N-am mai scris de mult pe blog si n-am facut-o, pentru ca nu mai am timp, nu mai gasesc inspiratia necesara, pentru o postare de calitate, dar o fac, ori de cate ori ma apasa ceva, ori de cate ori, cineva trebuie sa afle din gura mea ceva, sau ori de cate ori, am ceva de spus. Asa ca, astazi, ma adresez unei anume peroane (stie ea cine e si... spre prostia ei, stiu si eu!!!), cat si celor asemenea ei.
Spuneam mai de mult, ca nu am prietene femei si explicam si motivul,pe care nu-l reiau decat ca idee: nu am prietene femei, pentru ca le consider jegoase, proaste si lipsite de cel mai elementar bun simt. Sunt cateva persoane de gen feminin, care imi sunt alaturi, intr-un fel sau altul, dar si-au castigat dreptul meu la o prietenie vesnica, pentru ca sunt OAMENI de calitate, cu sensibilitate si mai ales, cu credinta. Nu despre ele vorbesc si ii multumesc bunului Dumnezeu ca le-am intalnit. Iar acum, am sa va povestesc ceva:
Zilele trecute, am descoperit in cutia postala, un plic. Aparent banal, am luat plicul si cand sa-l deschid... ce sa vezi?!? Plicul era imbibat intr-ul lichid uleios, care mi-a atras atentia, iar in interiorul lui se zareau somoioace de par. Pentru ca nu m-am nascut chiar ieri, am inteles despre ce este vorba, mai ales ca plicul nu avea capacul de inchidere, acesta fiind taiat si numai bun de deschis. Dar... na! Socoteala de acasa, nu se potriveste mereu cu cea din targ. Asa ca, marea stradanie de a face rau, a unei jigodii lipsite de Dumnezeu, a luat sfarsit ca un neinsemnat fâssss. Iar daca isi pune problema ce am facut cu el, ei bine... am facut exact ce trebuia, ca prostia ei sa-i explodeze-n fata!!!
Iar acum, am sa ii explic panaramei cum stau lucrurile astea, de fapt si chiar de drept: in primul rand, jegoasa, habar nu are ca, aici pe pamant suntem ca un fir de nisip, pe fundul marii. Ca suntem efemeri si n-am venit aici, nici sa ne huzurim, nici sa facem rau, nici sa stam cu cracii-n sus. Motivul real al venirii noastre pe pamant, e mult mai profund, prea complicat pentru o minte slaba si o vibratie spirituala atat de joasa. Ideea este: mantuirea, asa... pe scurt si fara alte explicatii. Doar ca, o jegoasa ca ea, n-are cum sa se mantuiasca vreo data si nu are cum sa inteleaga asa ceva, atat timp cat nu s-a dat jos din copac si slujeste cu atata splendoare, primitivismului din care face parte. Nu stie nici macar ca, rautatea are efect de bunerang si ca, o data si o data, ea se intoarce cu efect inzecit... ca nu ai cum sa faci rau, cuiva protejat de energii negative si prostie, printr-o credinta de neclintit si extrem de constienta. Partea proasta e ca, jigodia are copii, iar plata lucrurilor rele, pe care le facem in mod constient, se face PRIN CEEA CE IUBIM MAI MULT. Asa ca... fiecare isi asuma, sau ar trebui sa isi asume, faptele acestei vieti!!!
Problema este insa mult mai spinoasa. De cativa ani, ma confrunt cu o tema pe care n-am digerat-o in totalitate, pentru ca imi lipsesc din puzle, piesele care tin de terti si pe care nu mi le pot explica: DE UNDE VINE RAUTATEA?
Am ales sa fiu decenta si sa nu iau pe nimeni, nici de gat, nici de ciuf, dar nu stiu cat ma tine, ca sunt vulcanica si imprevizibila...
Nu ma refer aici la micile rautati, cotidiene si omniprezente, ci la rautatea nativa, clasificata si vesnica. Ea este cea mai periculoasa, pentru ca nu exista nici un tratament. Ma intreb cat de rea poate fi o persoana, care isi doreste raul altcuiva, care apeleaza la mijloace oculte, sa faca rau... ma intreb cat de rea poate fi o femeie, care in mod calculat si perseverent, indeparteaza un copil de parintele sau, cata rautate trebuie sa curga prin venele unui om care-si calca fratele in picioare, unelteste si urzeste impotriva lui, iar lista poate continua. Nu imi este frica de dusmani, de altfel, nu-mi este frica de nimeni, pe acest pamant. Mi-e frica de mine insami si de faptul ca-mi pot pierde ratiunea, intr-o buna zi si sa stric intreaga "lucrare" a lui Dumnezeu, ca as putea face o adevarata tiganie si panarama, la usile tuturor celor ce cred ca-s destepti, subtili si ca lor li se cuvine ceva anume pe pamantul asta. Drept urmare, chiar ii rog si pe ei, sa se roage petru sanatatea mea mintala, ca altfel... e de rau!!!
Adevarul e ca as putea face un intreg serial, cu personaje atat de interesante... mi-as ridica din nou rating-ul la blog... dar ii las in pace (DEOCAMDATĂ), pentru ca sunt "dușmani" redutabili. Mi i-a dat Dumnezeu dupa puterile mele, ca m-as fi simțit al naibii de umilita, sa-mi dea niste mameluci de 2 lei.
Asa ca... "soro"... fa ce te taie capul! Taie si o găina neagra, înfigemi-o in cutia postala, belește broaște la miez de noapte, da-ti foc la valiza... fa ce vrei! Nici nu-mi pasa, nici nu ma atinge! Am vrut sa te informez ca am primit "coletul", sa nu-ti faci gânduri sau sa ai îndoieli L-am primit si, daca vrei, dorm cu el sub perina. Tu doar privește DE LA DEPĂRTARE ce putina minte ai, cât de putin rău ai reușit sa ne faci iar când pui mana pe-o oglinda, privește-te si afla ce e prostia crasă si adevărata!
Iar tu, fratioare, ca tot vorbim de prostie si rautate, vezi-ti de treburile tale!!! Esti asa de putin important PENTRU MINE, incat iti poti face imperii si pe luna, poti avea tot pamantul la picioare, poti debita cate aberatii incap intr-o minte slaba, lunecoasa, rea si compromisa de atatea compromisuri, ca nu ma afecteaza si nu ma intereseaza!!! Sa-ti de-a bunul Dumnezeu numai bine, atata bineeeeeeee, cat nici n-ai visat! Vorba lui Florin: sa-ti dea mult si fara dreptate, binele pe saturate... ca daca ti-ar da pe cat meriti... Vreau doar o vorba sa n-o uiti: in viata asta, cu bani, poti cumpara orice, mai putin sufletul!!! Renascentistii spuneau ca, banii pot cumpara si iubirea, dar vine la pachet cu un trup, sau o inima de gheata!!! Buna asta, nu? Parca iti suna cunoscut...
Asa ca, dragalasii mei, jucati-va! Tot ce veti reusi sa faceti, e sa ma ambitionati sa merg inainte, sa fiu si mai implinita, sa am mai multe idei constructive, sa imi iubesc familia mai mult ca orice si sa implinesc cu orice pret, visul meu si al omului pe care-l iubesc.
Titlul postarii, este din gandirea populara, atat de veche si de actuala, incat nu va muri niciodata:
LATRATURA DE CATELE, N-AJUNGE PANA LA STELE!
LATRATUL DE CAINE RAU, N-AJUNGE LA DUMNEZEU!
Spor la treaba si... tutti frutti!
This entry was posted
on joi, 20 iunie 2013
at 01:36
. You can follow any responses to this entry through the
comments feed
.
