Tara care zace, suspina si moare sub noi  

Posted by Valentina

Da! Acesta e locul in care ne ducem zilele târâş dupa noi, se numeşte exact şi sigur România, locuitorii ei se numesc exact si sigur romani de cacat+alte naţionalităţi conlocuitoare, iar viitorul suna bineeeeeeeeeeee, si tareeeeeeeeeeee, de imi vine sa-mi iau câmpii si sa ma instig la violenţă asupra propriei persoane, ca m-a mâncat in... Doamne iartă-mă!... sau bolnavă cu capul am fost, când am plecat din Italia, sa-mi nasc copilul in Romania.
E, uite c-am ajuns sa o spun si pe asta, deşi aş fi putut sa jur pe toate lucrurile sfinte din lume, ca sunt big-mama patrioţilor si niciodata, in nici un context nu-mi voi părăsi ţara. Iar acum imi doresc nebuneste sa.... sa.... sa MIIIIIIIIIIIIIIGREEEEEEEZ! Sa migrez oriune, chiar şi unde a intors dracu căruţa, nu de uratul ţării mele, ci de scârbă pe care mi-o provoacă cei ce o populeaza.
Dupa ce mi-am petrecut cei mai negrii trei ani din viata mea, incercând sa nu fac rău nimănui, să nu spun nici ce stiu, nici ce pot demonstra, nici ce nu poate demonstra nimeni, spre apararea sau razbunarea păcurei ce mi-au vărsat-o unii in suflet, uite ca a venit momentul sa ma intorc la baza degringoladei.
Ca sa fiu usor mai concreta, lucrez intr-o institutie bugetara, respectabila de altfel, dar ticsita de romani... adevarati, care, pe semne n-au facut niciodata diferenta dintre halva si halviţă, de aceea confunda in permanenta rahatul cu ... De ani buni, de cand incerc sa ma lamuresc, nu mi-am putut da nici un raspuns la intrebarea: ce mama dracu ne face asa rai? Nu stiu in alte parti cum sta treaba, desi am mai lucrat si prin alte domenii, dar ca in sânul statului, credeţi-mă, nu e niciunde. Aici, nu şefii te moniorizeaza, ci angajaţii, nu sefii se scandalizeaza, ci colegii, nu sefii se asigura ca ti-o vei lua rau de tot... ci angajatii.
Ba mai mult, intr-o institutie in care nu exista normă de lucru sau plan de lucru (ceea ce ar justifica oarecum situatia), pontajul se face pe baza de cartela de acces, adica pontaj la secunda. Si ca masura preventivă, s-au montat si cate doua camere de luat vederi, la fiecare intrare. Toate acestea, in conditiile in care, va imaginati ca se munceste pe branci, adica, volumul de lucru este peste capacitatea de rezistenta a unui chinez budist, si mai ales, munca depusa aici, este rodul multor ani de scoala, experienta, competitivitate si multe altele. Iar banul public???? Aaaaaaaaa, vai!!!!!!!!!!!!!!!!! Pai banul public este justificat la sange. Nu te joci domnule cu statul!
Stati putin, ca imi vine sa vomit! Revin imediat!



Cristian Pomohaci-A fi om e lucru mare
Asculta mai multe audio Muzica »
Doamne, rau mi s-a facut!... Ce spuneam? A! Da! Deci dom'le, cu statu nu te joci cum vrei tu. Banul public are întrebuinţări sigure, precise, roditoare si chiar tamaduitoare). Sa nu-si inchipuie cineva, ca in sânul bugetarilor, cresc functionari care se ocupa cu prosteala şefilor spre a trage foloase. Nuuuuuuuuuuuu! Calomnieeeeeee! Sa nu-si inchipuie cineva ca, functionarul isi suflecă mânecile si bagă mâna in puşculiţa cu bani publici la intamplare. Nuuuuuuuu! Nu dom'le! Aici totul e justificat, probat cu chitanţe, chitănţele, facturi si facturele, se linge legisu pentru toate interpretarile posibile, chiar si pentru cele imposibile, doar sa nu se greşeasca cumva. Pentru că orice greşeală, te poate determina să aduci banii înapoi. Asa incât, voi cei ce va imaginati cumva ca, banul public e la voia intamplării, staţi calmi că transpiraţi degeaba!
Doamne, si cand ma gandesc ce proasta am mai fost cândva, când credeam ca in Romania se fura ca-n codru, cand ma gandeam ca a fi functionar public e o onoare pe care esti obligat sa o justifici cu demnitate si caracter, ca de furat se fura la varf, nicidecum de la femeia de serviciu, care fura hartia igienica si detergentul de la budă, Doamne!!!!!!!!!!... ce proasta am fost sa cred, ca pupincuriştii au viata scurta, pentru ca le pute gura a cur si e lesne sa-i descoperi, ca sefi de servicii ajung doar cei cu calităţi justificate si alese, nu falsele eminenţe cenusii, care nu sunt capabili sa ia decizii drepte si eficiente pentru cei pe care-i conduc, nu sunt capabili să-şi susţină oamenii pe care-i reprezintă şi nici nu-i interesează problemele lor. Trebuie sa fiţi nebuni sa credeti ca bugetarii cheltuiesc fara rost banii pe care in alte conditii s-ar putea cumpara tomografe, s-ar putea investi in scoli sau in neonatologie, sa nu ne mai moara copii cu zile, trebuie sa nu aveti minte sa credeti ca promovarea judeţului/Romaniei in lume e floare la ureche. Nu fraţilor, aceasta promovare se face organizat, pe programe, cu tinta precisa. Doar nu va imaginati ca exista si aici o afacere ascunsa, de care se bucura un amarat de funtionar. Doar nu va imaginati ca functionarul pierde vremea pe banii statului. NNUUUUUUUUUUUUU! Functionarul si cand doarme, gandeste in folosul cetateanului. Si mai presus de orice, sa nu credeti cumva, ca sefii sunt rupti de realitate! Sefii, mai ales cei mari, sunt extrem de ancorati in ea.
Adevarul e, ca daca ar afla macar 10% din tot ce se petrece cu adevarat in spatele cortinei, ar face infarcturi multiple, asociate cu tot felul de comoţii si boli ale lui calache, fatale pentru orice sef constient si mai ales cerebral. Dar am certitudinea ca orice sef e suficient de zdravan la cap, incat sa nu-si doreasca sa afle nici cum sunt persecutati angajatii de catre sefii de servicii, nici cum se zbat liliputanii sa prinda loc la cuşeta prezidenţiala, nici cum le place unora sa se creada despre ei că trecerea pe care o au la "inalta poartă" se datoreaza unor relatii pe care noi maimutoii nu le putem intelege si nicidecum multiplelor partide de pupat in cur sau a efectului gen picatura chinezeasca: hai sefu sa-ti explic cât de putori sunt colegii mei, ca sa ma poti vedea pe mine in locul lui Sf. Petru. Doar nu vă imaginaţi cumva că şefii cei mari ştiu sau le-a şoptit vreun gherţoi eminent, că alţi şefi mai mici inventează tot felul de reguli în numele lor, sau că alţii se poartă de parcă ar fi pe moşia lu' tac'su. Apropo: stati putin ca iar am greturi...



tomis cobori doamne pe pamant
Asculta mai multe audio Muzica »
Si-mi vin multe altele in cap, dar maine trebuie sa ma trezesc devreme, mai am niste pereţi de analizat, iar pontajul e la secunda si in plus, din toiul noptii, colegii mei ma vor vedetă, deci am sa zambesc cu toti dintii la camere, sper din suflet sa nu aflati vreodata ce spun printre dinti.
Da-mi vin frate, nişte draci, si vreau sa dorm si eu doua ceasuri, asa ca am sa le spun cam pe toate.
Pai in primul rand, vreau sa le spun colegilor mei (a se citi UNORA), scumpilor mei colegi as vrea sa le spun: bai jegosilor, ca daca va spun jeguri va opariţi la inteligenţă... bai primate evoluate, din ce dracu de baini imi iau eu salariul? Daca mi-l dati voi, serpilor, si-l luati de la gura copiilor vostri, vi-l donez mamelucilor!!! Nu e nevoie sa bagati sefilor sub nas tot felul de fiţuici contrafacute, sau să inventaţi la adresa mea tot felul de bazaconii, ca sa vi se umfle muschii. In plus, eu chiar am rabdare si timp, pentru ca m-am hotarat sa traiesc mai mult ca voi, si am tot timpul din lume sa astept aflarea adevarului. Pentru ca... (imi pare rau sefu, nu ma pot abtine!) pentru ca, daca erati voi in locul meu, si vi se fluturau pe la nas, cateva ZECI DE MII (de euro, nu de yeni japonezi), sunt 1000% convinsa ca i-ati fi vandut, şefului mult iubit si pielea inca nenapârlită. Si spun asta, pentru ca am dovada scăpării de informatii pentru infinit mai putin. Asa ca ciocu mic si joc de glezne! Si stiti de ce, mai eminenţe cenusii? Pentru ca am acumulat atatea energii negative din preajma voastra, incat mi-a disparut buna credinta. Asa ca, mingea mea, e la fileu. Va veni o domniţă amabila, in urmatoarele zile, sa va arate ce am postat, interesata fiind de reactţia domniilor voastre, ba mai mult, de ce scandal s-ar putea isca, asa incat face brânci mingii, direct în terenul intoxicat de inteligenta voastră. Asa ca, bai maimutoilor, jucati mingea, serviti cum trebuie, sa nu aveti surprize! De data asta sunt antrenata! Am facut practica pe monştrii mai mari ca voi.

A! Sa nu uit! Poate se mai gaseste un binevoitor, sa duca mesajul meu de pe blog si la "sf. scaun" (de data asta fara adăugiri jegoooooosiloooooooooorrrrrrrr!!!), drept care, tare mi-as dori sa-i las si dansului un mesaj, chiar daca a spus ca nu-i pasa de ceea ce scriu pe blog...

Asa ca, sefu, nu vin pe la usi, nu spun nimic in mare taina la ureche, la cat sunt de "dusa de-acasa", spun in gura mare, ca n-am nimic de ascuns si daca nu veti intelege nimic din ce spun, poate va amuzati. Asa ca, sefu, am si eu cateva dorinte de functionar de doi lei, pentru ca eu, spre deosebire de altii stiu cate parale fac. Na! Nu putem fi toti perfecti si nu putem fi toti eminenti. Mai exista si boemi din astia ca mine, dar culmea ironiei face ca in istoria omenirii, lumea i-a regretat la final pe boemi, nu pe eminenti... Adevarul e, ca de cand stau inchisa in puşcăria pe sistem ospiciu, m-am tot uitat peste tot... am analizat atat de bine fiecare milimetru patrat(pentru că sunt evitată când e vorba de impărţit sarcinile de lucru! Apropo: mi s-a dat şi mie ceva de lucru. Să fac o traducere din franceză în limba română. Nu ştiu cât de intenţionat a fost gestul, dar se ştie că eu vorbesc doar engleză şi italiană...), incat va spun eu sigur, sefu... nu sclipeste nimic pe acolo! In nici un birou... pe cuvant de onoare! Pai daca eu nu văd sclipiciul... atunci cine? Apoi as mai vrea sa spun ca, e ticsită puscaria pe sistem ospiciu, de niste tanti dăştepte foc, (a se citi pupeze conţopiste, emancipate odata cu criza financiară) cu niste aere calde, mediteraneene... pe care le plesnesc, sefu, intr-o buna zi, de le sare conţopeala din cap!!! Asaaaaaaaaaaa! As mai vrea sefu sa stiti, ca de Paşte imi doresc enorm de tare, sa-mi aduca si mie iepuraşul un birou (ca stau pe unde apuc), un birou(a se citi mobilier), ca nu am nici unde imi pune o hartie igienica, un calculator, pentru ca cel pe care imi omor timpul să uit ca-s claustrofoba, (apropo: chiar sunt claustrofobă!!!), e AL MEU DE ACASA!!! Il car zilnic ca Mos Craciun, de acasa la lucru, de la lucru acasa, in conditiile in care, la intoarcere am fost asigurata ca in maxim o saptamana... seful competent, va face un flic-flac si imi va innapoia biroul, callculatorul, sursa, etc. avand in vedere ca imi aparţin, cu atat mai mult cu cat anumite componente sunt achizitionate din bani persoanali, nu publici... sefu! Si sa nu uit... ma gandeam sa va intreb, fara sa asept un raspuns, cam cum vi se pare chestia asta: eu(angajat) nu am birou, nu am calculator, nu am nimic... iar altii, la fel de angajati, nu numai ca au la srviciu tot ce le trebuie, dar au dus si acasa laptopurile din dotare si multe altele?

Asaaaaaaaaaa.... si mai am la final, o mica dorinta, sefu... daca se poate... nu e obligatoriu. Imi doresc, ca omul in care am crezut, sa redevina omul drept si de onoare pe care l-am cunoscut. Si poate incepe prin a trazni dracu ustensilele alea de supraveghere, monitorizare si stres, nu de alta, ca nu sunt o stresata care sa se ofileasca pentru o jumatate de ora de intarziere. Cand vin, atunci ma pontez, atunci zambesc cu tot cu injuraturi la camere si gata. La mine e altceva: sunt stresata de ideea de puscarie, sunt claustrofoba si pot sa mor. Eu imi amintesc ca au murit niste unii pentru ideea de libertate... dar fiecare face cum crede! Eu am un tratament homeopat, pe care il administrez copilului din 15 in 15 min, diminata, tip de peste o ora, iar copilul meu este mai important decat orice sistem de monitorizare nascocit de colegii mei idealisti. Nu ma deranjeaza sa fiu platita conform orelor de pontaj. Dar recunosc ca, mi s-ar parea mai corect sa existe putin respect reciproc, putin clementa si mai multa omenie... mult mai multa omenie. In plus, stiu si am inteles ca sunteti foarte ocupat, Dar la o mâna de nebuni, nu va ia mai mult de 2, 3 zile sa verificati fiecare birou, sa stati de vorba si cu angajatii proprii, macar cu cei care poate au ceva de spus, sau chiar cu fiecare. A acorda 5 minute fiecarui angajat, in 8 ani, nu cred ca e mult, nici greu, nici degeaba. Mai ales că mulţi dintre ei sunt atât de ameninţaţi, încât nu vor spune nimic, astfel încât, întâlnirea cu ei poate dura mai puţin de 30 de secunde. Pe scurt, eradicarea prizoneratului, fisa postului (nu xeroxata şi schimbat doar titularul, ci personalizata si obiectiva), impunerea bunului simt in raporturile de lucru si scopirea sifonaticilor geliali, cred ca sunt masurile cele mai corecte pe care le-ar lua seful meu de demult...

Este adevarat ca, pe cel de acum, necunoscandu-l, poate lua alte hotarari, dar chiar nu mai conteaza, pentru ca ma gandesc cat mai serios cu putita sa plec. Sa plec departe, orinde, sa nu mai vad nici un pupincurist, nici un hot cu mutra de intelectual, nici un turnator cu aliura de "mana dreapta"(da, la manuela ma refer), nici un sef care uita ca nu e chiar Dumnezeu, nici un ministru habarnist care vorbeste despre masa-n cur, dar numai despre ministeru lui nu, nici un premier care se chinuie sa bage tara-n datorii numai sa mai aiba ei din ce fura... ca deh!... si banii de la Europa sunt buni, nu numai cei din contributiile la stat ale prostilor, m-am saturat de medicamente scumpe si de salarii de mizerie, m-am saturat de mancare plina de E-uri, care ne omoara incet si sigur, pentru ca asa a stabilit cineva, iar statul e total impotent când vine vorba de protecţia cetăţeanului... si lista poate continua.

Mai merg o data sa vomit, ca m-am racorit putin. E noapte, e tarziu, mai am o ora de somn, dar chiar nu mai conteaza, am vrut sa se stie, de catre cei care m-au aratat cu degetul ca pe o tradatoare, ca nu am tradat in viata mea pe nimeni, celor care m-au convertit in om de nimic, am vrut sa stie pe ce poztii ne aflam si am mai vrut sa se stie ca de data asta nu ma tem de razboi, nu fug de lupte inegale si nu ma impresioneaza ce tin ei in maneca. Ma duc sa vomit cum spuneam si de maine dimineata analizez unde pot sa migrez.





Doamne ocroteste-i pe Romani
Vezi mai multe video din Muzica »

This entry was posted on vineri, 27 martie 2009 at 00:21 . You can follow any responses to this entry through the comments feed .

3 comentarii

oricine nu le canta-n struna sau are coloana vertebrala este tradator. asa ca, asta e! unii-s mai lasi si dau bir cu fugitii, alti-s curajosi, asa ca dvs. si raman. oricum ar fi, nu e usor ca tara o fac oamenii nu plaiurile. iar oamenii-s de rahat... scuzati cometariul.

27 martie 2009 la 09:42

OOOO!!!Valentina in sfarsit ai rabufnit si spui ceea ce trebuia sa spui de mult,dar nu-i tarziu nici acum,cred ca asta se intampla in multe institii dar nimeni nu are curajul sa deschida gura ....multi se complac asa...esti puternica si se vede ca nu ai nimic de ascuns si lupti pe fata ...cateodata trebuie sa ne luam inima in dinti si sa face ceea ce ai facut si tu...sunt sigura ca te vei descurca pe viitor ...fa ceva ..o schimbare meriti ceva mai bun!!!succes!!!

28 martie 2009 la 15:54
Anonim  

Stimată domnişoară, sunt şi eu functionar public. Am citit şi eu şi toţi colegii mei ce aţi consemnat aici. Vă felicit pentru iniţiativă, pentru curaj şi pentru felul în care aţi nuanţat aproape toate aspectele care ne distrug minţile de ani de intregi. Eu sunt mult mai în varstă decât dumneavoastră şi vă spun cu regret că situaţia nu se va schimba curand. Pentru că nu se vrea, pentru că de ce ar face-o cineva, pentru că şefi sunt tot vechii comuniţti vopsiţi în culorile democraţiei. Sunt mult mai ocupaţi cu furtişagurile de zi cu zi ţi cu şpăgiuiala veşnică şi obligatorie, înât să se gândească măcar o secundă la noi. Deşi cred cu convingere că nu se va schimba nimic, vă felicit cu tot sufletul pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume, vă invidiez chiar, pentru nebunia de care aţi profitat ca să vă eliberaţi de ceea ce nu puteaţi striga in gura mare. Suntem laşi sa spunem adevărul, suntem ipocriţi să recunoaştem că avem o problemă şi suntem prea proşti să promovăm valoarea. Vă felicit de mii de ori şi chiar va iubesc fara sa am curajul sa imi scriu măcar numele. Dacă lucraţi în sistem mă veţi înţelege.
Am uitat să vă spun că in urma cu vreo zece ani, şeful nostru de atunci, pentru că eu lucrez intr-o primărie, a făcut un gest extraordinar. A montat pe coridor o cutie gen urnă, în care li s-a solicitat angajaţilor ca, în sistem confidenţial şi sub anonimat total, să îşi consemneze fiecare problemele, neplacerile, parerile despre şefi, nemulţumirile şi alte lucruri pe care "şeful" ar cam fi trebuit să le ştie. Ştişi ce s-a întâmplat? La început, nu a avut nimeni curajul sa folosească urna. Dupa un timp, însă, au descoperit că este extrem de utilă şi au început să-şi aştearnă opiniile. Evident, că intrau şi mulţi "jegoşi", ca să vă citez, în urnă. Dar cheia acelei cutii o deţinea strict domnul primar. Dânsul prelua, personal, acea corespondenţă, o citea şi lua atitudine în cel mai corect mod cu putinţă. Niciodată nu a acţionat în legătură cu ceva sau cineva, fără să înţeleagă perfect cu ce se confruntă. Din păcate, a venit un alt primar, care a fost mai interesat de cum îi cresc conturile, decat cum o duc oamenii care lucrează pentru el. Dacă fiecare şef ar avea măcar o astfel de legatura cu angajaţii lui, s-ar zări şi luminiţa de la capătul tunelului.
Va stimez mult şi vă doresc mult noroc în viaţă!
Şi vă mai doresc să aveţi parte de un şef care să înţeleagă ce aţi scris mai sus şi ce om deosebit sunteţi.
Eugen-Constanţa

30 martie 2009 la 23:53

Trimiteți un comentariu