Cand m-am casatorit, adica pe 27 decembrie 2001, am ramas fara nasi cu doua zile inainte de eveniment. Nu va zic cine mi-a tras teapa, ca e personaj cunoscut si nu e bine... Ceea ce am vrut sa zic, e ca am jurat atunci sa nu refuz pe nimeni care imi cere sa cunun, sau sa botez. Si n-am refuzat! Dar am si eu damblalele mele, ca orice nasa de meserie. Una din ele, e sa nu imi cante lautarii in fata blocului. Si s-a rezolvat de fiecare data. Alta ar fi, ca pe toti finutii mei, baietei, sa-i cheme Victor. Si asta s-a rezolvat, pana cand finele actualmente insarcinate, imi promit fetite. Eeeeeeee! Aici incep dificultatile... Pai, daca pe baieti ii chema Victor (5 la numar), pe fete cum sa le cheme? Ca Victoria nu prea-mi place. Poate imi dati cateva sugestii rapide, ca... na! Urmeaza sa se produca evenimentul.
Cel mai iubit dintre Victorasi, e cel pe care mama lui (nu va spun cm o cheama, ca fica-mea-i zice Dana-injectia), mi l-a facut cadou exact de ziua mea, este Radu-Victor, adica el:

... si a implinit pe 11 octombrie, 4 anisori. Adica el este Victor I, zis si Victor cel Mare, iubirea mea, un destept si un smecher nevoie mare.

LA MULTI ANI Vic ! Sa cresti mare, sanatos si cuminte, ca de restul se ocupa mama ta, iar cand nu mai poate ea, vine nasa! Right?