra, apropiindu-ne de constiinta lui UNUL, care cuprinde totul. URCAM DIN PERSONALITATE IN IMPERSONALITATE! Personalitatea este cea care vrea ca lucrurile sa stea INTR-UN ANUME FEL, circumstantele sa fie INTR-UN ANUME FEL, vrea EXACT asta si ailalta, merge pe separare, se crede cineva, super capabila, umfla ego-ul si muschii si naste dizarmonii maxime. De ce? Pentru ca atunci cand ne vedem separati si uitam de UNUL, uitam si ca UNUL vede totul, iar bucatica de UNU care tu esti vede in functie de ceea ce a constientizat. Daca UNUL vede mai bine decat tine, cui crezi ca-i revine sarcina de a iti crea experienta optima? Lui UNUL. Cel mai constient intotdeauna are responsabilitatea cea mai mare. Tie iti revine doar sa intelegi si sa nu te opui propriei experiente optime. Noi ne visam vietile ideale si credem in propriile vise – acela e maximul experiential DIN PUNCTUL NOSTRU DE VEDERE. UNUL viseaza infinitul si cand sa ni-l ofere se loveste de un Dumnezeu creator care are deja alt plan. DINCOLO DE VISELE NOASTRE STA INFINITUL! Si noi in loc sa testam infinitul si sa traim cum nici n-am visat ca e posibil, ne impiedicam in minte, in propriile conditionari, si visam la nivel mic, si de cele mai multe ori si dizarmonios pentru ca nu vedem imaginea de ansamblu. Si cine e de vina cand ni se intorc dizarmoniile? UNUL, binenteles – e ciudat cum ne amintim de el si importanta lui cand ceva nu merge. Cine intelege cu adevarat ca TOTI SUNTEM UNUL, intelege tot ce ii revine lui sa fie si sa faca ca sa urce spre infinit – urcam inapoi spre constiinta lui UNUL.

O alta precizare: Verbul omului este A FI! Si asta s-a inteles gresit. A FI nu exclude a face. Ideea este ca mai intai trebuie sa fi, ca dupa tot ceea ce urmeaza sa fie in ARMONIE. Nu putem vorbi de armonie in lipsa lui A FI. Mai intai esti – constiinta constienta. Dupa care incepi sa incluzi in mod constient in constiinta ta totul, dar in ARMONIE. Asta necesita STARE DE ATENTIE. Totul se leaga si totul este un minunat joc bazat pe constientizare si includere, nu excludere. Iluminarea nu este starea ta de fapt in care nu-ti mai pasa de nimic – excludere – ci starea ta de fapt in care iti pasa de tot – INCLUDERE.

Daca ar fi sa definesc ARMONIA as spune ca este STAREA DE IUBIRE NECONDITIONATA, care se reflecta in absolut toate aspectele vietii, de la noi insine si pana la ultimul fir de iarba. Ideea este ca ARMONIA in Lege este un nivel de totalitate, nu de partialitate. Desi din minte ai putea spune ca esti mai mult sau mai putin armonios, si nu spun ca nu conteaza gradul de armonie, nu putem vorbi cu adevarat de ARMONIE pana cand nu suntem TOTAL ARMONIOSI. Nu exista ARMONIE partiala, doar grade de armonie/dizarmonie. Cine intradevar intelege profunzimile si implicatiile lui TOTI SUNTEM UNUL, si le integreaza in viata sa, ajunge automat si la iubire neconditionata si armonie. Toate lectiile pe care le avem nefacute s-au nascut din separarea de UNUL - din pozitionarea EU VS. CEILALTI, unde EU e mereu comparat si se compara, unde exista competitie, unde ca sa fi trebuie mai intai sa faci si sa dovedesti. Meditati la asta – orice lectie de la scoala Pamant este automat inteleasa prin simpla intelegere a lui UNUL.

15. MULTUMESTE-TI Tie!

MULTUMESTE-TI Tie! Pentru ce? Pentru experienta pe care ti-ai dat sansa sa o ai. Toti suntem aici DOAR ca sa ne experimentam pe noi insine. Nimic altceva. Suntem parti din UNUL intr-un univers mental si holografic, care ne reflecta propriile noastre aspecte spre a le putea experimenta. Avem tendinta sa fim de multe ori furati de peisaje, impresionati de oameni, atasati de idei etc. si uitam esentialul: fiecare dintre noi si-a creat sansa experimentarii acestui aspect.

Astazi admiram un nor superb plasat pe cer ce parea de poveste. Sentimentul meu nu a fost “vai, ce frumusete! Ce minunata e natura! Ce extraordinar e cerul!”. Eram in curte, pe un sezlong, admirand cerul si norii, simultan multumindu-mi mie ca mi-am oferit sansa unei astfel de experiente. M-am simtit simultan si creatorul acelui nor, si admiratorul, dar mai ales Dumnezeul care poate orice, UNUL, cu tot si cu toate, cu vazutul si nevazutul simultan. Doi oameni care privesc acelasi peisaj totusi nu percep exact la fel ce vad. Frumusetea e in ochii privitorului – vedem ceea ce suntem. Cu cat e gradul nostru de liniste si pace mai mare, cu cat devenim mai constienti de noi, de UNUL, de intreg universul – cu atat ochii nostri capata alte caracteristici. Cu cat mai armoniosi suntem, cu atat mai multa armonie percepem. Cu cat mai aproape de constiinta lui UNUL suntem, cu atat mai mult percepem frumusetea jocului. Tot, absolut tot ce vezi este o reflexie a ta, vorbeste despre tine. Noi ne dam sansa experientei, noi decodificam ceea ce nu este in ceea ce este. Si aici este un mare secret: totul nu este, este infinitul necreat inca, potentialitatea de a fi decodificat oricum. Cine decodifica? Cel ce priveste. In functie de ce decodifica? In functie de ceea ce este. Iar noi uitam asta. Ni se pare fascinanta lumea exterioara, multumim pentru tot ceea ce avem si experimentam undeva in afara noastra, trimitand recunostinta undeva in univers, ca si cand ar fi altcineva care o merita. Total gresit. Starea reala de recunostinta este sa stii ca TU ESTI una cu totul, parte din intreg, care se experimenteaza constant pe sine, care se reflecta in tot, care se joaca si care decodifica functie de ceea ce alege sa experimenteze, din punctul in care este. Asa ca MULTUMESTE-TI! Totul conteaza si este intr-un anume fel pentru ca TU ESTI, nu pentru ca altceva este. Doar tu esti! Este experienta ta si nu poti percepe decat ceea ce esti, nu poti atrage decat in functie de ceea ce esti. Asa ca MULTUMESTE-TI! Acum nu duceti asta in ego, unde voi contati si nimic altceva, voi SUNTETI TOTUL, tot ceea ce percepeti sunteti, si totul incepe cu EU SUNT si atat. Ce sunt? Totul. Totul conteaza numai prin prisma asta, mereu pornind de la voi. Multumiti-va pentru experienta pe care v-o acordati, persoanele pe care le intalniti, tot ceea ce vedeti, simtiti, auziti, constientizati, etc. Totul! Tot tine de voi si nimic nu este in afara voastra. Orientati-va in interior, folositi exteriorul ca oglinda si fiti constienti ca puteti schimba orice aspect din oglinda operand schimbarea in interiorul vostru. Multumiti-va! Iubiti-va! Sunteti tot ceea ce este, tot ceea ce nu este si tot ceea ce a fost sau va fi vreodata.

16. CAUZA si Efect

Te nasti singur si mori singur, restul este REZONANTA!!!

Lumea pe care noi o percepem ca fiind reala este o iluzie Cei care au beneficiat de halucinatii, indiferent cum, inteleg cat de real poate fi perceputa iluzia. Pentru cei ce nu au trecut prin asta, fizica cuantica va sta la dispozitie. Primul principiul al Kybalionului spune clar: UNIVERSUL ESTE MENTAL! Stiu ca e foarte greu de convins mintea, dar meditati la asta, informati-va, cresteti-va gradul de atentie si lucrati cu voi pana prindeti ideea. Nu putem vorbi nici de puncte inalte de constiinta, si cu atat mai putin de creearea constienta de realitati in lipsa acestei intelegeri fundamentale.

Adevarul este ca traim o hipnoza, unde punem efectul la loc de cinste, considerandu-l obiectiv, inventam cauza si tratam ceea ce ni se pare noua ca ar fi. Este esential sa intelegem ca efectul este doar efect, sa ne uitam in spatele planului la cauza si sa facem acolo schimbarile.

Traim intr-o lume a efectelor, unde starile noastre, sentimentele, gandurile si emotiile sunt cauze. Emitem ceea ce suntem - la nivel de credinte si convingeri, stari si sentimente - si atragem pe rezonanta din Univers ceea ce corespunde emisiei noastre, oglindindu-ne astfel in tot si in toate. Cauza este mereu in ceea ce suntem si emitem, tot ce este in exterior putand fi doar efect.

Cum reuseste mintea sa inverseze lucrurile? Constatand. Suntem invatati sa ne uitam in plan, sa vedem cum stau lucrurile, uitand ca e doar o iluzie, un efect, o oglinda. Apoi, devenim efect al efectului, lasand ca starile noastre sa fie generate de persoane, circumstante, lucruri exterioare noua. Logic, asta asigura un lant, o continuitate a presupusei noastre realitati. Pe de o parte. Pe alta parte, mintea noastra este antrenata sa presupuna diverse, sa concluzioneze si sa previna viitoare situatii. Vede inclusiv realitatile pe care nu le doreste, baga tone de energie in ele, emite frici si se mai si felicita pe sine cand vede ca s-a intamplat ce previzionase; uitand complet ca ea este creatoare de realitati. Pana nu intelegem ca nu putem constata nimic intr-un univers mental, ca nu conteaza decat starea noastra si credintele noastre, pana nu ajungem sa ne cunoastem COMPLET, sa ne analizam propriile ganduri, sa ne rearanjam convingerile, sa ne umplem de stari de iubire de tot si de toate, nu putem schimba nimic.

Ne tot justificam starile si credintele pe baza de "uite ce lume obiectiva" si ne asteptam ca lumea sa devina mai buna. Fiecare traieste in lumea lui, cu oglinzile lui. Lumea e atat e "obiectiva" incat fiecare e unic, e un caz aparte, o experienta irepetabila, functie de ceea ce a emis, ce a primit, si cum s-a oglindit/ perceput/poozitionat fata de efect.

Orice schimbare incepe din interior, aveti grija de starile voastre, tineti mintea, gandurile, emotiile sub control, fiti mereu constienti ca e doar un joc, umpleti-va de iubire si goliti-va de frici. Nu putem avea "grija" decat de cine suntem, rezonanta va face restul, e sarcina Mintii Universale sa ne asigure experienta optima, trebuie numai sa ne punem in punctul nostru de maxim, de Dumnezei Creatori,de unde emitem ce vrem CA SI CAND este deja, nivelul de inteligenta superior noua ocupandu-se de "cum". Treaba noastra este sa avem IN-CREDERE ca tot ceea ce emitem este deja facut, dureaza numai pana ajunge in MANIFEST-STARE. Asa cum ne jucam in imaginatie am putea sa ne jucam si in viata, DACA am intelege cu adevarat cum functioneaza lumea si ne-am purifica de credinte limitative, de pretentia de a sti si am lasa ca lucrurile sa curga de la Sine, noi doar fiind in cea mai inalta expresie - in STARE DE IUBIRE si de CONSTIENTA.

17. Valoarea ABSOLUTA

Fiecare dintre noi a venit aici cu un dar al lui, un ceva de experimentat, ce tine de el. Nu e neaparat un dar exclusiv, doar punctul din care experimenteaza acel dar este exclusiv, specific numai lui, deoarece orice experienta o percepem prin prisma a ceea ce suntem si fiecare este o expresie unica.

Problema pe care o ridica aceste daruri e ca sunt ascunse, pierdute in mormanul de lucruri exterioare noua, cu care ne-am jucat in 3D. Odata regasite, ar trebui acceptate si integrate in viata noastra - doar asta am venit sa experimentam, sa-l aducem prin noi, in forma unica pe care o dam darului, aici pe pamant.

Dar nu se intampla asa. Cand ne regasim darul, avem deja o viata bazata pe un anumit set de credinte si valori, toate agonisite in calatoria noastra de la nastere si pana acum, prin prisma uitarii de Sine. Iar darul nostru nu vrea nicicum sa corespunda valorilor noastre si vietii noastre 3D, par incompatibile total - si asa si sunt.

Fiecare dintre noi este un Spirit, o bucatica de intreg si intregul totodata - universul este holografic - venit sa experimenteze uitarea de Sine, ca apoi sa transceada aceasta uitare, sa se regaseasca si reintregeasca si sa aduca apoi Spiritul in manifestare. Dar toti ne lovim de lumea 3D si de valorile ei si nu reusim sa vedem cum am putea noi sa ne manifestam Spiritul aici, in totalitatea lui, in libertatea totala si nelimitarea care ii sunt specifice. Asa ca, in loc sa sarim in iluminare - pentru mine iluminarea inseamna transcederea planului cu TOATE valorile lui, adanc inradacinate in noi, si aducerea Spiritului in manifestare, a nelimitarii si libertatii totale - ajungem sa stam undeva intre 2 lumi - fiind constienti si de cine suntem si care ne sunt darurile, si de lumea 3D si valorile ei. Asta este un punct de maxima tensiune si frustrare, in care simti ca nu ai dreptul sa existi, deoarece nu reusesti sa-ti ASUMI ceea ce sti ca esti, nevazand cum ar putea incapea manifestarea ta in lumea asta. Este si punctul in care, cand esti in Spirit, cand in valorile 3D, cand vezi clar, cand negru, cand esti foarte sus si cand foarte jos in vibratie.

Regasindu-ma de ceva vreme intr-un astfel de punct, am intors problema pe toate partile. Este frustrant sa fi in Spirit si sa te tot lovesti de o minte imbecila - a ta. Si imbecila ramane pana nu dispar toate valorile 3D din tine. Analizand, ne tot lovim de plan pentru ca inca nu am inteles ca tot jocul se desfasoara intre noi si Sursa, sau Dumnezeu daca preferati. Cred ca nu sunt singura care s-a manifestat din Spirit, APARENT daruind ceva, si care s-a lovit de valorile 3D. Am simtit nevoia sa vad cum functioneaza, sa imi conving mintea ca functioneaza si bineinteles am avut asteptari.

De fiecare data cand manifestam ceva avem asteptari. Iar cand daruiesti ceva, asteptand ceva in schimb - chit ca e numai bucuria celuilalt, ca vrei sa-l vezi fericit, ca daruiesti pentru fericirea lui, neasteptand nici macar un multumesc - intorci toata Creatia impotriva ta. Noi am vrea ca darurile noastre sa aiba o valoare, sa foloseasca, nu putem accepta ca daruim nimic - asta ar insemna ca nu avem nimic si ca nu reprezentam nimic. Asa ca vrem sa vedem VALOAREA a ceea ce daruim. Numai ca in momentul in care faci un dar, il daruiesti cu tot cu credinta ta despre valoarea lui.

Daca nu esti ABSOLUT CONVINS de valoarea darului tau, nici pentru ceilalti nu va valora prea mult. Si nu darul in sine este problema, ci modul in care ne pozitionam noi fata de darurile noastre si fata de valoarea care NOI suntem si pe care o avem de adus in lume.

Orice pe lumea asta are o VALOARE INTRINSECA. Cand spun orice, ma refer la orice, nu numai la lucruri, ci si la activitati, relatii, orice va trece prin cap. Noi nu reusim sa vedem VALOAREA ABSOLUTA, intrinseca a tot si toate, pentru ca am fost conditionati sa vedem doar VALOAREA DE SCHIMB/DE FOLOSINTA. Ne impiedicam de bani, de costuri, de utilitate, de valoare, de drepturi si obligatii, etc. Ne punem mereu problema valorii noastre prin prisma a "Pot sa traiesc din asta?". Ne judecam darurile dupa valoarea pe care altii o vor da lor. Imaginati-va cea mai superba floare, care se ridica din pamant si se deschide catre soare, lume si viata in toata splendoarea ei. Nu cere dreptul sa existe, nu se compara cu alte flori, nu se deschide partial de frica ca daca straluceste poate va fi rupta, nu-si face procese de constiinta. Va inchipuiti cum ar arata natura daca nimic n-ar mai iesi din pamant decat DUPA ce e absolut convins ca are dreptul? Cum ar fi sa stam sa convingem fiecare fir de iarba ca are dreptul sa existe si sa creasca? Sa iesi in natura si sa nu gasesti nimic? Natura are probleme existentiale, nu are incredere ca expresia ei are valoare asa ca s-a inchis in Sine, totul e samanta, nimic nu creste. Cum ar fi daca pasarelele n-ar mai ciripi pentru ca cineva nu le-a zambit si nu le-a multumit pentru concert? Totul exista si are dreptul sa se bucure de existenta. Si tot ceea ce exista contine o valoare absoluta, data de Sursa. Mai mult decat atat, este sustinut de Sursa in existenta sa. Totul este interconectat, este UNUL, si ar trebui sa functioneze ca atare in perfectiunea in care a fost creat.

Noi am iesit din Planul Divin, din perfectiunea noastra. Am uitat de Spirit si ne-am creat roluri in 3D de unde ne extragem valoarea si dreptul la existenta. Traim ILUZIA faptului ca putem oferi si primi ceva din afara noastra, ca putem face comert, ca eu fac asta pentru tine si atunci si tu, la schimb, faci asta pentru mine. Eu te iubesc si tu ma iubesti si facem un contract pe chestia asta.

FIECARE NU SE POATE EXPERIMENTA DECAT PE EL INSUSI!!!

Chiar daca avem o relatie, eu ma experimentez pe mine prin prisma relatiei cu tine, asa cum si tu te experimentezi pe tine prin prisma relatiei cu mine. Tot ce facem este sa ne experimentam pe noi insine prin diverse prisme. Nimeni nu-ti poate da si nu-ti poate lua nimic, orice se intampla in realitatea ta, TU ESTI CAUZA! Este un joc intre tine si Sursa, EU SUNT si primesc oglindirea a ceea ce eu exprim ca sunt. Daca azi nu cred in valoarea mea, voi primi oglindirea acestei credinte. Daca cred in mine, atunci asta imi va fi oglindit. Eu, din mine, imi generez experienta, nu din afara mea.

Valoarea noastra si a darurilor noastre este intrinseca, ABSOLUTA. Darul meu nu valoreaza opinia ta despre el, ci are o valoare intrinseca, absoluta, prin BUCURIA pe care eu o am exprimandu-ma pe mine astfel. Eu ma hranesc cu BUCURIA INIMII mele, exprimandu-ma in toata splendoarea mea. Eu imi dau propia valoare, nu iti CEDEZ DREPTUL DE A PUNE TU VALOARE PE MINE. Exact asa ne anulam: in loc sa ne dam singuri valoarea, acceptam sa ne dea altii valoarea, ne supunem lor.

Ca sa exemplificam, sa analizam un pic iubirea neconditionata si sexualitatea. Iau aceste doua exemple pentru ca aici avem lectiile cele mai dure si cele mai mari neintelegeri.

Iubirea neconditionata este iubirea lui Dumnezeu pentru creatia Sa. Se regaseste in Spirit si vine din constiinta faptului ca totul este UNUL. Iubirea neconditionata este starea mea interioara de constiinta si pozitionarea mea fata de Sursa, tine de mine si nu de ceva din afara mea. Prin urmare, indiferent de ce faci tu sau de cum te pozitionezi fata de mine, starea mea de constiinta nu se schimba, eu valorez la fel de mult, valoarea mea consta in ceea ce EU SUNT si este o valoare intrinseca, absoluta. "Recompensa" iubirii neconditionate consta in starea de constiinta insasi pe care eu o traiesc.

In 3D, iubirea este un raspuns la ceva din afara mea, avand valoare de schimb. Te iubesc pentru ca... Iar daca ma ranesti, sentimentul meu nu mai este la fel, se modifica, nu te mai iubesc cu fluturasi, acum te iubesc cu lacrimi.

In ceea ce priveste sexul, sexualitatea este a mea, nu mi-o poate da si nu mi-o poate lua nimeni. Modul in care eu aleg sa ma experimentez pe mine prin sexualitatea mea tine de mine, iar sex fac pentru sexul insusi, valoarea absoluta a sexualitatii, "recompensa" consta in experienta insasi. In 3D, sexul are valoare de schimb, fac sex pentru ca te iubesc, pentru ca ma atragi, pentru un strop de apreciere, bani, etc. De aia nici nu are valoare, pentru ca nu facem sex pentru sexul insusi, ci pentru un ceva exterior ce speram sa obtinem pe el.

Ca sa fim sustinuti de Sursa, sa ne autosustinem prin ceea ce suntem, fara a ne mai supune 3D-ului in vreun fel, trebuie sa ramanem in Spirit si sa ne manifestam de acolo, venind in fata lumii cu darurile noastre.

Va trebui sa trecem de la valoarea de schimb a lucrurilor, la valoarea lor intrinseca, absoluta. Sa traim din bucuria inimii inseamna sa ne experimentam pe noi prin prisma darurilor noastre IN VALOAREA LOR ABSOLUTA. Daca ne vom hrani din posibilitatea de a ne experimenta pe noi prin prisma darurilor noastre, fara niciun fel de asteptari, ramanand deschisi si daruind in continuare INDIFERENT de orice altceva, valoarea darului nascandu-se EXCLUSIV din bucuria de a trai acea experienta, de abia atunci ceea ce noi avem de adus pe pamant va avea valoare si ne va putea sustine.

Asteptarile fac ca darurile noastre sa aiba valoare de schimb, anulandu-le valoarea absoluta. Darurile ne sunt date de Sursa si tot Sursa ne va scoate in cale si posibilitatile de a darui, de a ne experimenta darul, si tot Sursa ne va sustine existenta. Sa spunem ca avem un contract cu Dumnezeu prin care noi ne angajam sa fim cine suntem, iar el se angajeaza sa ne sustina existenta in timp ce noi facem asta. Daca ne vom lua darurile de la Sursa si le vom supune 3D-ului, le vom cauta valoarea de schimb, nu vor valora mare lucru. Daca ne vom ASUMA sa fim cine suntem si sa ne experimentam darurile conform Legilor Universale, atunci cu ele vom creea noua lume. Imaginati-va cum am trai daca fiecare ar avea ceva de daruit si s-ar hrani din insasi experienta darului respectiv, fara sa mai ceara altceva in schimb.

O lume bogata este o lume in care fiecare are de daruit, si nu de luat. De luat va lua oricum, din gramada de daruri cu VALOARE ABSOLUTA pe care fiecare le va aduce in noua lume. Asa cum si o planta are nevoie de apa ca sa creasca, iar apa e bucuroasa s-o hraneasca, totul se va misca liber in Univers si va ajunge exact acolo unde trebuie, atunci cand trebuie, facand lumea sa infloreasca, dar din dar se face rai.”

Ramona Manoila

This entry was posted on joi, 22 august 2013 at 19:43 . You can follow any responses to this entry through the comments feed .

0 comentarii

Trimiteți un comentariu

comments feed

Valentina Mureşan

Dincolo de noi, tot NOI!

0 comentarii

Trimiteți un comentariu

My banner

GANDURI in care CRED!

Noua lucruri de tinut minte:

Archives

RECOMAND

...

Persoane interesate

...