SUPER CONCURS !!!!!!!!!!!!!!!!!  

Posted by Valentina



Pentru amanunte, clik aici: http://litoral-bulgaria.travelplanner.ro/CASTIGA-o-VACANTA-de-PASTE-la-HOTEL-ATLAS-Nisipurile-de-Aur-ALL-INCLUSIVE?user=1126 si poate mergem impreuna, de Paste in Bulgaria, la Nisipurile de Aur.

Iată IARNAAAAAAAAAA  

Posted by Valentina

Ieri m-am întâlnit cu IARNA. Adevărul este că mi-aş fi dorit să o întâlnesc altfel şi nici momentul nu a fost cel aşteptat, dar m-am bucurat de revedere.

Pentru a mări, clik direct pe poză!
Eeeeeeeeeeeeee şi acum invidiaţi-mă!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Happy Valentine's all of you!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!  

Posted by Valentina

La multi ani voua!
La multi ani mie!
Si iubiti-va cat puteti si cat va mai tine!... ca viata e scurta, aproape de fiecare data...
Iar melodia de mai jos, mi-o daruiesc mie, ca mai apoi sa v-o pot darui cu tot sufletul voua:



bambi-imi cant dragostea
Vezi mai multe video din Muzica »

Savurati-o si visati... la ce vreti voi!

Rudyard Kipling imi trage cu ochiu...  

Posted by Valentina

E greu să cânţi imnuri în care nu crezi, sau să transmiţi ovaţiuni unor bipezi lipsiţi de umbră. Iar astăzi m-am împiedicat de preşul iluzoriu al unui coridor infinit şi fad, si când să mă prăbuşesc, il vad pe Rudyard Kipling trăgându-mi cu ochiul...
Imi vine râsu-plânsu pentru un moment, dar nu mă dezmeticesc definitiv că-l şi aud şoptind:

De poti sa nu-ti pierzi capul cand toti din jurul tau
Si l-au pierdut pe-al lor, gasindu-ti tie vina;
De poti, atunci cand toti te cred nedemn si rau,
Sa nu-ti pierzi niciodata increderea in tine;
De poti s-astepti oricat, fara sa-ti pierzi rabdarea;
De rabzi sa fii mintit fara ca tu sa minti;
Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunarea
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;
De poti visa, dar fara sa te robesti visarii;
De poti gandi, dar fara sa-ti faci din asta tel;
De poti sa nu cazi prada nicicand disperarii
Succesul si dezastrul primindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul rostit candva de tine,
Rastalmacit de oameni, ciuntit si prefacut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut
Si-atunci, fara a scoate o vorba de durere
Sa-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput;
Si daca corpul tau, uzat si obosit,
Il vei putea forta sa-ti mai slujeasca inca;
Numai cu strajnicia vointei tale, astfel
Sa steie peste vremuri asa cum sta o stanca;
De poti vorbi multimii fara sa minti, si daca
Te poti plimba cu regii far-a te ingamfa;
De nici amicii, nici dusmanii nu pot vreun rau sa-ti faca,
Pentru ca doar dreptatea e calauza ta;
Si daca poti sa umpli minuta calatoare,
Sa nu pierzi nici o fila din al vietii tom,
Al tau va fi pamantul cu tot ce e sub soare
Si ceea ce-i mai mult: vei fi om, copilul meu!

BINE!... zic! aşa să fie!
P.S. dau cu explicaţia mai târziu. Acum mă duc să-l iau de moţ pe Ovidiu.

Am implinit 6 ani  

Posted by Valentina

Acum cateva zile, Dara-Antonia, fetiţa mea, a împlinit 6 anişori. N-am să mă apuc să înşir urările, pe care oricum le spun in gând, în fiecare clipă a vieţii mele, nici n-am sa vă povestesc ce tărăboi am făcut noi, ăştia marii, de ziua ei, dar am sa vă las pe voi să vedeti imagini .
Dr. Corneliu Muntean, medicul care i-a fost Înger Păzitor la naştere, salvându-ne pe amândouă, pe Dara pentru că şi-a ascultat instinctul de a interveni urgent, ca să nu o pierdem, iar pe mine, pentru că şi-a făcut meseria impecabil, riscând, ce-i drept, dar ajutându-mă să rămân întreagă.
Aşadar: Mulţumesc Ţucu, pentru Dara şi pentru că exişti în rugăciunile mele.



Mi-a placut titlu si-l consider ca fiind maxi" pana la sloganul lui Michael Klein: " Flacara inimii tale arde... intre castel si furnale!"
Dar sa va dezvalui ceva din editorial si, spuneti voi ca nu-i asa:
"Mă uit, ca un roboţel lipit de telecomandă, la interminabilele dispute, mai mult sau mai puţin politice, de pe micile ecrane şi nu-mi vine a crede! Politicieni, fufe, sindicalişti, analişti de ocazie şi cântăreţe dezbrăcate a la playback fac procesul crizei economice şi dau cu parul în proaspătul Guvern de-i merg fulgii.Toată lumea vrea bani, majorări, măriri, alungiri şi lăţiri de salarii. ‘Geaba avertizează economiştii de calibru că suntem pe ducă! Degeaba o omenire întreagă dă exemple de prudenţă şi strânge cureaua cheltuielilor la limita suportabilului, pentru a nu se prăbuşi de-a binelea. Nimic nu îi împiedică pe prea lacomii români să ceară, cu tupeu şi fără gest de îngăduinţă.Când vezi lideri de sindicat - bine îmbuibaţi şi cu averi uriaşe făcute pe spinarea “fraierilor” de sindicalişti -, cum o ţin una şi bună: “Nu ne interesează criza, nu ne interesează că năruim economia românească... noi vrem măriri!...”, te apucă o groază definitivă.România este cu un picior în groapă şi, evident, nici nu se compară cu statele dezvoltate care, nici acelea, nu îşi permit luxul de a cheltui ce nu au. România, ţară care a ajuns gunoierul Europei şi al lumii, consumatoare de toate resturile ce rămân de la ospăţul “regilor”, iată că are şi oameni de tot nimicul, oameni care nu pricep faptul că acum, mai mult ca oricând, este nevoie de solidaritate naţională, de înţelegere, este nevoie de puţin spirit de sacrificiu, pentru a fi siguri că mai avem vreo şansă în viitor. Ştiu că sună patriotard, dar chiar de asta este nevoie: de patriotism.E nevoie ca fiecare dintre noi şi cu toţii, împreună, să pricepem că trebuie strânsă cureaua şi trebuie făcute concesii unui Guvern care încearcă să nu ducă de râpă economia românească. Fără acest dram de românism şi înţelegere, ne aşteaptă potopul. Şi asta nu e o glumă!"
cieteste mai departe

Duşul rece face minuni  

Posted by Valentina

Mulţam fain primare! Şi o spun sincer şi de data asta, pentru că, în primul rând mă bucur că o pot spune. Citeam pe blogul Denisei, că la ei a fost mai grav (vreo 6 zile). Duşul rece, dacă nu e făcut cu folos, aduce gripă şi nu e bine. Oricum, sper din suflet, ca asemenea anomalii să nu le mai repeţi, iar dacă ai in jur, specialişti-meseriaşi în probleme sociale, dă-i te rog afară, că-şi mănâncă pita degeaba. Iar dacă specialistul şef al Apa Prod-ului a venit cu ideea, trimite-l la specializare-n Congo şi cumpără-i doar bilet dus. Lenea e specifică românilor. Mai nou văd că şi prostia. Dar... speram să le rămână sufletul. Trimite-i la blindat datornicii în mod individual, cu mandat, dacă altfel nu se poate. Dar asemenea barbaritate, te rog eu, ochiul tău din ceafă, nu o mai repeta!
Dacă e ceva ce nu s-a înţeles, ei bine, am apă de câteva ore, iar asta ... înseamnă ceva!

Hada jupanul si abuzurile sale  

Posted by Valentina

De când cu noua administraţie locală, lucrile se mişcă din toate părţile. Dar nu în bine!!! Am încercat să trec cu vederea, să las lumea în voia ei, dar sunt aspecte care dor atat de tare, încât dacă nu le-aş spune, aş fi la fel de ignorantă ca restul lumii care tace.
Umbla vorba prin târg, că "jupânul" ar fi muşcat insăşi mâna care l-a înscăunat. Ceea ce n-ar fi un dezastru prea mare, dat fiind faptul că proprietarul mâinii ar cam trebui să inveţe în cele din urmă să pună preţ pe oamenii care-i sunt alături, nu pe gunoaie bipede. Ba mai mult, "jupanul" care nu a spus niciodată răspicat cum că nu e creştin ortodox, cunună în calitate de naş mare, în religia ortodoxă, o "tânără familie" împărtăşindu-se în tainele sfintei religii ortodoxe. Ceea ce, putină lume ştie, că e un mare păcat savârşit atât de preotul (spitalului) care a oficiat această slujbă de cununie, cât şi de cei care s-au complăcut in această situatie, de dragul puterii. Ce inseamnă asta? Ori ca bietul preot a fost mintit şi a oficiat slujba fără a şti adevărul, ori că i s-a impus să o facă, ceea ce sună a abuz de putere. Sunt insă persoane care pot spune cum a stat treaba in aceasta situatie, ba mai mult, unii pot pune la dispozitie fotografii... hm! Frustrant, nu? Dar, mai exista, ce-i drept o posibilitate: preotul să ştie cum stă treaba, să-l fi mişcat sufleteşte o anumită sumă de bani, iar pentru situatii de maximă urgenţă să fi păstrat un nr. liber in registrul pentru botezuri. Asta ar insemna, ca dupa această postare, pe care m-am asigurat sa o citească " cine trebuie" vom fi cu totii părtaşi la minunatul botez ortodox al "jupânului".
Dar să revin la abuzul care mă deranjează în mod deosebit. Astăzi de dimineaţă, pe la ora 9, trei gialaţi cotrobăiau prin canalul din faţa blocului meu. Zece minute mai târziu, nu mai curgea apa potabilă. Peste alte zece minute, gialaţii plecau cu apometre cu tot... in treaba lor! Vin de la serviciu şi.... stupoare: nu am apă! Aflu ulterior, că nu este vorba de nici o avarie ci de o dispoziţie a primarului Hada.... dispoziţie conform căreia, se sistează apa la blocurile cu datorii. Pentru cât timp? Numai primarul Hada poate şti. Ceea ce nu stie însă, primarul Hada, este ca ceea ce face el se numeşte abuz colectiv şi privarea de drepturi cetăţeneşti. Fără să nu mai pun la socoteală faptul că expune populaţia la infecţii şi boli. Iar asta se pedepseşte cu ÎNCHISOAREAAAAAAAA!!! Presupun ca primarul Hada este obijnuit cu sustragerea de sub urmărirea legii, drept care nu se teme. Asfel încât, am hotarât s-l informez că dacă nu am apa pana maine dimineaţă, când orice om normal se spală înainte de a pleca la serviciu, am să uzez de informaţiile pe care le deţin şi de pârghiile pe care le am la-ndemână şi am să fac o sesizare către comisia europeană contra abuzurilor. Asta ca să lamurim diferenţa dintre primar şi Iehova. Daca există în blocul meu, persoane care au restanţe la regia care furnizează apa potabilă, nu e problema mea. Atâta timp cât eu platesc la zi, iar ca mine sunt peste 80% din proprietarii acestui bloc, nu mi se pare corect să suport consecinţele acestui abuz. In plus, am vecini cu copii mici. Dar cui ce-i pasă? Mie imi pasă! Pentru că i-am văzut cărând apă cu bidoanele de 5 litri, să-şi spele copilul. Urât americane!.... urât! Dar, cine ştie? Poate că "respectabila doamnă" care a generat degringolada de dinainte de sărbătorile de iarnă, va publica in viitorul foarte apropiat un articol despre experienţa trăită cu un... la fel de respectabil domn, care şi-a minţit semenii şi le-a cumpărat detergentul cu care-şi spălau minţile.

Mesaj pentru ....  

Posted by Valentina

... pentru cei care cred ca au ajuns la capatul puterilor!
Astazi am primit un mass de la cineva si m-a trezit din neputinta. Mai patisem ceva similar acum un an. Dar timpul a trecut si m-am amgit de una singura in ignornta siplitudinii mele umane. Priviti si voi.... veti intelege multe. Cel putin eu, am inteles si promit sa nu ma mai ratacesc!



P.S. Le aveti pe toate? atunci: INAINTE!

Din fotbal citire....  

Posted by Valentina

M-am amuzat maxim. Faceti-o si voi! Apoi intrebati-va ce m-am intrebat si eu: chiar sunt prosti?
Pentru inceput, un super arbitru. E... atat de cool, de elegant... atat de gay....


Arbitru gay
Vezi mai multe video din Divertisment »

Iar aici, faze discutabile:


Fotbal funny. Comedie din fotbal
Vezi mai multe video Haioase »
Iar la final, una tipic ghiolbaneasca... pardon, masculina!


Batai in fotbal.
Vezi mai multe video din Incredibil »

Petru Eugen Pistol, cum suna numele sau intreg, este unul dintre putinii mei prieteni din lumea muzicii. Din pacate, niciodata nu am vorbit suficient la adrsa sa, fapt care m-am hotarat sa-l indrept anul acesta. Canta muzica populara, iar ca sa fiu mai exacta, canta folclor autentic de buna calitate, intr-o interpretare originala si remarcabila. Din pacate, ceva nu a pus in miscare mecanismul care sa-l propulseze spre publicul larg. Eu vreau sa sustin ca vina ii apartine, desi am convingerea ca nu este asa. Cert este ca Eugen canta, iar vocea sa calda mi-a alinat sufletul de nenumarate ori. Acum am sa va prezint doua melodii filmate sub sigla ArhussMedia, iar despre Eugen , promit sa revin cu amanunte.



Am venit cu un pagan si am plecat cu un crestin  

Posted by Valentina

Epuizata, sfarsita de atata nimic si atata tradare, de multimea de bine-voitori si bine-facatori din jurul meu, care m-au redus la tacere prin naivitatea mea si incapatanarea de a crede in oameni, am fugit de doua ori, in doar cateva zile, la poarta Domnului... Despre primul strigat disperat si felul in care am ajuns la picioarele lui Isus, sarutandu-i ranile cu fiecare clipire a pleoapelor, despre prima ratacire si regasire, nu am sa va vorbesc acum, pentru ca ieri, mi s-a intamplat ceva deosebit de frumos, mi-am botezat prima finuta: Amalia Gabriela.
Pentru ca sufletul ei sa-si gaseasca drumul aici, pe pamant, cu frica de Dumnezeu si credinta in bine, am ridicat-o in brate cu multa, enorm de multa dragoste, am scaldat-o in apa sfantului botez, lepadand-o de rau si impreunand-o cu Hristos, rugandu-ma cu voce tare, pentru ea. Am mai botezat si alti copii, dar ea... fiind singura fetita dintre "Victorii" mei, si fiindu-i aproape si in cele noua luni de dinaintea nasterii, si in momentul venirii pe lume, poate ca intre noi exista deja o relatie speciala. Nu stiu daca evenimentul in sine mi-a dat emotii, sau faptul ca mi se intampla din nou, ceva nefiresc de frumos, sau toate la un loc m-au readus la starea de bine pe care am respirat-o odata cu aerul rece de afara, dar cu siguranta, acest copil a reusit sa stearga si ultima urma de ravasire din sufletul meu.

Astazi m-am jucat cu imaginile  

Posted by Valentina

Si pentru ca in curand, am sa va ofer fotografii de la un eveniment pe care il pregatesc de ceva timp, dar despre care am sa vorbesc la momentul potrivit, am sa va arat, ce am facut eu cateva ore, astazi:


Photo Effects. Watching TV

Photo Effects. Christmas Spirit

Departe de mine...  

Posted by Valentina

De mult, de mult de tot, sunt departe... departe de mine! Am postat acum un an si... lucruri care mi-au parut atunci firesti si nefiresti deopotriva, dar credeam, in disperarea mea, ca sunt un om liber. Nu a fost sa fie si nu a fost sa inteleg nimic atunci. Nici macar n-am vazut fluturii aceia multicolori zburand a iubire, fericiti, prin viata mea. A ramas un gol nestiut, un gol pe care nu stiu cand, sau cu ce am sa-l umplu, nu stiu daca e o buba care trece, sau un cancer care striveste. Mi-as dori sa uit, dar sufletele au o memorie de necontestat, un planset fara lacrimi si un strigat surd. Si pentru ca departarea de mine, mi-a adus aminte ca departarea reala ma poate ajuta sa visez, am fugit cu disperarea urmaritilor generali, din casa in masina, tragand dupa mine o valiza in care am aruncat neglijent aproape nimic, iar din parcare am oprit la benzinarie, am facut un plin si, mancand dintr-un corn cu nuca si scortisoara (mic dejun+pranz+cina), m-am indreptat spre ceva... ceva ce nici eu nu stiam ce va fi. Stiam ca trebuie sa ajung in aeroport. Spre capitala mi s-a parut drumul prea lung, asa ca am alergat spre Timisoara, orasul unde soarele a rasarit pentru mine. M-am urcat in avion, si nu veti crede, daca va spun ca nu m-a interesat directia. Aveam doar doua conditii: sa nu-mi trebuiasca viza si sa nu zbor spre Paris. Parisul trebuie sa-l vad altfel, ... macar Parisul. Nu va pot spune unde sunt, pentru ca risc sa va fac sa radeti, sau sa nu dormiti cateva nopti. Cert este, ca avand copilul cu mine, acest inceput de an, mi-a adus cea mai perfecta liniste, in cel mai perfect loc din Europa.



Morala e simpla: cand vreti sa plecati, urcativa in cel mai la-ndemana mijloc de transport, si fugiti unde vedeti cu ochii, fara pregatiri prealabile, fara planuri, fara sperante. Eu, de data aceasta, am avut aripi.
Mai stau cateva zile, sa ma bucur de liniste si de soare, de putinul plin din golul imens lasat de minti bolnave, si mai ales de domnisoara Dara. Daca doriti sa mariti imaginile, clik direct pe ele...

2009... cu bine!  

Posted by Valentina

Un gand bun, pentru voi, prietenii mei, izvorat din nasterea Mantuitorului sufletelor noastre!



In rest... o singura dorinta: sa uitati toate clipele grele, daca ele au existat in anul pe care-l dam uitarii si sa va umple 2009 gandurile cu multe bucurii, sanatate si zile frumoase!

De Craciun...  

Posted by Valentina

De Craciun, m-am cautat mai mult ca niciodata. De Craciun am sperat, am lacrimat, am zambit, am suspinat... nu m-am aflat nicaieri! Regret absenta mea si mai ales regret existenta acestui an, care pentru mine, a fost un dezastru din aproape toate punctele de vedere. Profesional am stagnat, pasinile mele au apus intr-un mod inexplicabil, am pierdut multi prieteni, am avut multiple probleme medicale, am infruntat inundatii, incidente auto si nu numai, iar supermediatizata criza financiara, ma ravaseste total printre ecuatii. Asadar, in ansamblu si in detaliu deopotriva, mi-as fi dorit ca acest an sa nu fi existat. Pe de-o parte ma bucur ca se sfarseste, pe de alta parte ma ingrozeste posibilitatea ca cel ce vine sa-i semene, sau sa fie si mai rau.



Am ramas restanta cu fotografiile micutei Izabela, fetita prietenilor nostrii pe care i-ati intalnit la cele doua picnicuri, astefl incat, salut acum prezenta ei in aceasta lume si va indulcesc lectura cu doua imagini ale unui copil superb.













In alta ordine de idei, vreau sa le multumesc medicilor care m-au ajutat in acest an sa depasesc anumite momente de disperare si spun asta fara sa exagerez, deoarece, tot acest an, m-a determinat sa ajung la concluzia ca multi dintre cei care se joaca de-a Dumnezeu, nu sunt altceva decat mecanici de utilaje grele, sau mai rau, ucenici de macelari iesiti la pensie. Oricum, am intalnit, prin vointa lui Dumnezeu si medici adevarati, de aceea imi plec cu resprect fruntea in fata lor, le multumesc sarutandu-le mainile care m-au, sau mi-au facut copilul sanatos, de aceea vi recomand si voua din suflet, desi sper sa nu aveti niciodata nevoie sa apelati la medici: Dr. Craciun de la Luis Turcanu din Timisoara, Dr. Luminita Pop (NPI) Spitalul Municipal Deva,
Dr. Jeflea (Pediatrie) acelasi spital, Dr. Corneliu Muntean (O.G.) Spitalul Mun. Hunedoara, Dr. Constantin Blaj (cardiolog) acelasi spital, Dr. Cristea (medicina generala) cea de pe urma fiind persoana care mi-a demonstrat efectele curative ale medicinii homeopate alternative. Tuturor le multumesc si ii port in suflet in toate rugaciunile mele.
Experienta traita in primavara cu alegerile locale, mi-a mai confirmat o data ca lumea asta nu ne apartine noua, ci lor... Ca politica dezumanizeaza, nu are valori, nu are caracter, nu se manifesta in oglinda, ci este facuta de niste destepti pentru niste prosti, ca nu duce spre nimic bun, atata timp cat politica=afaceri, iar in Romania asta este rezultatul. Mi-e teama de viitorul care ne pandeste dupa colt, pentru ca respira sacadat ca un astmatic cronic, caruia i s-a refuzat aerul oxigenat, mi-e teama ca nu cumva, acest popor despre care se spune ca e atat de incercat si de cerebral, sa nu fie altceva decat o adunatura de prosti prostiti de niste prosti care cred ca vor trai vesnic. La anu' am sa-l votez pe Basescu, daca nu mi se vor confirma profetiile cu Oprescu, si-l votez tocmai pentru ca este cel mai destept dintre desteptii care ne prostesc, pentru ca i-a ingenunchiat si pe ei. In rest, din punct de vedere politic nu ma mai implic in nimic pana la localele din 2012. Gata!
Anul acesta a distrus si bune, dar si rele, astfel incat, se pare ca mi-am recapatat atat de tergiversata libertate morala si nu numai, descatusandu-ma din ceea ce credeam ca e prapastia care ma va inghiti. Dar am pierdut si lucruri sau persoane la care tineam, iar asta doare maxim. Constientizez ca valoarea este data de existenta si de verticalitate. Doar mumiile egiptene sunt valoroase pe orizontala. Dar fiecare persoana la care am hotarat sa renunt din cauza dezamagirii produse, a plecat cu o parte din sufletul meu. Acum cativa ani, vorbeam despre singuratatea de Craciun, fara sa banuiesc atunci, cat de actual voi privi acum aceasta scriere:
"Unul din multele voastre mesaje mi-a amintit că e Praznicul Naşterii Domnului Isus....şi în acelaşi timp m-a întrebat dacă e voie să vorbim despre cât de singuri suntem de Crăciun... De fapt, despre acest lucru voi vorbi în tot acest număr al „Jurnalului de suflet”, despre Crăciun, despre noi, despre iubire şi singurătate. Nu ştiu dacă eu sunt cea mai în măsură să vorbesc despre singurătate, deoarece ma-numar printre cei care au avut casa plină de sărbători. Mi-a fost măicuţa mea alături, în ochii căreia mă uit rar, deoarece nutresc în permanenţă teama că voi începe să plâng...nu mai regăsesc în ochii ei de foarte mult timp energia şi candoarea care mi-au luminat copilăria şi adolescenţa. N-am înţeles şi nu cred că voi reuşi să înţeleg vreodată unde au dispărut. Acest lucru a lăsat în inima mea o rană mult prea mare şi imens de adâncă. Apoi am avut-o alături pe micuţa Dara-Antonia, îngeraşul rupt din sufletul meu, care-mi lumineaza clipele de viaţă într-un mod aparte şi pentru care i-aş stiga lui Dumnezeu în fiecare minut că-i mulţumesc că mi-o ţine sănătoasă...soţul meu, finii mei, şi toţi cei care, într-un fel sau altul, mă iubesc cu adevărat.Cam aceasta a fost atmosfera din casa mea, pe care am vrut să o împărtăşesc cu voi şi de aceea mă tem că nu sunt omul potrivit să vorbesc despre ... SINGURĂTATE.
Am să vă destăinui în schimb, sub forma unei poveşti de iarnă, ceea ce mi-a sădit mie in suflet destinul, ca un fel de remember a ceea ce am trăit şi ca un răspuns la noţiunea de singurătate. Cine nu a simţit vreodată prezenţa ei? Şi cine nu a blestemat-o de fiecare
dată când s-a năpustit asupra lui fără să-şi ceară permisiunea? Până la urmă cu toţii gustăm din veninul ei, unii mai mult, alţii periodic, dar e prezentă în vieţile noastre şi e cu atât mai dureroasă când se aşează confortabil exact de sărbători...
De fapt, există două tipuri de singurătate: cea fizică, palpabilă şi conştientă şi cea interioară, nebănuită şi neînţeleasă. Cred cu tărie că cea de pe urmă este cu adevărat mistuitoare şi greu de trăit. Să fi înconjurat de cei ce te iubesc, de toţi ai tăi, dar să-ţi plesnească sufletul de atâta singurătate. Să-i priveşti pe cei din jurul tău ca pe nişte străini oarecare, să te întrebi în gând daca ţi se poate citi în ochi disperarea şi la final să zâmbeşti...acel zâmbet amar şi tăgăduit, care doare mai tare decât miile de lacrimi vărsate atunci când nu te vede nimeni...Nu este aceasta, adevărata singurătate? Aş putea vorbi despre ea ore-n şir, căci m-a părjolit ani de zile şi mi-a fremătat sufletul aşa cum numai ea ştie să o facă.
M-am întrebat haotic şi infinit de ce trebuie să stau cu oamenii aceia, care se bucurau de tot ce le dăduse bunul Dumnezeu, rădeau, se veseleau, iar sufletul meu lăcrima....lăcrima acea lacrimă a deşertăciunii, a neîmplinirii, a acelui etern şi blestemat „DE CE?” Îmi lipsea ceva, ceva ce nu ştiam decăt eu. Îmi lipsea„el”...acel „el” care nu era niciodată atunci cănd îmi doream să-mi străngă mâna intr-a lui, atunci când mi-era dor... ieşeam afară, în plină noapte şi-l căutam printre stele, ascultam prin foşnetul frunzelor, doar, doar voi deslusi paşii lui, imi împreunam mâinile, ca pentru o rugăciune şi, nu ştiu dacă cea mai fierbinte dintre rugăciunile mele era să vină cu adevărat, sau să-l pot scoate din sufletul meu pentru totdeauna, să-mi curme Maica Fecioară suferinţa aceea nebună de care nu mă puteam mantui... căci în tot sufletul meu plin de o iubire interzisă, ştiam că „el”... nu va veni!!!
Invocând apoi o scuză oarecare, mă furişam în universul meu, adâncindu-mi faţa în perina moale şi încercănd măcar, ca un pansament invizibil, să-mi imaginez că şi el simte la fel, că-l doare la fel şi că de fapt, a venit! Apoi, îmi vine în minte aproape instinctiv o întrebare: ce cadou am pentru el? Mi-ar fi plăcut să-i cumpăr ceva ce l-ar face să zâmbească, să-i şteargă de pe faţă orice urmă a neputinţei de a-mi fi alături, şi mi-am adus aminte că mi-a mai rămas pe undeva, un suflet plin cu DRAGOSTE. L-am ambalat repede într-o mulţime de sărutări, care să i se coboare încet pe tâmple, atunci când eu nu pot fi lângă el şi le-am strâns bine cu un şnur de lacrimi, pentru atunci când e prea departe... Acum, el este doar trecut. Au rămas amintirile pe care nu mi le poate lua nimeni. V-am împărtăşit voua o veche poveste a singurătăţii de Crăciun... atât!... Iar pentru că eu mai cred incă în minuni, în miraje şi în Moş Crăciun, în lacrimile de fericire şi în vise iluzorii, trăiesc în mod feeric simplitatea poveştilor de Crăciun şi vreau, mă încăpăţânez să sper că ele se împlinesc uneori. Că ne este greu, doar pentru că în imensa lui bunătate, Dumnezeu vrea ceva mai bun pentru noi. Ceea ce ne rămâne cu adevărat e pacea din interiorul nostru, pe care nu avem voie să o alterăm. E divină şi mult prea scumpă...
Aşteptăm în tăcere, fiecare, o aripă de înger care să ne ferească de nenorociri, căci cea mai mare dintre ele nu este singurătatea. Iar acest lucru vi-l spun cu mare convingere.
Sunt multe altele care ne pot mistui intreaga viaţă, sau ne pot duce spre capătul tunelului. De aceea ingenunchez în întuneric şi-mi spun rugăciunea cu frică şi ezitare. Nici macar nu ştiu dacă e drept să cer ceva.
Sărbătorile sunt menite să ne bucurăm de ele, chiar dacă cel iubit lipseşte, sau a plecat definitiv, chiar dacă sunteţi singuri în odaia voastră, chiar dacă nimeni nu va dat nici măcar un telefon. Cineva, undeva…veghează asupra noastră a tuturor şi nu ne lasă singuri niciodată! Este singura şi cea mai mare consolare pe care pot să v-o dăruiesc, cu credinţă şi convingere.Nu am o putere magică, pentru a vă face să simţiţi sufletul meu lângă al vostru, dar am posibilitatea de a vă ura ceva cu totul special, acum cand anii se schimbă, visele se înnoiesc, iar iubirea triumfă, pentru că e veşnică:
STEAUA MAGILOR SA VA CALAUZEASCA SPRE ADEVAR Si DREPTATE,
IUBIREA SA VA VINDECE RANILE TRECUTULUI,
CREDINTA SA STRAJUIE SANATATEA TRUPULUI SI MINTII VOASTRE,
AUR SI SMIRNA SA PRESARE BUNUL NOSTRU DUMNEZEU ÎN ….CALEA TUTUROR ! ! ! "
CRACIUN 2008