Intr-adevar, o lume absurda...  

Posted by Valentina in


"Căutăm să ne umplem viaţa cu prea multe lucruri inutile, deşi ştim că nu vom putea să luăm nimic cu noi. În loc să ne preocupăm de suflet, ne îmbrăcăm corpul şi ne ungem cu toate alifiile ca şi cum el ar fi mijlocul nostru de transport care ne va duce sigur şi indubitabil spre lumea cealaltă, în Rai.

Ne înconjurăm de prieteni, căutăm apropierea lor, le plângem plecarea, dar ne grăbim să-i înlocuim, să-i minţim, să-i uităm ca şi cum, la un colţ, special pe noi, ne-ar aştepta prieteni mai buni, mai frumoşi, mai deştepţi.

Plângem când ne mor părinţii, prietenii dar nu ştim să-i preţuim, să-i luăm în braţe, să-i pupăm aşa, din senin, să fie. Moartea cuiva e faptul care nu permite să mai îndrepţi o greşeală, totul urmând să se desfăşoare sub realitatea crudă a lui prea târziu.

Facem alegeri pe care ajungem să le uităm, să le regretăm întrebându-ne mereu cum ar fi fost dacă?, cum ar fi fost invers? fără să ne mai dăm seama că locuim în aceeaşi casă cu fericirea, că fericirea asta atât de dorită doarme pe perna de lângă noi, îşi bea cafeaua cu noi, merge în vacanţă cu noi...

Tânjim să avem, să achiziţionăm, să colecţionăm, să înmulţim ce avem şi nu ne dăm seama, deloc nu ne dăm seama!, că toate bunurile de care avem cu adevărat nevoie sunt infungibile, individual determinate. "
sursa AICI

Ma tem ca am ramas din nou restanta... restanta si corijenta la materia "pierderi", dar timpul nu-mi este intotdeauna prieten, astfel incat imi mai dau din oficiu o nota la limita de trecere, imi strivesc in suflet lacrima ce nu i-o pot trimite si trec la fila urmatoare, concluzionand pentru a mia oara: DA! SUNTEM FLUTURI!

Dumnezeu sa te aibe, in paza Lui eterna!











Clik pe foto pentru a mari!

















Valeria Peter Predescu
... alaturi de cantecul sau, intr-o productie video marca ARHUSS MEDIA

Imnul turistic al Romaniei  

Posted by Valentina

Varianta necenzurata!

CIFRA 9  

Posted by Valentina

De cele mai multe ori, viata mea a fost domitata de cifra 9, iar ca sa fiu mai exacta, de un multiplu de 3. Astazi este 27, adica 2+7=9, iata un alt noua, nou, care mi-a adus azi o zi frumoasa, cu trei evenimente excelente pentru mine. N-am sa vorbesc despre ele prea mult, pentru ca sunt personale, mult prea personale, dar, am sa va spun totusi ca mi-am confirmat o teorie, dovedindu-mi mie, daca mai era nevoie, ca viata are suisuri si coborasuri, iar adevaratele momente depind exclusiv de noi si de vointa noastra. Un alt motiv de satisfactie este, de fapt, a doua confirmare, de data asta a proverbului: fiecare pasare pe limba ei piere, iar pelicanul meu a inceput sa croncane ca o cioara. Daca se sforteaza putin, poate-i piere si croncanitul. Iar cel de-al treilea eveniment e cu LA MULTI ANI Ţucu! Si e happy-happy, pentru ca fiecare aniversare a lui, imi da prilejul sa-i mai spun o data ca-l iubesc si-l voi iubi mereu.
Iar la final, tine minte trei cuvinte: azi a fost!
De maine... vom vedea ce-o fi!

Nea Marine, nu ai haz!  

Posted by Valentina

Inainte de toate, sa urmarim cu atentie fragmentul urmator:


Iar acum, sa-l comentam putin!
In primul rand, Nea Marine, vreau sa-ti marturisesc ceva: chiar daca la-nceput mi-ai placut, acum nu mai ai nici un haz. Esti anost, urat chiar si pe din-nauntru si pe din-afara, ai aliura de ţaţă, pentru ca nu te-astampara dracu si-i barfesti pe toti, iar tu crezi ca ai haz, iti bagi nasul in marafeturile vecinilor si te mai crezi si perfect. Pai numai tu esti bun, mai Nea Marine? Adica cum? I-ai luat la rand: pe naşu Pantelica, pe naşa Veta, pe finu nu stiu care, pe vecinu cutare, toti sunt prosti, lenesi, ciudati si mai ales de rasu tau. Chiar nu te opresti niciodata? Uite, aici, in secventa de mai sus, ba invidiezi pe unii, ba-i crezi prosti pe altii, ti s-a pus pata pe Ghiorghita a lu' Smucitu, ti-ai bagat nasu in vrajitoriile Catiriţei lu' Pasui, ai facut-o pe amărâta in fel si chip, nici Dumitra lu' Capisterea nu e buna, le vezi tu pe toate alea si cum alunga Dumitra sobolanii si cum isi face ea treaba cu fetele nemaritate... ce naiba ai? Sti ce cred măi, Nea Marine? Pai eu cred, ca semeni mai mult cu Ghiorghită a lu' Damijană. Dar nu-ti fa griji, ca pot sa-ti dau şi eu in bobi intr-o zi, daca nu crezi in haru ălia de la Craiova.
Aşa ca, Nea Marine, tine-ti bufonaju pentru aia de mai cred in glumele tale. Sau mai şezi si pe popou' tau, ca haz n-ai, oricum. Azi-maine, nu te mai baga in seama nici nepotu' Suca, si-atunci chiar ca e de rau!
P.S. eu atat am cam avut de zis, ma tem ca n-ai sa-mi afli parerile, pentru ca esti prea departe, asa ca... votez cu Amza şi gata!

Mi s-a intamplat si mie...  

Posted by Valentina


Astazi am citit editorialul din GANDUL al lui Cristian Tudor Popescu. Nu ca m-as da eu in vant dupa CTP-u, dar ma apropie de el faptul ca nici eu nici el, nu am reusit sa ne insusim proverbul acela chinezesc: nu scoate sabia, daca nu ai puterea sa o infigi unde trebuie... In fine, nu despre sabie vreau eu sa vorbesc astazi, ci despre asemanarea dintre ce a trait CTP-eul si cea pe care am trait-o eu acum cateva zile. Iata mai jos, editorialul lui:

"Nu m-am ferit niciodată să mă uit în ochii cuiva. Fie şi în ochii albicioşi ai unui dulău nebun care voia să mă sfâşie în timp ce îl ţineam de urechi şi picături fine de salivă îmi atingeau faţa. Şi pe ea am privit-o în ochi. Nu ştiu nici acum sigur ce culoare aveau. Pereţii veceului erau acoperiţi cu gresie maro. Ne-am oprit în faţa intrării comune. Ea avea părul negru până la irizaţii de albastru în sulul de lumină sticloasă de primăvară. Purta cercei mici şi cearcăne ca ale mele. Ne priveam. Cred că au fost câteva secunde. Am înclinat uşor din cap şi am invitat-o să intre, eram la closet, nu la restaurant.
Un veceu de iateceu (UNATC nu-mi vine să-i spun) aduce cu un embrion de labirint fără tavan. Pereţii lăcaşelor sunt retezaţi la nici 2 m înălţime. Intimitatea masculului de cinema şi intimitatea femelei de teatru sunt asigurate de acest zid ciont care ar fi fost mai cinstit să nu existe. Totul funcţionează ca un sistem de cavităţi rezonante, audiţia e comparabilă cu cea a unei săli de concert.

Am pus zăvorul, am tras fermoarul şliţului şi am rămas aşa. De dincolo se auzea liniştea făcută din respiraţia ei şi freamătul mărunt al hainelor pe corp. Încercam să-mi aduc chipul ei în faţa ochilor; deşi rupsesem contactul vizual de doar câteva zeci de secunde, era destul de greu. Nu eram în stare să dau drumul lichidului, pur şi simplu nu puteam să rup liniştea vie. Şi ea părea să stea ca mine, în picioare, fără să facă nimic. Apoi, într-un târziu, am auzit foşnetul fustei ridicate, fâşâitul colanţilor rulaţi, uşorul pocnet al chiloţilor aduşi spre genunchi. Zgomotele se aşezau într-o uvertură superbă, nu mai simţisem aşa ceva de când ascultasem ultima dată Requiemul lui Mozart. Jetul ţâşnit dinăuntrul ei a izbit apa cu un sunet plin. Brusc, mi-au apărut în minte cu claritate faţa încercănată, părul negru, buzele subţiri şi ferme, fără ruj. M-a năpădit convingerea că susurul cristalin era numai pentru mine. Ascultam şi cu părul de pe ceafă. Era ca şi cum. Era ca şi cum aş fi stat cu ea sub o pătură care ne acoperea cu totul, pe o plută în mijlocul mării, de ore întregi, apăsându-i fruntea cu fruntea mea, privindu-i ochii de la un centimetru distanţă, sorbindu-i răsuflarea pe care o auzeam de dincolo de perete. Un gând mi-a trecut prin plexul solar: ar mai putea intra cineva în toaletă, un el sau o ea, sfâşiind totul. N-a intrat nimeni, am rămas doar noi doi până la capăt. Hârtia igienică ruptă, năvala apei, chiloţii, colanţii, fusta. Mă gândeam să ies odată cu ea. Dar ea a rămas pe loc. Totul era terminat, dar a rămas pe loc, îi auzeam răsuflarea. Nu ştiu nici acum cât am stat aşa, nemişcaţi, ascultându-ne, zece secunde, un minut, trei. Apoi, cu un geamăt strâns între dinţi am dat drumul lichidului din vezica chinuită, jetul culca iarba dacă aş fi fost pe câmp. Se scurgea şi sufletul din mine.
Am pus amândoi odată mâna pe zăvor şi pe clanţă. La ieşire ne-am întors la dreapta ca doi soldaţi în front. N-am fost în stare să ridic privirea, nu ştiu dacă ea m-a privit. Purta balerini negri, uşor uzaţi. Pe glezna piciorului stâng avea o pată liliachie. Pielea era foarte albă, venele proeminente. Ştiam că mi le voi aminti şi după douăzeci şi cinci de ani."


Fara a avea pretentia de a-i egala talentul de orator, iata ce mi se intampla mie, acum cateva zile.

Intr-o zi, pe cand plecam de la serviciu, descopar ca nu mai am motorina si ca este foarte posibil sa nu mai ajung acasa. Astfel incat, ma abat pe la OMV Deva, sa-mi adap rezervorul insetat si sa intru si eu, cu ocazia asta, in locul pe care pana si regele il viziteaza singur. Drept urmare, rezolv rapid problema rezervorului si ma indrept cu rapiditate spre toaleta. Deschid usa si intru in prima incapere, dominata de o chiuveta curata, servetele pentru maini, sapun si toate cele necesare. Nu mi-am dat seama pe moment ca eu analizam interiorul primei incaperi, in loc sa ma arunc pe incaperea de trebuinta, decat prea tarziu. Cum analizam eu situatia, ma trezesc ca se deschide usa si intra o "doamna" cam ciufulita, dar bine imbracata si cu o romaneasca putin ciudata, la purtator. Ma saluta si intra exact unde-mi doream eu sa ajung. Ma uit in oglinda si ma intreb daca visez... Hm! Nu visam! Doar staeam (la naiba!) in picioare... Cum analizam eu ce mama naibi s-a intamplat, aud un zgomot partzaios de dincolo. Ma mai uit o data in oglinda si ma intreb ce naiba caut eu acolo, ca ea, era exact unde trebuie, iar nevoile fiziologice cu greu se pot infrana. Asadar, eu eram in plus. Imi zic ca trebuie s-o sterg rapid si pun mana pe clanta de la toaleta. Dar nu apuc sa ies, ca aud de dincolo o voce sugrumata: "ptiu' drace! Astia n-au hartie aici!" Ma ingrozesc de-a binelea si ma intreb din nou daca visez. Realizez ca sunt tot pe verticala, deci nu dormeam, deci se intampla! Sfinte Sisoe, acu ce ma fac? Si culmea, tot de dincolo de paravan mi-a venit raspunsul:"nu imi dati si mie putina hartie, va rog?" Eu, aproape lesinata de penibilul situatiei, ma uit disperata in jur, imi dau seama ca vorbeste cu mine, chiar cu mine, ca imi cerea hartie igienica, iar eu, chiar eu, trebuia sa i-o si dau... Ma uit in oglinda, pentru a nu stiu cata oara, si realizez ca sunt verde, precum verdele meu preferat, deci eram asortata cu mine insa-mi si, presupun, ca imi statea si bine. Bine pe naiba! Eram stravezie de-a dreptu'. Ma uit in jur si vad servetelele verzi, pe care le folosesti la stersul mainilor. O intreb cu voce sfarsita daca servetele primeste, ea spune ca e o idee formidabila, iau vreo 3-4 servetele si ma uit peste paravan. In timpul acesta, "doamna" care statea direct pe colacul toaletei, deschide usa si intinde mana spre mine. Eu, mai mult paralizata, ii intind servetelele si spun in gand singura rugaciune pe care mi-am amintit-o atunci, cea cu inger, ingerasul meu..., doar, doar, mi se termina calvarul pe care-l traiam. Nu apuc sa-mi iau poseta de pe masa chiuvetei, ca usa se deschide, doamna tuseste gutural, se spala pe maini dandu-ma pe mine putin intr-o parte, ca sa ajunga cum trebuie la robinet si iese pe usa, pe care de altfel intrase ca sa-mi tulbure mie contemplarea. Ma gandesc ca ar trebui, totusi sa profit de faptul ca s-a terminat nebunia si sa imi rezolv si eu problema, ca... doar nu se pot intampla doua nenorociri intr-o singura ora, intr-o singura toaleta, unei singure persoane, zic! Si intru! Imi deschei fermoarul, apuc sa ma eliberez de o parte din haine, cand ma trezesc ca-mi bate cineva in usa. Intepenesc cateva secunde, fara sa pot gandi macar si astept... De dincolo de usa, se aude glasul unui barbat:"doamna, imi permiteti sa pun hartie igienica la toaleta?" Mi-am simtit creierii fierbnti si mi-am adus aminte ca am un legamant propriu: doar in caz de forta majora, apelam la toaletele altora!!! Zis si facut! Trag rapid nadragii, ridic fermoarul, insfac poseta, deschid usa si mai sa il incalec pe idiot, in demersul meu de a iesi cat mai repede, ii trantesc in nas replica: "fa ce vrei! Buda iti apartine in totalitate!" Nici eu nu cred ca am sa uit prea curand evenimentul, mai ales ca, in urma lui, am mai luat o decizie: daca forta majora impune cu desavarsire sa apelez la vreo toaleta, in mod obligatoriu, eu voi uza de toaleta barbatilor. Nu de alta, dar voi avea justificarea uimirii, sub alte coordonate.

Paste 2009  

Posted by Valentina in , , , , ,


Imi vine sa cred ca e primul Paste linistit, pentru mine, din ultimii 4 ani. Am gatit, am copt pasca si prajituri, le-am si mancat daca aveati intrebari suplimentare, am luat lumina si nu am stins-o nici acum, am ciocnit oua cu familia, iar ca sa inchei zilele acestea in mod apoteotic, am facut si un gratar cu ai mei, iar la finalul zilei am asistat ca de altfel de trei ani la rand, la impuscatul cocosului. Este un obicei usor pagan, dar interesant si motivant. La Densus inca se pastreaza, iar pentru cei interesati, va asteptam la anul, in a doua zi de Paste. Iata si imagini!

P.S. Din habauceala specifica, am postat fotografiile de-andoaselea. Cert e ca nu mai am rabdare sa le inverdez si am convingerea ca va veti descurca si asa... scuzoaiele mele!



Impuscatul cocosului, 20 aprilie 2009, Pestenita, comuna Densus-Hunedoara.
Verificarea orataniei si constatarea reusitei evenimentului.
I-au tremurat ouale cocosului si de data asta... hm!
Ciprinel-spaima cocosilor. Atata doar ca anul asta... n-a fost negru!
Asistenta era nerabdatoare, mai ales ca anul asta, cineva a pacatuit in post si incepuse ploaia...
Dar, precis nu s-a pacatuit destul, ca ploaia a cam stat...

Ei au cocotat cocosu-n deal si l-au legat fedeles.
LA GRATAR!
Si aici e viceversa, drept urmare acum vedeti direct rezultatul si happiness-ul papilelor mele gustative, iar persoana din imagine, este "egzac" vara-mea, care m-a dezvatat de suzeta si acum zice ca am renuntat eu de dragul ei... hm!

Nu-i spuneti nimic, ca si eu i-am pus praf de ras in salata. Na! Ha! Ha!

Pe principiul: copil cu o suta de moase.

Ce frumoasa-i tineretea!.... si ce repede se duce pe apa sambetei...
ZIUA DE PASTE
Sotul meu e responsabil cu ouale in astfel de evenimente, asa ca a facut imparteala...

Pe masa sta o parte din munca mea, lumina Invierii si floricelele de primavara, iar pe langa masa, e fiecare cu mama lui...

Hristos a inviat!  

Posted by Valentina



De multe ori ma intreb, ce efort, sau ce rezistenta ar trebui sa inmagazinam, ca din vanitate, curiozitate, sau pur si simplu spirit crestin, sa ne crucificam in locul lui Isus, macar o secunda... Inutil! N-am face-o niciunul! Pentru ca Isus nu era tocmai om, cum de altfel nici noi nu suntem tocmai Dumnezei... Nu am face-o, pentru ca: de ce? Nu am face-o pentru ca nu ne-ar folosi noua, iar altora... nu ne pasa! In schimb, crucificarea la modul ideatic se intampla. Plecam capul, desi ne constientizam adevarul, desi ne cunoastem limitele si intuim rezultatul. Isus ne e model, in ciuda faptului ca rar ne intrebam de ce, la ce i-a folosit jertfa divina, sau unde ne foloseste noua. Recunosc cu infrangere, ca nici eu nu am inteles multi ani ideea de a se jertfi pentru noi. Pentru ca ne era ma de folos viu, decat rastignit. Acum, insa, mi-e mult mai clar, dar mult mai dureros ca rezultat. Dureros este si faptul ca, desi ii cinstim jertfa, nu-i urmam niciunul exemplul, motivul real si incontestabil al gestului. Noi ii laudam invierea, fara a-ntelege ca, important si definitoriu a fost martirismul plecarii capului Sau. Iar prin aceasta, ne-a redat dreptul la regret. Ceea ce nu am deslusit, insa, este acceptul de a fi vandut, prins, torturat, umilit... Inteleg ca e destul de uman sa ne umilim eroii, idolii, sfintii. Dar cum se vede lumina, din partea cealalta, unde salasluieste sfintenia, probabil nu vom sti niciodata.
Asadar, urcati-va pe crucea Lui, macar o clipa, traiti umilinta Lui si taria de a nu ne sfarama, intelegeti-i gestul de iubire suprema si prviti-L de dincolo de noi, ca si cand fiecare dintre voi ati fost tintuit in locul Sau.

















Imagini din interiorul manastirii Radna.

















CLIK pe imagine pentru a mari!
























Despre aceasta parte ecleziastica a Romaniei mari, puternice si mai ales frumoase, se poat spune multe. Am adunat informatii, pentru cei cu adevarat interesati, pe care am sa le astern mai jos. pentru amatorii de pelerinaje, este suficient sa va doriti sa ajungeti in acest lacas extraordinar. Nu prea are termen de comparatie, iar misterul care-l degaja locul, amplasamentul si chiar interiorul lui, este unic, dar splendind in acelasi timp.
Din cele mai vechi timpuri bisericile si manastirile au reprezentat pâna în zilele noastre locuri sfinte de rugaciune si meditatie.Sarbatorile religioase a lumi crestine sunt piscurile cele mai înalte , ce prilejuiesc credinciosilor crestini, indiferent de religie, fie ca sunt ortodocsi, romano-catolici, catolici, reformati, luterani, protestanti sau de alte culte religioase momente emotionante de rugaciune, de meditatie, în încercarea de a se apropia si mai mult de Dumnezeu.Bisericile si manastirile au fost de-a lungul secolelor locuri sfinte de pelerinaj, de închinare la rugaciuni, pentru oameni de toate vârstele, începând cu copii de la frageda vârsta pâna la cei de vârsta înaintata.Lacasele religioase, manastirile si bisericile din tinuturile Aradului nu fac exceptie de la aceasta regula.Sarbatorile religioase din vara si toamna acestui ultim an al secolului XX au adunat în jurul acestor lacase de rugaciuni, sute si mii de credinciosi, care au venit la aceste locuri sfinte din cele mai îndepartate asezari, comune sate si orase ale judetului Arad.În trecutul nu prea îndepartat, credinciosi se îndreptau pe jos de la locurile lor de bastina spre aceste oaze de rugaciuni si liniste sufleteasca în cortegii lungi cu preoti în fruntea din dorinta de a fi mai împlinitori, unei convingeri ca efortul depus, va atârna în balanta nevointelor si osteneli omenesti de a câstiga împaratia cerului.Sarbatorile religioase din acest an au constituit pentru lumea crestina, tot atâtea prilejuri nu numai pentru a se ruga, pentru a oferi un model de comunitate crestina în Sfânta Liturghie, în taina Sf. Maslu, precum si în celelalte slujbe religioase ce erau oficiate cu aceste ocazii.În fiecare an, ziua de 8 septembrie calendarul crestin sarbatoreste Nasterea Maicii Domnului, sau Sfânta Marie Mica, cum se mai spune cu evlavie strabuna.Praznicul Nasteri este prima sarbatoare dupa data de 1 septembrie, când este Anul Nou Bisericesc si este una dintre cele patru sarbatori religioase dedicate Fecioarei Maria, Nascatoarea lui Dumnezeu, pentru noi oameni.Fecioara Maria s-a nascut la Nazaret, Galilea si provine din semetii alese ale poporului biblic, din parinti Ioachim si Ana care se tragea din neam împaratesc. Ioachim din semintia lui Iuda, prin Avram, iar Ana din semintia lui Levi, prin neamul lui Aaron. Ei erau o familie înstarita si locuiau în Nazaret, plini de evlavie, cu frica lui Dumnezeu si împlinitori ai cerintelor iudalnice în Sinagoga din Cetate, dar si pelerini la Templul din Ierusalim.Desi trecusera de vârsta rostului firesc al familiei, au avut in luminarea ca vor fi parinti, dar si uniti pentru vesnicie, au ajuns la adânci batrânete fara copii.Vechii evrei, îi dispretuiau pe cei fara copii, refuzându-le jertfa adusa în templu dupa legea lui Moise. Ioachim si Ana staruiau zilnic în rugaciuni fierbinte. Ioachim s-a retras în pustiu unde a postit si s-a rugat 40 de zile, iar Ana a ramas grea împotriva firi, dar ea zicea “ unde vrea Dumnezeu se biruieste rânduiala firii fiindca El este Creatorul (Facerea 18,14) iar Dumnezeu poate scoate si din piatra pe fiii lui Avram (Matei 3,9), ceea ce nu este cu putinta la oameni este cu putinta la Dumnezeu (Luca 18,22).Un înger al domnului li s-a aratat lui Ioachim si Ana si le-a vestit nasterea unei copile.La vârsta de 79 de ani, Ana a nascut o porunca, pe Maria, care în româneste se tâlcuieste “ cea plina de bucurie”.La nastere, parinti ei Ioachim si Ana s-au bucurat hotarând ca numele pruncului sa fie Miriam, adica în limba româna Maria, fiind darul lui Dumnezeu,linistea sufleteasca, mângâierea bunului, plinirea rugaciunilor, al credintei si nadejdie, ridicarea blestemului, sfârsitul dureri, este fericirea.Pentru credinciosi crestini, Sfânta Maria cuprinde toate iubirile frumoase si Dumnezeiesti. Nasterea Maici Domnului, reprezinta o sarbatoare a femeii crestine, al celor fara de copii ce se pot mângaia cu speranta ca prin rugaciune rostita din adâncul inimi, prin nemasurata mila si bunavointa lui Dumnezeu, vor dobândi urmasi.Maica Domnului este si ocrotitoarea manastirilor, al batrânilor si mângaierea bolnavilor. Radna este o asezare situata pe malul drept al Muresului inferior, ce apartine azi de orasul Lipova, are o istorie zbuciumata de peste 730 de ani, fiind mentionata pentru prima data în anul 1268.În decursul celor peste sapte secole pe teritoriul acestui oras au existat un numar de asezari, Radna, Soimos si Lipova existente si în prezent. Stravechiul oras de pe Valea larga a Muresului atestat documentar în secolul al XII-lea era renumit pentru mestesugurile sale.Situat pe culoarul Depresional al Muresului, cu un relief creat la contactul dintre Muntii Zarandului si Podisul Lipovei, aceasta regiune a apartinut domeniului banului Pavel castelan al cetati Soimosului. Într-un document datând din anul 1278 este mentionata existenta Cetati Soimosului „ Castrul Somos ”În urma luptelor purtate în anul 1028 de catre Voivodul Ahtum, împotriva trupelor cotropitoare ale regatului feudal ungar si în urma înfrângeri acestuia în zona Aradului, teritoriu de pe Valea Muresului începe treptat sa intre sub dominatia feudala ungara.Dominatia regatului feudal maghiar, s-a accentuat odata cu începerea domniei regelui Carol I Robert de Anjon (1308-1342).În anul 1456, se mentioneaza ca numeroase asezari de pe Valea Muresului erau proprietatea lui Iancu de Hunedoara, iar dupa moartea sa, aceste domenii au revenit familiei Corvinestilor.Un moment crucial în istoria Radnei îl constituie cucerirea de catre otomani în 1552 a aceste asezari, pe care îl vor stapâni pâna în anul 1699.Stapânirea otomana în partile Aradului si a vaii Muresului va lua sfârsit, pentru o perioada scurta de vreme, în timpul domniei lui Mihai Viteazul, în anul 1595, în conditiile când în Tara Româneasca, armatele turcesti suferea înfrângeri dupa înfrângeri, la Hârsova în l ianuarie, la Silistea în 8 ianuarie, iar în zilele de 14 si 18 ianuarie oastea tatarilor este înfrânta la Putineiu si Serpanesti, dupa care Domnul Tarii Românesti trece cu ostirile sale Dunarea si înfrânge pe turci în data de 25 ianuarie la Rusciuc, si astfel ostirile românesti ating muntii Balcani. În ziua de 20 octombrie Mihai Viteazul învinge pe turci la Giurgiu si ocupa cetatea culminând cu batalia de la Calugareni din 12/23 august 1595 atunci când osteni condusi de Marele Voivod înfrânge oastea marelui vizir Sinan-pasa si sunt eliberate de sub dominatia otomanî cetatile Soimos, Ineu si Dezna.Dupa victoria de la Selimbar 18/28 octombrie 1599, unde oastea transilvaneana condusa de Andrei Bathory este înfrânta, asezarile din împrejurimile Aradului întra pentru o perioada de timp sub stapânirea lui Mihai Viteazul.În ziua de 21 octombrie /01 noiembrie domnul Tarii Românesti îsi face intrarea triumfala la Alba Iulia si astfel întreg teritoriul Transilvaniei întra sub autoritatea lui Mihai Viteazul, iar dupa alungarea lui Ieremia Movila din Moldova, se realizeaza astfel prima mare unire a celor trei Tarii Românesti.Într-un hrisov din ziua de 6 iulie 1600 Mihai Viteazul se intituleaza “Domn al Tarii Românesti si Ardealului si a toata Tara Moldovei”Acest eveniment de o uriasa încarcatura istorica si politica din viata poporului român înfaptuit de marele domn al Tarii Românesti în urma cu 400 de ani a fost însa uitata, sau mai bine spus trecuta cu vederea de marea majoritatea românilor în anul acesta, pe când o serie de alte evenimente mai putin semnificative si importante au fost organizate ceremonii ample. Un document din anul 1599, mentioneaza faptul ca Mihai Viteazul a instalat în cetatea Soimosului o garnizoana din Tara Româneasca, înainte ca Gheorghe Basta, comandantul trupelor habsburgice sa o fi putut cuceri numindu-l la conducerea cetati pe capitanul Ioan de Saliste. Înca înaintea asediului îndelungat al cetatii Soimosului si a luptelor care au avut loc în 1552 când turci au pus stapânire pe aceste locuri, pe Valea Muresului, la Radna s-au stabilit o serie de calugari franciscani, la mica capela construita din lemn situata pe locul unde se înalta astazi manastirea de aici.În ani care au urmat, în timpul ocupatiei turcesti capela de lemn situata pe deal în mijlocul plantatiei de vie a fost incendiat de nenumarate ori de catre ocupantii otomani.În anul 1695, teritoriile situate în partea de sud al Muresului, precum si unele zone din nordul câmpiei Lipovei erau înca stapânite de catre turci care au incendiat capela aflata pe dealul din apropierea Cetatii Soimos.Scânteiele provenite de la flacarile care au cuprins capela au fost purtate de adierea vântului spre tabara turcilor instalata pe malul stâng al râului. În numai câteva secunde tabara turcilor a fost cuprinsa de un urias incendiu, distrugând în totalitatea tabara otomana. Turcii nu au reusit sa stinga focul care a provocat incendiul pâna când cel care dintre ei a provocat incendiul capelei nu a fost executat. De fiecare data însa calugari au reconstruit lacasul lor de rugaciune cu ajutorul locuitorilor din asezarile apropiate. Dintr-un document din anul 1732, aflam ca capela unde calugari franciscani sau stabilit, a fost construita în anul 1520 de catre o femeie vaduva, ce locuita într-o casa situata în mijlocul unei vite de vie pe care o cultiva, pentru ca dupa o zi de munca grea si istovitoare în vie pentru a cultiva struguri sa aiba posibilitatea sa se roage la Dumnezeu.Din anii 1028 – 1040 se mentioneaza într-un document ca pe dealurile de la Mocrea, locuitorii din împrejurimile aceste asezari se îndeletniceau de ani de zile cu cultura vitei de vie.În anul 1562 se mentioneaza într-un al document al acelor vremuri, ca pe teritoriul Zarandului, pe dealurile situate în partea de nord al asezari Siria comuna natala al autorului romanului Moara cu Noroc, Ioan Slavici se recoltau o cantitate de struguri din care se producea aproximativ 11000 hl. de vin, licoare ce avea un gust foarte bun datorita vechimi sale. Legenda manastiri franciscane Maria de pe valea larga si pline de roade bogate dateaza de la începutul anilor 1660, atunci când în regiune a patruns pentru prima data, venind de pe tarmul Marii Mediteranean, din însorita Italie, primi comercianti ambulanti, ce ofereau spre vânzarea locuitorilor din asezarile de pe valea Muresului, pe lânga diferite marfuri si numeroase icoane litografiate pe hârtie, ce înfatiseau diferite scene din biblie si o serie de sfinti.Unul dintre locuitori stabiliti pe aceste meleaguri, Gheorghi Vurechennoass de origine croata, în etate de 80 de ani, a cumparat si el un astfel de tablou tiparit în secolul al XVI –lea pe hârtie colorata la tipografia Rimandin din Bassano ( Itaalia) înfatisa pe Maica Domnului, Sfânta Fecioara Maria reprodus dupa un tablou care se afla în prezent în posesia biserici din localitatea italiana Bassano.În anul 1668 tabloul a fost donat de catre acest batrân aflat pe patul morti calugarilor de la capela franciscana din Radna.Într-o noapte sotia unui baron din Hateg în timp ce traversa localitatea Radna cu diligenta în drum spre Viena a zarit deasupra mici capele de pe deal nu numai o lumina puternica dar a si vazut un grup de îngeri ce cântau în jurul Maicii Domnului.Locuitori din asezarile situate în împrejurimile capelei de lemn, tot într-o noapte au zarit pe bolta cerului o lumina rosiatica foarte puternica si au venit în mare graba cu toti, femei barbati si copii sa stinga flacarile incendiului care a cuprins lacasul religios. Când au sosit însa la fata locului au putut constata cu surprindere ca lumina care au vazut-o nu provine de la incendiul, asa cum si-au închipuit.Puterea divina a Icoanei Fecioare Maria s-a manifestat pentru prima data în anul 1695, atunci când capela de pe deal în urma unui incendiu de mari proportii, devastator a transformat în scrum si cenuse în câteva clipe lacasul de rugaciune situat pe dealul din apropierea cetati. Locuitori au constat însa ca icoana care se gasea în interior a ramas intacta, cu toate ca rama în care a fost încadrata a ars complect.Icoana Fecioarei Maria care este expusa în biserica, se poate vedea ca numai pe o suprafata foarte mica a fost deteriorata de flacarile incendiului, având acum o culoare brun-roscata, suprafata ce este în prezent acoperita cu o bucata de stofa,Faptul ca Icoana Fecioarei Maria nu a fost mistuita de flacarile marelui incendiu, a fost considerata de catre localnici, ca o minune a lui Dumnezeu, si de atunci credinciosi crestini din împrejurimile Aradului, vin in pelerinaj pentru a se ruga în fasa acestei icoane.În primi ani ai secolului al XVIII-lea, aici la Radna a avut loc un eveniment deosebit de important în viata acestei mici asezari.În anul 1708 asezarile din jurul Aradului, a fost bântuita de o mare epidemie de ciuma, care sa soldat nu numeroase victime omenesti. Maria Brummrin sotia unui medic militar din oras, a contractat si ea aceasta boala incurabila si s-a aflat timp de trei zile si trei nopti în coma. Dupa ce si-a revenit a povestit celor care au stat in jurul patului ei în toata aceasta perioada ca în visul pe care l-a avut i sa aratat Fecioara Maria si i-a spus printre altele, ca daca aradeni vor merge în pelerinaj sa se roage la biserica din Radna si vor înalta rugaciuni, epidemia care bântui în oras nu va mai face victime în rândul locuitorilor.Cu toate ca sotia medicului a decedat, locuitori Aradului au crezut în cuvintele sale. Multi dintre ei plecând în pelerinaj la Radna pentru a înalta rugaciuni la în fata icoanei Sfintei Fecioarei Maria.Dupa reîntoarcerea pelerinilor, epidemia nu a mai facut victime în rândul populatiei.Dintr-o alta legenda, aflam ca în perioada când aceste teritorii situate de-a lungul vaii Muresului inferior se aflau sub dominatia otomana, un calaret turc a încercat sa între calare pe cal în biserica.Dintr-o clipa în alta, calul sau nu a mai reusit sa-si miste picioarele, care au ramas adânc înfipte în pietrele din fata biserici.Credinciosi care vin la biserica sa se roage, în fata lacasului religios împunator au posibilitatea sa priveasca piatra pe care au ramas imprimate copitele calului. Din acel an 1708, în ziua de 8 septembrie, sute si mii de oameni credinciosi din jurul orasului de pe Mures precum si din localitatile situate pe valea acestui râu si din multe alte localitati din diferite regiuni se îndreapta în pelerinaj la biserica din Radna, pentru a se ruga la aceasta icoana.Credinciosi din lumea crestina manifesta fata de Maica domnului un devotament cu totul aparte, un devotament deosebit.Credinta noastra este si ramânem credinciosi aceleia care a nascut mai presus de firea si minte pe Mântuitorul Lumii, Domnul Isus Hristos.De aceia credinciosi lumii crestine, vin cu daruri su flori înaintea icoanelor , în bisericile unde Fecioara Maria este laudata si cinstita, ca sa-si arate profunda lor pietate si ne stramutatul lor devotament.Din Evanghelie cunoastem ca în zilele triste ale patimilor si dupa rastignirea Domnului Isus Hristos, Maica Domnului a trait în casa apostolului Ioan, dar în cele din urma a fost la Ierusalim.În acest interval de timp, religia crestina se raspândea în chip miraculos, ducând pâna la marginea lumii, odata cu adevarul si minunile credintei si numele fecioarei Maria, numele ei a cucerit în cei doua mii de ani care sau scurs întreaga suprafata a pamântului.Isus Hristos a atribuit mamei sale o cinste nemarginita. La Cana Galilei, la rugamintea mamei sale, Isus Hristos a facut prima minune a Sa prefacând apa în vin.Apostoli, la rândul lor o numesc „ Mama lui Isus”. Vazând cinstea de care se învrednicise de a deveni mama fiului lui Dumnezeu.Deosebit de celelalte femei, prin puritatea sufletului sau, Fecioara Maria a rostit si o profetie spunând despre ea în clipa Bunei Vestiri ca: Domnul a cautat spre smerenia roabei sale si de acum o vor ferici toate neamurile.Tot Fecioara Maria si tot cu acel prilej, Arhanghelul Gavril i-a spus bucura-te cea plina de daruire, Domnul este cu tine, binecuvântata esti printre femei si binecuvântat este rodul din pântecul tau.În fiecare an la biserica – manastirea de la Radna vin mii si mii de credinciosi în pelerinaj din toate colturile tari precum si din strainatate sa se roage.De cinci ori pe an, precum si în ani care au trecut, la fel ca si în zilele noastre au loc procesiuni. Cele mai importante dintre acestea fiind cele care au loc cu prilejul Sarbatorilor de la Pasti, a Rusaliilor, de 15 august precum si în zilele de 8 si 15 septembrie.Pelerinajele la biserica din Radna au avut loc în fiecare an., fara întrerupere, chiar si în ani negri ai puteri comuniste, când sa încercat de nenumarate ori prin diferite mijloace stoparea acestora.Pelerinajele la Radna pentru credinciosi bulgari stabiliti în numeroase asezari din Banat, veniti aici de prin partile Ciprovatului din Bulgaria au o semnificasie cu totul aparte, fata de credinciosi romano – catolici, greco catolici, ortodox, luterani sau reformati, datorita faptului ca ei au îmbratisat religia romano catolica înca în patria lor de bastina.Dupa rascoala la care au luat parte împotriva asupriri puteri otomane, ei au fost obligati sa se refugieze din Bulgaria în Tara Româneasca, în regiunea Olteniei, iar mai târziul când acest teritoriu a fost ocupat de catre turci, ei au venit în tinutul Transilvaniei si în Banat, aducând cu ei de la Manastirea Ciprovat, o miraculoasa icoana a carei descriere este pastrata la Biserica din Radna.În urma cu mai bine de 250 de ani, bulgari care sau stabilit în asezarile din Banat fiind de religie catolica sau îndreptat spre aceasta biserica pentru a se închina Fecioarei Maria, si de atunci sunt fideli acesteia.La Radna, credinciosi bulgari, vin în pelerinaj zilele de 6 si 7 septembrie, cei maghiari în ziua de 8 septembrie pentru sarbatorirea Nasteri Maici Domnului.Etnici germani, vin în pelerinaj la Radna în ziua de 15 septembrie, atunci când sarbatoresc „ Adormirea si ridicarea la cer a Sfintei Fecioare Maria”.Biserica din Radna a devenit locul de pelerinaj, cel mai cunoscut si important din partea de vest a tari, datorita icoanei cu puteri miraculoase, ce are o dimensiune de 48 x 71 cm. Ce nu a ars în urma unui incendiu si despre care se spune ca are puteri miraculoase, însanatosind multe persoane ce sufereau de diferite afectiuni si boli, si care au reusit sa se vindece.Marturii în aceasta privinta sunt zecile de obiecte votive ce au fost donate de persoanele care sau însanatosit si vindecat expuse pe ambele parti ale altarului.Marea majoritate dintre aceste obiecte sunt confectionate din metale pretioase, mai ales din argint.În cadrul acestui lacas religios sunt expuse si o serie de fotografii ale persoanelor care sau însanatosit, în urma rugaciunile facute.La biserica din Radna vin în pelerinaj nu numai credinciosi romano catolici, greco catolici, ortodox din toata tara, dar si bulgari, slovaci, germani si croati.Drumul crucii, este situat pe dealul din spatele biserici si a manastiri, fiind în trecutul nu prea îndepartat asemuit cu drumul spre Muntele Golgota si a fost decorat cu numeroase statui din piatra si marmura ce au fost donate de persoanele care sau vindecat de-a lungul timpurilor.Din loc în loc participanti la pelerinaj se opreau si se rugau. Foarte multi dintre acesti parcurgeau acest drum al crucii în genunchi pâna în vârful dealului.Astazi acest drum este foarte anevoios de a fi strabatut, chiar si pentru oamenii sanatosi, deoarece exista riscul de a se accidenta.Marea majoritate a statuilor ce decorau pe ambele parti acest drum au fost distruse înca din ani înaintea revolutiei din 1989, când conform indicatiilor venite de la conducatorii comunisti, orice legatura cu biserica trebuiau întrerupte În urma cu mai bine de zece ani, Sfântul Scaun din Cetatea Vaticanului, a decernat Biserici din Radna randul de Basilica Minor.Cronica Biserici din Radna si a Manastiri, a început sa fie redactata de catre din perioada anilor 1732 – 1738 de catre calugari franciscani stabiliti pe aceste meleaguri.Pe frontispiciul impozantului lacas religios având o lungime de 60 m. si o latime de 18 m. construita în stil baroc, al carei nave are o înaltime de 22 m. este montata p placa de marmura pe care sunt gravate în limbile româna, maghiara si germana o serie de date si informatii importante referitoare la acest asezamânt religios. În ziua de 7 iulie 1756, în fata unui numar impresionant de credinciosi sositi din asezarile din jurul acestei localitati a avut loc slujba religioasa cu prilejul depuneri pietrei de temelii a noi biserici.Slujba de sfintire a biserici romano – catolice, noi construite a avut loc în cadrul unei procesiuni religioase în data de 9 iunie 1767.A fost necesar sa mai treaca înca 15 ani de zile pâna în ziua când au finalizate toate lucrarile de constructii si finisare exterioare si interioare, a acestei biserici importante situata pe dealul din apropierea malului drept al Muresului din marea câmpie a Lipovei.Cladirea Manastiri Franciscane din Radna a fost construita în mai multe etape, de-a lungul unui secol.În prima etapa a fost construita corpul de cladire situat în partea de nord, lucrare ce a fost terminata în întregime în anul 1727.În perioada anilor 1743 – 1747, în cea de-a doua etapa sau terminat lucrarile la cladirea manastiri din partea de sud-vest, iar în ultima etapa a marelui ansamblu a manastiri a fost ridicata cladirea din directia de sud-est între ani 1823 – 1826.Biserica si Manastirea de la Radna, în decursul timpurilor a fost vizitata de o serie de personalitati marcante al imperiului austro – ungar.Astfel în data de 25 aprilie 1768 Printul Iosif, din dinastia Habsburgica, cel care a devenit ulterior sub numele de Iosif I împaratul imperiului, a fost oaspetele biserici cu întregul alai al curtii imperiale ce îl însotea în aceasta calatorie.Biserica si Manastirea este vizitata în ziua de 6 septembrie 1903 de Arhiducele Franz Iosif, printul mostenitor al tronului, cel care avea sa fie asasinat la Saraievo în data de 28 iunie 1914, de catre un membru al unei organizatii nationaliste sârbe, eveniment ce a constituit si un pretext pentru dezlantuirea primului razboi mondialLacasul religios a fost reconstruit si renovat de mai multe ori în decursul vremurilor.În anul 1911, cele doua turnuri ale biserici au fost înaltate cu înca 30 m., având în prezent o înaltime de 66 m.În ziua de 25 mai 1923, acoperisul biserici, pe întreaga sa suprafata a fost mistuita si distrusa în întregime de flacarile unui urias incendiu.Cu contributia financiara primita din partea credinciosilor, al episcopiei precum si din partea statului acoperisul ce a fost transformat în scrum si cenuse de uriasul incendiu, a fost refacuta în întregime, într-o perioada relativ scurta pentru preveni astfel distrugerea cladiri din cauza intemperiilor, care a devenit de-a lungul deceniilor una dintre cele mai reprezentative lacase de cult religios al credinciosilor romano – catolici din aceasta regiune din partea de vest al tarii.Au urmat în continuare anii grei al celui de-al doilea razboi mondial, si odata cu trecerea celor mai bine de 60 de ani, au început sa apara infiltratii de apa provenite de la ploi si topirea zapezilor, acoperisul degradându-se încet.În toamna anului 1997 au început lucrarile de reconstruire a întregului sistem al acoperisului.Pentru efectuarea acestei vaste si complexe lucrari de reconstruirea acoperisului, biserica si Manastirea din Radna a beneficiat din de un ajutor material si financiar substantial din partea unor institutii si organizatii umanitare din strainatate ca Ost Priester Work si Gerhaross Werk din Germania, a Episcopiei Romano – catolice din Timisoara, succesoarea celei din Cenad, întemeiata în anul 1030 de Sf. Stefan, primul rege crestin al Ungariei, si personal din partea P.S. Martin Ros, Episcopul Timisoarei, cel de-al 92 succesor al scaunului episcopal as Sf. Gerard, patronul Diacezei Catolice timisorene.Concomitent cu aceste lucrari, de reconstructie si restaurare, au fost finalizate si lucrarile la instalatia electrice ce a facut posibil in luminarea exterioara a biserici si manastiri cu ajutorul unor reflectoare a impresionantei cladiri în timpul noptii. Si anul acesta, la fel ca si în ani care au trecut, sfintele liturghii care au avut loc cu prilejul nasteri Maici Domnului, Fecioara Maria vor fi tinute în limba româna, maghiara, germana bulgara si croata.
Important si definitoriu insa, este faptul ca Dumnezeu salasluieste in locuri frumoase. Uneori, in inima!
Valentina

Porcii nu canta la vioara  

Posted by Valentina

Pai da! Cum sa cante la vioara? Bunaoara, porcii au unghii ciudate, nu degetele delicate, pentru acorduri deosebite, ca sa nu mai pun la socoteala faptul ca... PORCII nici nu canta. Ei grohaie, horcaie in mod ciudat, ranjesc grotesc si in plus, le place mizeria. Adica, pana la urma, cine ar iubi un porc? Poate doar alti porci. Mie una imi plac fripti (de la o vreme). Iar daca stau bine sa ma gandesc, nu-mi mai plac deloc! Pentru ca porcii au mai tot timpul ratul murdar, pentru ca put urat, mananca.... ce mananca, scormonesc peste tot, le face placere cand e beregatita o gaina sau vreo rata din curte, dar nu se gandesc niciodata ca le vine randul la cutit si lor, nu-mi mai plac pentru ca sunt toxici si nici macar nu canta la vioara!

Interesant insa.... porci fac uneori senzatie. Nu stiati? Ia priviti aici:

Porci stiu sa zboare... Sau se arunca-n gol cumva?

Istenem!.... pe asta n-am inteles-o!

Prieten drag... La multi ani!  

Posted by Valentina


click to create your own