2009... cu bine!  

Posted by Valentina

Un gand bun, pentru voi, prietenii mei, izvorat din nasterea Mantuitorului sufletelor noastre!



In rest... o singura dorinta: sa uitati toate clipele grele, daca ele au existat in anul pe care-l dam uitarii si sa va umple 2009 gandurile cu multe bucurii, sanatate si zile frumoase!

De Craciun...  

Posted by Valentina

De Craciun, m-am cautat mai mult ca niciodata. De Craciun am sperat, am lacrimat, am zambit, am suspinat... nu m-am aflat nicaieri! Regret absenta mea si mai ales regret existenta acestui an, care pentru mine, a fost un dezastru din aproape toate punctele de vedere. Profesional am stagnat, pasinile mele au apus intr-un mod inexplicabil, am pierdut multi prieteni, am avut multiple probleme medicale, am infruntat inundatii, incidente auto si nu numai, iar supermediatizata criza financiara, ma ravaseste total printre ecuatii. Asadar, in ansamblu si in detaliu deopotriva, mi-as fi dorit ca acest an sa nu fi existat. Pe de-o parte ma bucur ca se sfarseste, pe de alta parte ma ingrozeste posibilitatea ca cel ce vine sa-i semene, sau sa fie si mai rau.



Am ramas restanta cu fotografiile micutei Izabela, fetita prietenilor nostrii pe care i-ati intalnit la cele doua picnicuri, astefl incat, salut acum prezenta ei in aceasta lume si va indulcesc lectura cu doua imagini ale unui copil superb.













In alta ordine de idei, vreau sa le multumesc medicilor care m-au ajutat in acest an sa depasesc anumite momente de disperare si spun asta fara sa exagerez, deoarece, tot acest an, m-a determinat sa ajung la concluzia ca multi dintre cei care se joaca de-a Dumnezeu, nu sunt altceva decat mecanici de utilaje grele, sau mai rau, ucenici de macelari iesiti la pensie. Oricum, am intalnit, prin vointa lui Dumnezeu si medici adevarati, de aceea imi plec cu resprect fruntea in fata lor, le multumesc sarutandu-le mainile care m-au, sau mi-au facut copilul sanatos, de aceea vi recomand si voua din suflet, desi sper sa nu aveti niciodata nevoie sa apelati la medici: Dr. Craciun de la Luis Turcanu din Timisoara, Dr. Luminita Pop (NPI) Spitalul Municipal Deva,
Dr. Jeflea (Pediatrie) acelasi spital, Dr. Corneliu Muntean (O.G.) Spitalul Mun. Hunedoara, Dr. Constantin Blaj (cardiolog) acelasi spital, Dr. Cristea (medicina generala) cea de pe urma fiind persoana care mi-a demonstrat efectele curative ale medicinii homeopate alternative. Tuturor le multumesc si ii port in suflet in toate rugaciunile mele.
Experienta traita in primavara cu alegerile locale, mi-a mai confirmat o data ca lumea asta nu ne apartine noua, ci lor... Ca politica dezumanizeaza, nu are valori, nu are caracter, nu se manifesta in oglinda, ci este facuta de niste destepti pentru niste prosti, ca nu duce spre nimic bun, atata timp cat politica=afaceri, iar in Romania asta este rezultatul. Mi-e teama de viitorul care ne pandeste dupa colt, pentru ca respira sacadat ca un astmatic cronic, caruia i s-a refuzat aerul oxigenat, mi-e teama ca nu cumva, acest popor despre care se spune ca e atat de incercat si de cerebral, sa nu fie altceva decat o adunatura de prosti prostiti de niste prosti care cred ca vor trai vesnic. La anu' am sa-l votez pe Basescu, daca nu mi se vor confirma profetiile cu Oprescu, si-l votez tocmai pentru ca este cel mai destept dintre desteptii care ne prostesc, pentru ca i-a ingenunchiat si pe ei. In rest, din punct de vedere politic nu ma mai implic in nimic pana la localele din 2012. Gata!
Anul acesta a distrus si bune, dar si rele, astfel incat, se pare ca mi-am recapatat atat de tergiversata libertate morala si nu numai, descatusandu-ma din ceea ce credeam ca e prapastia care ma va inghiti. Dar am pierdut si lucruri sau persoane la care tineam, iar asta doare maxim. Constientizez ca valoarea este data de existenta si de verticalitate. Doar mumiile egiptene sunt valoroase pe orizontala. Dar fiecare persoana la care am hotarat sa renunt din cauza dezamagirii produse, a plecat cu o parte din sufletul meu. Acum cativa ani, vorbeam despre singuratatea de Craciun, fara sa banuiesc atunci, cat de actual voi privi acum aceasta scriere:
"Unul din multele voastre mesaje mi-a amintit că e Praznicul Naşterii Domnului Isus....şi în acelaşi timp m-a întrebat dacă e voie să vorbim despre cât de singuri suntem de Crăciun... De fapt, despre acest lucru voi vorbi în tot acest număr al „Jurnalului de suflet”, despre Crăciun, despre noi, despre iubire şi singurătate. Nu ştiu dacă eu sunt cea mai în măsură să vorbesc despre singurătate, deoarece ma-numar printre cei care au avut casa plină de sărbători. Mi-a fost măicuţa mea alături, în ochii căreia mă uit rar, deoarece nutresc în permanenţă teama că voi începe să plâng...nu mai regăsesc în ochii ei de foarte mult timp energia şi candoarea care mi-au luminat copilăria şi adolescenţa. N-am înţeles şi nu cred că voi reuşi să înţeleg vreodată unde au dispărut. Acest lucru a lăsat în inima mea o rană mult prea mare şi imens de adâncă. Apoi am avut-o alături pe micuţa Dara-Antonia, îngeraşul rupt din sufletul meu, care-mi lumineaza clipele de viaţă într-un mod aparte şi pentru care i-aş stiga lui Dumnezeu în fiecare minut că-i mulţumesc că mi-o ţine sănătoasă...soţul meu, finii mei, şi toţi cei care, într-un fel sau altul, mă iubesc cu adevărat.Cam aceasta a fost atmosfera din casa mea, pe care am vrut să o împărtăşesc cu voi şi de aceea mă tem că nu sunt omul potrivit să vorbesc despre ... SINGURĂTATE.
Am să vă destăinui în schimb, sub forma unei poveşti de iarnă, ceea ce mi-a sădit mie in suflet destinul, ca un fel de remember a ceea ce am trăit şi ca un răspuns la noţiunea de singurătate. Cine nu a simţit vreodată prezenţa ei? Şi cine nu a blestemat-o de fiecare
dată când s-a năpustit asupra lui fără să-şi ceară permisiunea? Până la urmă cu toţii gustăm din veninul ei, unii mai mult, alţii periodic, dar e prezentă în vieţile noastre şi e cu atât mai dureroasă când se aşează confortabil exact de sărbători...
De fapt, există două tipuri de singurătate: cea fizică, palpabilă şi conştientă şi cea interioară, nebănuită şi neînţeleasă. Cred cu tărie că cea de pe urmă este cu adevărat mistuitoare şi greu de trăit. Să fi înconjurat de cei ce te iubesc, de toţi ai tăi, dar să-ţi plesnească sufletul de atâta singurătate. Să-i priveşti pe cei din jurul tău ca pe nişte străini oarecare, să te întrebi în gând daca ţi se poate citi în ochi disperarea şi la final să zâmbeşti...acel zâmbet amar şi tăgăduit, care doare mai tare decât miile de lacrimi vărsate atunci când nu te vede nimeni...Nu este aceasta, adevărata singurătate? Aş putea vorbi despre ea ore-n şir, căci m-a părjolit ani de zile şi mi-a fremătat sufletul aşa cum numai ea ştie să o facă.
M-am întrebat haotic şi infinit de ce trebuie să stau cu oamenii aceia, care se bucurau de tot ce le dăduse bunul Dumnezeu, rădeau, se veseleau, iar sufletul meu lăcrima....lăcrima acea lacrimă a deşertăciunii, a neîmplinirii, a acelui etern şi blestemat „DE CE?” Îmi lipsea ceva, ceva ce nu ştiam decăt eu. Îmi lipsea„el”...acel „el” care nu era niciodată atunci cănd îmi doream să-mi străngă mâna intr-a lui, atunci când mi-era dor... ieşeam afară, în plină noapte şi-l căutam printre stele, ascultam prin foşnetul frunzelor, doar, doar voi deslusi paşii lui, imi împreunam mâinile, ca pentru o rugăciune şi, nu ştiu dacă cea mai fierbinte dintre rugăciunile mele era să vină cu adevărat, sau să-l pot scoate din sufletul meu pentru totdeauna, să-mi curme Maica Fecioară suferinţa aceea nebună de care nu mă puteam mantui... căci în tot sufletul meu plin de o iubire interzisă, ştiam că „el”... nu va veni!!!
Invocând apoi o scuză oarecare, mă furişam în universul meu, adâncindu-mi faţa în perina moale şi încercănd măcar, ca un pansament invizibil, să-mi imaginez că şi el simte la fel, că-l doare la fel şi că de fapt, a venit! Apoi, îmi vine în minte aproape instinctiv o întrebare: ce cadou am pentru el? Mi-ar fi plăcut să-i cumpăr ceva ce l-ar face să zâmbească, să-i şteargă de pe faţă orice urmă a neputinţei de a-mi fi alături, şi mi-am adus aminte că mi-a mai rămas pe undeva, un suflet plin cu DRAGOSTE. L-am ambalat repede într-o mulţime de sărutări, care să i se coboare încet pe tâmple, atunci când eu nu pot fi lângă el şi le-am strâns bine cu un şnur de lacrimi, pentru atunci când e prea departe... Acum, el este doar trecut. Au rămas amintirile pe care nu mi le poate lua nimeni. V-am împărtăşit voua o veche poveste a singurătăţii de Crăciun... atât!... Iar pentru că eu mai cred incă în minuni, în miraje şi în Moş Crăciun, în lacrimile de fericire şi în vise iluzorii, trăiesc în mod feeric simplitatea poveştilor de Crăciun şi vreau, mă încăpăţânez să sper că ele se împlinesc uneori. Că ne este greu, doar pentru că în imensa lui bunătate, Dumnezeu vrea ceva mai bun pentru noi. Ceea ce ne rămâne cu adevărat e pacea din interiorul nostru, pe care nu avem voie să o alterăm. E divină şi mult prea scumpă...
Aşteptăm în tăcere, fiecare, o aripă de înger care să ne ferească de nenorociri, căci cea mai mare dintre ele nu este singurătatea. Iar acest lucru vi-l spun cu mare convingere.
Sunt multe altele care ne pot mistui intreaga viaţă, sau ne pot duce spre capătul tunelului. De aceea ingenunchez în întuneric şi-mi spun rugăciunea cu frică şi ezitare. Nici macar nu ştiu dacă e drept să cer ceva.
Sărbătorile sunt menite să ne bucurăm de ele, chiar dacă cel iubit lipseşte, sau a plecat definitiv, chiar dacă sunteţi singuri în odaia voastră, chiar dacă nimeni nu va dat nici măcar un telefon. Cineva, undeva…veghează asupra noastră a tuturor şi nu ne lasă singuri niciodată! Este singura şi cea mai mare consolare pe care pot să v-o dăruiesc, cu credinţă şi convingere.Nu am o putere magică, pentru a vă face să simţiţi sufletul meu lângă al vostru, dar am posibilitatea de a vă ura ceva cu totul special, acum cand anii se schimbă, visele se înnoiesc, iar iubirea triumfă, pentru că e veşnică:
STEAUA MAGILOR SA VA CALAUZEASCA SPRE ADEVAR Si DREPTATE,
IUBIREA SA VA VINDECE RANILE TRECUTULUI,
CREDINTA SA STRAJUIE SANATATEA TRUPULUI SI MINTII VOASTRE,
AUR SI SMIRNA SA PRESARE BUNUL NOSTRU DUMNEZEU ÎN ….CALEA TUTUROR ! ! ! "
CRACIUN 2008





Nu reusim sa fim originali in nimic...  

Posted by Valentina

Recunosc! N-am mai scris nimic... si asta pentru ca m-am abandonat cu totul unei retrageri interioare, pe care nu vreau si nu pot s-o explic. Sunt departe de mine si mi-e teribil de teama ca nu voi reusi prea curand, sau poate deloc, sa ma regasesc.
S-au intamplat multe, am ramas extrem de restanta la evenimentele care m-au inconjurat, dar recuperez zilele acestea, promit! Nu de altceva, dat in 22 plec din tara si nu revin decat dupa revelion. Nu stiu cum va fi locul in care ma duc, daca voi avea sau nu acces la internet, de aceea am sa prestez cat mai des pe aici.
In primul rand, cred ca ati observat deja, avem televiziune on line, postata si pe blog, pe care o dedic in primul rand celor departe de casa, de rude, de prieteni, de cei dragi. Daca intrati direct pe http://www.mogulus.com/valeverdetv putem interactiona si pe forum, puteti dedica celor dragi, melodii, colinde si le puteti adresa urarile voastre de suflet. Multumesc lui Ovidelu pentru nebunia asta, sper sa am suflet si sprijin din partea voastra, sa o sustin.
In alta ordine de idei, ma dezamageste cumplit situatia politica din tara. Pana acum cateva zile, am crezut intr-o strategie basesciana, acum insa, nu mai cred in nimic altceva, decat in incompetenta, prosteala, bataie de joc.
Iar in al treilea rand, am descoperit ceva ce m-a dezamagit mai tare. Faptul ca nu mai suntem originali in nimc. Poate doar in ineptiile politice care se succed in viata noastra. Dar cam atat. De ceva timp, imi umplu serile cu o telenovea care ma destinde si ma mai face sa zambesc: Regina. De fapt, deliciul il face Carmen Tanase si Gheorghe Visu, indiferent de lucubratiile inteligente ale unor culti-filosofi, care ii arata cu degetul pentru prestatia "intr-o astfel de telenovela"!!! Ei as! Asa mi-e de scarba de destepti!!! Eu ii ador in rolurile astea de tigani, si sunt convinsa ca putini sunt cei care-ar putea juca asa ceva. Shakespeare joaca toata lumea si nu conteaza pentru nimeni daca actorii sunt buni, sau jalnici. Daca e Shakespeare, e ok!
Dezamagirea mea e alta. Trebuie sa recunosc ca, in afara de cateva piese, care zic eu ca i-au reusit, Loredana Groza nu-mi spune prea multe din punct de vedere artistic. Si asta nu pentru ca n-ar avea voce. Are! Dar nu si-a gasit o identitate artistica, nu straluceste pe un segment original. Iar cei ce urmaresc Regina, vor avea acum o alta confirmare la ceea ce spun eu acum si aici. Hai sa urmarim pentru inceput, asta:




Iar acum sa mai vedem ceva:


Este vorba de o melodie veche, nascuta cand eu aveam cativa anisori, ca de altfel si Loredana, a lui Bijelo Dugme în care aceştia interpretau superba lor melodie Djurdjevdan. Dar scapam ieftin si din asta, cu faptul ca folclorul e universal si cu asta basta!
Revin cu pozute de la o bebica mica si frumoasa, mai pe seara.

S-a nascut primul ministru !!!!!!!!!!!!  

Posted by Valentina

Dupa un travaliu lung si cu multe dureri ale facerii, iara ca ne-a luminat Basescu si de data aceasta. I-a mosit zece zile si pe tatuca si pe mamuca si iata: avem premier! Mie nu-mi place Stolojan, de cand cu renuntarea din 2004. L-am admirat ca a fost capabil sa renunte, dar mi-a intrat in dizgratie cand s-a intors (atat de sanatos!). In schimbul terorizarii cu negocierile si impartirea jambonului guvernamental, va propun sa ne amuzam putin. Deschideti-le pe rand, si eu zic sa incepem cu mesajul transmis de atualul presedinte actualului premier, prin 2000:



Intelegere PD-L si PSD


Un penibil votat pe liste. Privindu-l pe tataie, am realizat de ce ne dorm parlamentarii. Faceti singuri exercitii de imaginatie...


Si mai tare? Luati d-aici!


Nuti stieee !


Sau, un cadou muzical pentru noi...




Dar peste 5?


P.S. Ce-o sa ne mai distram!!!!!!!!!!!!

Castigatorii  

Posted by Valentina

Pentru ca in ultima vreme, RDS-ul mi-a dat net cu portia, nu am putut posta aproape nimic pe blog. Acum sunt prin vecini, pentru ca nu am net de doua zile... deloc! Asa-i in Romanica noastra: monopol pe sevicii = bataie de joc! Asa ca am sa incerc sa fiu scurta in prezentare, iar ceea ce mi-a scris un domn astazi, cum ca ar castiga "cine trebuie", ma intriga si ma obliga sa-l intreb si eu: cine trebuie?
Lasand povestile de-o parte, iata cine si ce a castigat:
1. Televizorul cu plasma se duce la Ardelean Sorin(cu mentiunea ca poate fi preschimbat la cerere, masina de spalat automata si un aragaz)
2. Masina de spalat (+un premiu suplimentar de 2 canapele extensibile, conditia fiind sa fie donate familiei despre care ne vorbea in comentariu), a fost atribuit doamnei Dorina Straton.
3. Robotul multifunctional de bucatarie, este atribuit Sorinei C. pentru originalitate si spirit practic.
Surpriza vine din faptul ca mai atribui si eu un premiu, separat de cele mantionate mai sus, care in mod cert au o nuanta caritabila, iar asta ma bucura. Premiul meu nu este atat de substantial, dar e acordat din suflet, pentru curaj si pentru onestitate, domnului Cristian din Hunedoara. Dansul primeste un week-end la Arieseni, pentru 2 persoane, intr-o pensiune foarte frumoasa, in regim de all inclusiv, dupa prima jumatate a lunii februarie.
Acestea fiind spuse, ii felicit pe castigatorii de mai sus, pentru ca eu va consider pe toti, cei care v-ati spus parerea, castigatori si, pentru ca mi-a fost promisa o alta runda de premii la europarlamentare, va provoc sa o luam de la capat. Cei mentionati mai sus, sunt rugati sa-mi trimita in cel mai scurt timp cu putinta, datele personale: nume, prenume, adresa, serie si nr buletin, pentru a intra in posesia premiilor. Doamna Straton este rugata sa imi trimita atat datele sale, pentru veridicitate, cat si pe ale unui reprezentant din familia despre care ne vorbea.
Multumesc!
Ne intalnim cand vine net-u'!

Anunt  

Posted by Valentina

Am rezultatele concursului, sper sa le postez in noaptea aceasta. Asa incat, ramanem in stand-by pana adoarme Dara, ca sa pot "presta"...

Un an, ca o vesnicie, fara Ileana Rus  

Posted by Valentina

Priviti! Ascultati cu atentie! Aceasta era Ileana... Asta e viata!




Dedic aceasta melodie, tuturor prietenelor Ilenei Rus, pentru ca, si mie mi-a dedicat-o Ileana, cu umoru-i caracteristic...:



Din capitolul "muzica tiganeasca" am selectat doua melodii, prima este un manunchi de fotografii ale Ilenei, dublate de vocea sa inegalabila, iar cea de-a doua, este ultima mea filmare cu Ileana, in iulie 2007.






Acum un an, in urma unui telefon primit pe la 5 dimineata, aveam sa traiesc regretul imens si inexplicabil in cuvinte, al pierderii unei prietene de neuitat: Ileana Rus, Leana noastra, a prietenilor adevarati, a hunedorenilor sai dragi si a romanilor de pretutindeni. Plecarea ei spre bratele lui Dumnezeu, este dovada fara echivoc a efemeritatii noastre, cat si certitudinea ca ne sta scris un destin, undeva in abstract, pe care nu-l putem infrunta. Am pierdut multi oameni dragi, in acesti 32 de ani de viata si aspectul asta al realitatii, ma sperie cel mai tare. Pretuiti fiecare clipa! Iubiti! Iertati! Visati! Traiti! Este tot ce v-ar spune si Ileana, de acolo din ceruri, este ceea ce va spun si eu. Viata e crunta, nemiloasa, grea si teribil de scurta...

Prima editie a Festivalului de Folclor al Romanilor de Pretutindeni - Ileana Rus- Geoagiu, Orastie, Hunedoara, Romania.



Festivalul de romante "Ioana Radu"
Alaturi de colegele ei...

Printre ultimele imagini...

Alaturi de Nelu Bran, caruia eu i-am zis mereu Nelu Rus, sotul Ilenei....
"Va privesc pe toti, cu drag, de departe..."


Un ultim gand, rostit prin cantec de Nicolae Furdui Iancu, la festivalul comemorativ al Ilenei:


Nicolae Furdui Iancu - Noroc sa deie Dumnezeu...
Vezi mai multe video din Muzica »

Sarbatorile-s ca maine, la mine-n casa nu-i nime' ... spune Ileana Rus, intr-o melodie rostita, precum o parere de rau, precum un mesaj de departe...


ILEANA RUS-SARBATORILE-S CA MIINE
Asculta mai multe audio Muzica »
Te voi pastra mereu in sufletul meu! Odihneste-te in pace!

Ce s-ar mai putea inventa?  

Posted by Valentina

Dupa ce am aflat de la Cabral, ce anume mai presteaza romanii, in materie de operatii estetice, am dat peste alta grozavie si, recunosc ca m-am cam distrat.
Este vorba despre faptul ca volkswagen a creat impreuna cu chrysler minivanul routan, destinat pietei americane si gandit evident ca o masina pentru familii numeroase. Pentru a-l promova, volkswagen a creat un “babymaker”, incercand sa umble la coarda sensibila a potentialilor clienti. Mai precis, incarci o poza proprie si una a persoanei cu care ti-ai dori sa ai un copil si ti se sugereaza cum ar arata progenitura astfel rezultata.
Daca va tine cureaua sa va amuzati. fara a avea pretentia ca in realitate ar fi intocamai, il puteti experimenta aici. Cu alte cuvinte, faceti copil cu cine vreti, e virtual si nu exista riscul sa va ceara cineva pensie alimentara. Hahahahaahahaha !

Ultima zvacnire  

Posted by Valentina

Dupa ce alergi o zi intreaga ca boul, pentru nimic de altfel, ajungi acasa si iti vine asa o moleseala siropoasa, te pui in fotoliu pentru o jumatate de ora de relaxare. Relaxare? Unde? In fata televizorului, evident. Zapp-ezi pe toate programele... politica, rezultate, negocieri, aliante, pronosticuri, iar politica, alte aliante, analisti infierbantati si cand sa zic si eu, ca tot omul, ca m-a relaxat privitul la televizor intr-un mare fel si ar fi cazul sa merg sa fac o baie fierbinte, ca sa vezi? Ultima zvacnire: S-A AMANAT MAJORAREA PENSIILOR CU UN AN!!! Bravoooooooooo! Zic! De ce n-au amanat-o acum o saptamana? Relaxarea sporeste, drept urmare nu mai merg sa fac baie. In plus, la ce-mi trebuie mie sa fac baie? As consuma apa, care s-a scumpit si ea, ca de altfel si taxele si multe alte utilitati. Mai bine aflu si eu cum e cu pensiile. Mare lucru n-am aflat, pentru ca au bagat publicitate. Ma gandesc sa-mi fac o cafea, s-o savurez in fotoliu. Renunt si de data asta, gandindu-ma ca si cafeaua e scumpa, iar una pe zi este suficienta. In plus, afecteaza inima, iar bani de doctori nu are nimeni, cu atat mai putin eu. Mai zapp-ez cateva minute si ZBANG!... alta stire post electorala: GUVERNUL A MAJORAT TAXA AUTO DE PRIMA INMATRICULARE! Incep sa cred ca am o zi proasta si ca ar fi mai convenabil sa ma culc devreme. Ma intreb daca nu-s putin halucinanta in ceea ce vad si aud. Dau cu apa rece pe fata, pentru ca, evident, dupa lansarea bombei, ne-au dat o pauza de (injuraturi) publicitate. Revin la subiect si afla ca nu eu sunt halucinanta, EI chiar au triplat taxa, in functie de vechimea masinii. Asadar, majorare=triplare.
Iau o pauza de o tigare, nici nu-mi mai pasa daca e nociva sau nu, fac o analiza scurta la ceea ce tocmai aflasem si incerc sa trag concluzii. Si trag, si trag, si... degeaba. Concluziile nu ies. Dar imi vine in minte o intrebare, cred eu legitima: cu ce dracu ne-am ales noi, dupa ce l-am impuscat pe Ceausescu?
In general nu ma mai amuza nimic. Am devenit, de mult, un om trist si fara scanteia care ma ajuta sa traiesc. Nu ma mai amuza nici rezultatul alegerilor-bumerang, pe care l-au scontat cu totii, de dragul excluderii din penibil, dar li se observa tuturor vanatai adanci pe frunte. Nu ma mai amuza nici disperarea porcilor ramasi la putere, de a-si asigura un loc caldut, venituri de-a moaca si puterea prostului de a face ce vrea, cand vrea, unde vrea si cu cine vrea. Nu ma mai amuza nici consolarea ca... oricum, pe mine nu ma afecteaza, NU MA MAI AMUZA NIMIC!
Nu mi-a placut niciodata de Adrian Paunescu in calitate de parlamentar si ma bucur ca a redevenit poetul etern al romanilor contemporani cu el. Spun aceste lucruri, pentru ca sub afatul acestor lovituri, care-mi par extrem de meritate, pana la urma, mi-a venit in minte un fragment dintr-un poem al lui Paunescu. Dau fuga la internet, va scriu cele de mai sus, gasesc poemul si transcriu, fragmente, mai jos:
De ce nu puneţi şi pe râs impozit
Şi birul progresiv pe sărăcie?
De ce nu puneţi taxe pe-ntuneric?
Impozitaţi şi vântul ce adie!
Taxaţi iubirea, somnul, nostalgia,
Penumbra, deznădejdea şi oftatul
Şi unghiile care cresc într-una,
Distrugeţi tot, de-a lungul şi de-a latul.
Nu-i logic să nu puneţi nişte biruri,
Pe nou născuţi, ce nu ştiu cum îi cheamă,
Lucraţi neiertător şi echitabil,
Impozitaţi şi laptele de mamă.
Taxaţi sever şi strângerea de mână!
Impozitaţi total telepatia!
Luaţi atâtea piei câte vă place
Şi desfiinţaţi prin taxe România!
Hei, Românie, parcă răstignită,
Degeaba vrem să te-ntrebăm „Quo vadis?”
,Nici să trăim aici, nu-i cu putinţă
Nici să murim acum nu mai e gratis.
................
Mai marii în procente ne socot
Şi-n jupuite piei nenumărate
Să pună deci impozite pe tot,
Chiar şi pe ritmul inimii ce bate.
Impozite pe cei ce merg pe jos,
Impozite pe cei care se spală,
Impozite pe măduva din os,
Impozite pe plâns şi năduşeală.
Impozite pe ultimul scuipat,
Impozite pe vântul ce adie,
Să punem taxe-n mod nenuanţat,
Pe dragoste şi pe telepatie.
Cu birurile să pornim atent,
Către scheletul care ni se-arată,
Ca să putem plăti abonament,
La totdeauna şi la niciodată.
Comună primitivă în delir,
Ce-n plusvaloare zilnic se preface,
Pe amintiri avem să punem bir,
Şi crud impozit, pe război şi pace.
Să se-nmulţească taxele mereu,
Aşa cum cinic hotărăsc mai marii,
Să punem taxe şi pe Dumnezeu
Spre a avea şi Demonii salarii.

Rezultate finale  

Posted by Valentina


Cred ca am obosit sa analizez procente, sa descifrez modalitatea de calcul pe redistribuire, sa aflu rezultate si multe altele... La capitolul modalitate de redistribuire, orice calcul as fi facut, mi-a dat mereu cu virgula, drept care nu mai vreau nici macar sa apelez la vreun matematician sau la vreun doctor in matematica, pentru ca si lui i-ar da tot cu virgula si ne-am umilii geniile in zadar. Important este ca s-a terminat, astept sa vad ce mascareala de guvernare vom avea in urmatorii patru ani si va las pe voi sa mai calculati:
Rezultatul votului:
Senat:
1. Barbu 16.085 Nicula 19.563 Simota 7.042
2. Păran - 13.691 Păunescu - 14.933 Ardelean - 13.9673
. Vladu 20.196 Leu 23.108 Ruşanu 24.550
Cameral Deputaţilor:
col 1. Gligor - 7756 Nistor 8513 Balint 7843
col 2. Blaga 7514 Cazan 5315 Rădoane Aein 4847
Col 3. Opriţa - 5842 Rudeanu 5953 Timiş - 12.103
Col 4. - Stoica 4839 Răsmeriţă - 11.026 Surulescu – 3601
Col 5. Monica Iacob Ridzi - 14.187 Radu Sorin - 7.664 Drăgoescu – 1164
Col 6. Inişconi - 7149 Mărginean 7.209 Ţâmpău - 6913
Col 7. Arion - 10.761 Ţolaş - 8.536 Puiu Radu 4.120
Exprimare in procente:
Senat PSD 57.604 PDL 49972 PNL 45.559 Voturi valabile – 172.429Camera Deputaţilor PDL -. 58.048 PSD – 54.211 PNL – 41.091 Voturi valabil
La Camera Deputaţilor, ordinea partidelor politice este PD-L (33,55 la sută), PSD+PC (31,33 la sută) şi PNL (23,75 la sută).
La Senat, ordinea partidelor politice este PSD+PC (33,40 la sută), PD-L (28,98 la sută) şi PNL (26,42 la sută).
Iată rezultatele finale, obtinute in urma dobandirii celor 50%+1, cat si prin redistribuire:
Deputaţi de Hunedoara:
Colegiul 1: Laurenţiu Nistor (PSD+PC)
Colegiul 2: Iosif Blaga (PD-L)
Colegiul 3: Ioan Timiş (PNL)
Colegiul 4: Cristian Resmeriţă (PSD+PC)
Colegiul 5: Monica Iacob Ridzi (PD-L)
Colegiul 6: Bogdan Ţâmpău (PNL)
Colegiul 7: Viorel Arion (PD-L)
Senatori de Hunedoara:
Colegiul 1: Cosmin Nicula (PSD+PC)
Colegiul 2 Dorin Păran (PD-L)
Colegiul 3: Dan Radu Ruşanu (PNL)
P.S. Despre castigatorii concursului voi vorbi in zilele care urmeaza. Opinia mea nu conteaza in desemnarea castigatorului, de aceea ma voi limita la va scrie ce mesaje mi-au placut mie. Trebuia sa duc astazi lista cu mesajele voastre, dar, din cauza unor probleme personale, care au impus plecarea mea din localitate, nu am ajuns. Sunt convinsa ca sponsorul concursului nostru, le-a citi deja de pe blog si are, cu siguranta o idee conturata. Asa cum am spus, pana in data de 7 dec. sper sa fie postate pe blog. Oricum, va multumesc tuturor pentru opiniile voastre si pentru avalansa de mesaje.

Scrisoare catre romani... LA MULTI ANI ROMANIA!  

Posted by Valentina


------------------------ ----Încoronarea modernităţii --------------------------
- libertate şi geopolitică -

Principele Radu al României

"Viaţa naţiunilor, ca alcătuiri de fiinţe-împreună supuse destinului istoric, este controlată de jocul dintre libertatea trăită şi mutările geopolitice.
Pentru România ultimilor 90 de ani, ca şi pentru majoritatea celorlalte state influenţate de schimbările mari ale anului 1918, constrângerile geo-strategice au diferit puţin. Între instinctul de supravieţuire şi presiunile forţelor disjuncte, care au acţionat pe axa Est-Vest a continentului, aproape toate au avut de făcut alegeri împotriva propriei istorii sau a logicii, după cum au avut de suportat consecinţele drastice ale alegerilor pe care alţii le-au făcut, călcându-le în picioare tradiţia, continuitatea, identitatea şi aspiraţiile de dezvoltare, în tiparele cultural şi social ale locului. Ceea ce s-a schimbat, nu neapărat în bine, este modul în care societatea românească şi personalităţile ei şi-au asumat spaţiul libertăţii pe care l-a creat istoria.
Marea noastră Unire din 1 decembrie 1918 a venit ca urmare a primeia dintre cele două tentative de sinucidere a Europei modernităţii, războaiele mondiale. În Secolul XX, societatea europeană, şi cu ea cea românească, a fost mai mult bântuită de moarte, decât de viaţă, iar spaţiul libertăţii a fost constant restrîns, pînă la sufocare.
După 1989, am trăit speranţa că arcul libertăţii, deschis mai larg ca niciodată de la crearea României moderne, va defini destinul nostru european şi euro-atlantic, reaşezat de schimbările geo-strategice.
Suntem, în continuare, precum în secolul XX, însă, prea stăpâniţi de instinctul distrugerii. Vanitatea, în rândul elitelor intelectuale, este mai puternică decât instinctul binelui naţional. Continuăm, în sinea noastră, să ignorăm, să dispreţuim Statul, ori să-l manevrăm în numele puterii, aşa cum a făcut-o regimul comunist, împotriva căruia ne-am ridicat. Libertatea se exprimă, în arena publică, mai mult prin agresivitate şi bădărănie, decât prin etică şi comportamentul instituţional corect.
Pentru a schimba modelul de leadeship, pentru a limpezi şi a face instituţiile fundamentale ale Statului să fie complementare, pentru a realiza diferenţa între a fi om de stat şi a fi om politic, este nevoie de cultură politică bazată pe respectul valorilor, de o textură psihologică, în societatea românească, permeabilă la ideea de respect faţă de binele public. Generaţia care a făcut Marea Unire ştia ce înseamnă această diferenţă.
Altminteri, 99% dintre cei care comentează realitatea zilei sunt de acord că Marea Unire din 1918 a fost o operă benefică pentru România şi că cei care au înfăptuit-o au fost lideri locuiţi de viziune. Cu greu am găsi pe cineva care să nu fie de acord că, astăzi, situaţia nu mai este, nici pe departe, aceeaşi. Doar că nimeni nu va spune de ce: pentru că atunci exista un respect intrinsec faţă de instituţia statului, care era întruchipată, servită şi îmbogăţită de instituţia Casei Regale şi nu ipotecată tranzacţiilor politice. Fiindcă atunci exista o diferenţă între un şef de stat şi un şef de partid, de parlament sau de guvern. Fiindcă atunci etica însemna ceva, ţinerea cuvântului dat era o performaţă care „neliniştea“, iar spiritul de răspundere şi generozitatea erau un fel de mortar aflat între cărămizile instituţiilor. Chiar dacă ele, instituţiile, nu erau la momentul 1918 atât de democratice precum astăzi.
Echivocul, lipsa limpezimii instituţionale şi lipsa de complementaritate a instituţiilor crează vulnerabilitate în realitatea românească acum, la 90 de ani de la Marea Unire. În decembrie 1989, în timp ce comunismul se prăbuşea cu vărsare de sânge, biblioteca lui Carol I, care însemna exact legământ european şi conştiinţă de sine a României, era mistuită în flăcări. Ca şi cum cineva făcea cu ochiul către istorie şi comenta pişicher: democraţie da, identitate şi instituţii nu!
În ultimii 18 ani, anticomunismul a supravieţuit comunismului, tot aşa cum anti-monarhismul a apărut după ce a dispărut monarhia. Spirite alese ignoră sau dispreţuiesc regalitatea din România, dar vor să şteargă urmele dictaturii comuniste din minţile noastre. Ei doresc democraţie şi libertate, în timp ce Statul şi coerenţa instituţională nu le spune mare lucru.
Dacă instituţiile ar fi puternice, respectate de cei care le servesc şi coerente, atunci corupţia ar scădea. Instituţia nu are cum să meargă dacă cel care o serveşte este talentat şi inconsecvent, erudit şi iresponsabil sau clarvăzător şi imoral. Aceste pete de culoare sunt posibile la nivel individual, nu însă şi la nivel instituţional.
În lumea euro-atlantică, interacţiunea dintre clasa politică, oamenii de afaceri şi mass-media este liberă şi inevitabilă. Dar dacă ea se manifestă într-un climat în care etica instituţională este dispreţuită sau ignorată, atunci interacţiunea devine un fel de mâl, în loc să fie un mediu proteic al ideilor şi libertăţilor.
Este de înţeles că oamenii politici nu au cum să se simtă oricând tentaţi să rezolve chestiunile fundamentale ale naţiunii, fiindcă temele solide sunt întotdeauna pe termen lung, iar ei sunt aleşi pe patru ani. Tot ce este fundamental este de lungă durată. Dar atunci, diferenţierea între omul de stat şi omul politic, între valorile şi ritualurile statalităţii şi virtuţile democratice, diferenţa între leadership-ul statal şi cel politic ar trebui să fie înţelese, mai ales de către cei inteligenţi şi erudiţi.
Continuă să nu se facă o legătură între înlocuirea monarhiei cu republica şi impunerea totală a comunismului la 30 decembrie 1947 şi evenimentul cel mai grav al acelei zile: înjunghierea Statului român şi înlocuirea lui cu o grupare de indivizi care răspundeau comandamentelor altcuiva. Diferenţa dintre instalarea comunismului şi sfărâmarea statalităţii unei naţiuni este echivalentă cu diferenţa dintre consfiscarea şi incendierea unei case.
Nu toate dictaturile au sfărâmat instituţiile existente înaintea instalării lor. Unele dictaturi, dimpotrivă, au întărit instituţiile îngrijorător de mult. Comunismul în variantă românească a făcut praf fibra statalităţii şi a îngenuncheat complet establishment-ul. Iar instinctul binelui şi uneori chiar bunul-simţ s-au pierdut ca reflex, ca practică publică. De aceea noi, cei de după 90 de ani de la Marea Unire, putem face critici fulminante împotriva corupţiei şi apucăturilor staliniste din România anului 2008 iar apoi, în aceeaşi zi, să trecem prin faţa statuii provizorii a lui Carol I, din Piaţa Palatului, şi să îi criticăm amplasarea. De parcă biblioteca, palatul şi statuia nu ar fi bucăţi de geopolitică, de viziune statală, ci bunuri de consum cultural ajunse prin hazardul istoriei în Piaţa Revoluţiei. Acest fapt îmi aminteşte de o glumă a ducelui de Edinbugh, care citează afirmaţia recentă a unui american: „Eu nu înţeleg de ce au construit ăştia castelul Windsor atât de aproape de aeroportul Heathrow“!
Faptul că instituţiile publice din capitală nu se mai află aproape niciuna în clădirile lor tradiţionale nu este un semn de modernism, nici de pragmatism. Este o confuzie strategică, o slăbiciune identitară. Instituţiile şi relaţiile dintre ele au nevoie să fie reclădite nu numai la propriu, ci şi la figurat. Iar apoi, ele au nevoie să fie respectate.
Casa Regală este astăzi, la 90 de ani de la Marea Unire, aproape de masa profundă a societăţii româneşti. Şi aceasta pentru că există o legătură între regalitate şi instituţii, între regalitate şi statalitate, între regalitate şi leadership. La 142 de ani de la crearea ei, în ochii a 69% dintre români, Casa Regală are relevanţă, în timp ce Statul român este, conform unui sondaj european, pe unul dintre ultimele locuri la eficacitate şi relevanţă. Armata şi Biserica se bucură de încrederea a 80-90% dintre români, dar acest lucru este şi pentru că instituţiile publice nu sunt respectate de cei care le servesc.
Unii contemporani consideră că lumea viitorului globalizat va depinde de tehnologie, instituţii şi valori. Un motiv în plus să urmărim, de aici încolo, evoluţia instituţiei publice, nu a destinului individual al liderului politic. Nici spectacolul lui autonom şi fără orizont. România, ajutată de un segment din elita ei intelectuală, a experimentat în ultimii ani un bolnăvicios exerciţiu de admiraţie sau ură faţă de indivizi politici, în loc să încurajeze structura europeană a instituţiilor şi comportamentul corect faţă de ele.
Nevoia de a fi flatat, ca şi ura, vanitatea şi intriga măruntă sunt creatoare de emoţii, nu de instituţii. Ele sunt limbajul indecent al „privatului“ care a năpădit „publicul“. Acum 90 de ani, Marea Unire s-a făcut cu viziune, nu cu cinism primitiv. Ea s-a înfăptuit cu strategii şi instituţii, nu cu umori, dispreţ şi gelozie personală.
Învăţătura lăsată de Ferdinand şi Maria, de oamenii politici sau de românii care au murit cu sutele de mii în primul război mondial este că instituţia şi valorile sunt singurele care contează, în gravele momente istorice, ca şi în norocoasele momente istorice."

Rezultate neoficiale  

Posted by Valentina

Rezultatele neoficile ale alegerilor parlamentare. uninominale, din judetul Hunedoara, arata cam asa:
DEPUTAŢI: Bogdan Ţâmpău (PNL), Laurenţiu Nistor (PSD+PC), Iosif Blaga (PD-L), Ioan Timiş (PNL), Cristian Resmeriţă (PSD+PC), Monica Iacob-Ridzi (PD-L) şi Viorel Arion (PD-L).
SENATORI: Ben-Oni Ardelean (PNL), Dan Radu Ruşanu (PNL), Cosmin Vasile Nicula (PSD+PC).
Nu stiu daca centralizarea finala a rezultatelor, va aduce modificari, dar in mod sigur nu vor fi majore.
Ce presupune configuratia de fata? Ca am fost extrem de aproape de adevar, iar indemnurile mele au prins la electorat. Mai mult, daca rzultatele se mentin astfel, bucuria mea este cu atat mai mare, cu cat Bogdan Timpau este primul exemplu al faptului ca SE POATE!!!... ca lumea a inteles nevoia de intinerire masiva a clasei politice, ca... incet, incet, ne descotorosim de fosilele imbuibate din trecut si nu in ultimul rand, ca Romania mai are sanse reale de reabilitare. Asta in conditiile in care ACESTI TINERI POLITICIENI, NU VOR AJUNGE UNELTE DE MANEVRA A NEMERNICILOR PRAFUITI DE PANA ACUM!!! Si trag un semnal de alarma cu acest aspect. Este vital sa nu se ajunga aici. Ma bucur pentru Cosmin Nicula, care a demonstrat acelasi lucru. Ma bucur pentru Ioan Timis ca a invins mafia rudenilor si cu sigurnta va inflori Tara Hategului, ma bucur in mod cu totul deosebit pentru Viorel Arion, pentru ca merita sa castige, chiar daca eu am sustinut-o pe doamna Tolas. In principiu, Liliana Tolas nu a pierdut, ci a dovedit ca este un competitor puternic, are charisma si trebuie sa se tina cont de valoarea sa pe viitor (ma refer la PSD!!!). Ma bucur pentru Dan Radu Rusanu, pentru ca avea, cred eu moral, nevoie de aceasta victorie, iar la nivel de PNL este un varf de lance care trebuia sa reziste.
Astept rezultatele oficiale, finale si revin cu alte comentarii.