Mi-e dor de toti 35....  

Posted by Valentina

Mai am putin, atat de putin incat as putea sa spun ca sunt ai mei cu totii. Dar imi pansez si eu sufletul, spunand ca AMR = 2 zile. 
Nu stiu ce sa zic despre ei... priviti ca un tot unitar, mi-au oferit cu totii si fiecare dintre ei, ceva unic. Am invatat de la fiecare cate ceva, l-am iubit si l-am urat pe fiecare, de fiecare data!!! Daca v-ati imaginat ca vorbesc despre barbati, ei bine, ati gresit! Ma refer la... anii mei! La toti 35!
As incepe cu ceea ce n-am avut niciodata: totul pe tava. Fiecare cu norocul lui... mie nu mi-a fost dat sa am ceva, fara sa muncesc. Nu prea mi s-a intamplat nici sa primesc lucruri sau cadouri, asa... de-a moaca, poate de aceea mi se pare extrem de ciudat cand cineva imi ofera cate ceva, fara nici o ocazie. Dar timpul mi-a demonstrat ca nu e atat de rau sa nu ai nimic fara munca, pentru ca toata stradania asta m-a calit, mi-a dat lectii pe care un mocofan nu le invata nici daca i le bagi cu facaletul in cap si mi-a dat o motivatie permanenta, astfel incat nu las niciodata garda jos. 
Ar mai fi apoi, la capitolul minusuri, neimplinirea mea din punct de vedere profesional. Unii dintre voi vor spune ca am inebunit, ca am facut o multime de lucruri, am realizat ceea ce altii nici nu viseaza, etc. Ei bine, nu e chiar asa... Hai sa vedem ce am facut si ce mi-as fi dorit sa fac:
- in primul rand, am debutat in radio la 19 ani. Asta e cu plus! O lume (a se intelege Hunedoara) intrega se strangea langa aparatul de radio la 19.30, in fiecare seara, sa asculte emisiunea mea. O lume intreaga imi trimitea scrisori, zeci de scrisori pe saptamana, o lume intreaga pulsa in inima mea in fiecare seara, le simteam fiecare farama de iubire trimisa spre mine si, o lume intreaga a ramas in sufletul Valentinei Gheorghe...
- la 19 ani, am organizat primul spectacol folcloric, de una singura, dupa cateva luni in care reprezentatii unor institutii de cultura au jucat ping-pong cu mine, pentru simplul motiv (aveam sa aflu mult mai tarziu) ca nu amintisem de nici o spaga.
- la 20 de ani, am debutat in televiziune si m-am indragostit ireversibil...
- la 21 de ani, m-am mutat cu Turcu. Aici, situatia e complicata, despre acest personaj am sa scriu intr-o zi o postare intreaga, pentru ca si-a castigat locul in viata mea.
- la 21 de ani, l-am intalnit pe Gabi, am cunoscut cu adevarat ce inseamna prima iubire si am ramas prieteni pana in zi de azi. 
- la 21 de ani, am organizat primele spectacole de colinde in aer liber, la care am convins zeci de artisti sa cante pro-bono, pentru cei ce mai cred in Craciun. Traditia a durat 3 ani, dupa care artistii au dat de pusculita primariei si n-au binevoit sa mai cante gratis...
- la 22 de ani, am terminat facultatea de Istorie-Jurnalistica, din cadrul Universitatii de Vest "Vasile Goldis" din Arad.
- la 23 de ani, aram numita director la Radio 1 Deva, prima oara. 
- la 25 de ani, m-am casatorit cu Paul, cel mai cald si mai calm om de pe pamant, caruia i-am daruit unicul copil pe care-l voi avea pe acest pamant.
- la 25 de ani, deveneam pentru a doua oara, director la Radio 1 Deva (ulterior, l-au desfiintat de tot)
- la 27 de ani, mi-a murit bunica, ultimul martor al copilariei mele...
- la 27 de ani, a venit pe lume Dara-Antonia, lumina suprema a vietii mele.
- la 28 de ani, am luat primul contact cu lumea politica.
- la 28 de ani, am inceput seria emisiunilor ValeVerde, prima emisiune-documetar, de calatorie, realizata vreo data pe un post local de televiziune, din judetul Hunedoara, cu finantare proprie ( gasiti AICI o parte din ele).
- la 30 de ani am calcat prima data in Consiliul Eurpei.
- la 31 de ani, am fost prima femeie, candidat independent, in competitia pentru Primaria Hunedoara.
- la 31 de ani, am scos pe piata, cu tiltlu gratuit, prima revista-magazin intr-o prezentare de exceptie, din judetul Hunedoara.
- la 32 de ani, am traversat apogeul celei mai mari cumpene din viata mea, una de lunga durata, peste 3 ani, fiind prima oara cand am simtit fiorul mortii, sau cel putin stiam ca mi-o doresc.
- la 33 de ani, l-am cunoscut pe Florin, singurul barbat care a reusit sa ma faca "pilaf" si sa ma si manance. 
- la 33 de ani, am divortat...
- La 34 de ani, am realizat primele mele emisiuni, pe o televiziune nationala.
- la 34 de ani, mi-am vazut copila pasind spre scoala.
- la 34 de ani, barbatul care mi-a marcat existenta, cel la vocea caruia vibrez inconstient, cel caruia am decis sa-mi dedic viata spre a-l vedea stralucind acolo unde merita, avea sa mi se alature, pe un drum comun.
- la 34 de ani, poate nu asa cum mi-am dorit eu, am implinit un vis si am scos pe piata primul album semnat Florin Muresan.
In rest, fac multe... prezint spactacole, organizez evenimente, incerc sa-mi pun la punct arhiva video, pentru ca am imagini unice... intretin contactele profesionale ale lui Florin si, de ceva timp si ale Adnanei... in mare, cam asta ar fi!
Ce mi-as fi dorit? 
Am desoperit abia anul acesta... Ajungand cu Florin prin diverse televiziuni nationale, mi-am dat seama ca peste tot, in lumea la care eu visez de-o viata, domneste ignoranta si nonvaloarea. Abia in clipa in care am realizat acest lucru, am inteles ca EU n-am facut nimic cu viata mea! Si asta, pentru simplul motiv ca nu m-am putut desprinde de un amarat orasel de provincie, in care am crezut cu tarie ca e toata viata mea. 
Ce-mi doresc? 
Imi doresc sa mai existe o sansa... asta e tot ce imi doresc!!!!

P.S. Daca vreti sa bem o cafea de ziua mea, stiti cum sa dati de mine!

This entry was posted on sâmbătă, 8 octombrie 2011 at 03:37 . You can follow any responses to this entry through the comments feed .

8 comentarii

Anonim  

Iti admir curajul de a te uita ''in spate''. Eu personal, evit sa ma uit, de frica dezamagirilor (indiferent de motivul pentru care am lasat anii sa curga fara a-i exploata suficient).
De un singur lucru trebuie sa ai grija: sa faci ceva si pentru tine. Risti ca cei din jur sa raspunda ''cu pumni'' la binele ce-l faci. Pe langa dezamagire, ai sa regreti ca nu ai stiut sa ai o doza de egoism si timp pentru tine.
La multi ani, toti traiti la maxim si iubire vesnica in sufletul tau!
''Anonima'' privighetoare din lista ta de messenger :*

8 octombrie 2011, 12:42
Anonim  

iti doresc din suflet sa-ti dea Dumnezeu sansa despre care vorbesti!si sunt sigura ca ai sa o intalnesti, asa luptatore cum te cunosc eu, nu se poate altfel!
LFD

8 octombrie 2011, 17:33
Anonim  

...si apropo de cafea , ce n-as mai bea o cafea cu tine!...doar ca ....sper sa o putem bea in fata calculatoarelor
LFD

8 octombrie 2011, 17:36

LFD???????????

8 octombrie 2011, 17:39
Anonim  

Cristinuta
Omule ma faci sa plang!!! Esti o enciclopedie de viata si tu si Florin, iti scriu si plang gandindu-ma cat de valoroasa esti ca om. Nu prea am cuvintele la mine, dar pentru cei care nu te cunosc personal si au o parere despre tine,, Esti un munte de intelepciune si modestie, un suflet in care gasesti de toate, darrr minunea apare acolo unde ti-ai dus crucea fara sa te sprijine cineva, si cand D-zeu a realizat ca este timpul sa te faca mai fericita ti la daruit pe Omul ala minunat, pe Florin. Sunt convina ca impreuna cu ingerasii vostrii ACUM SUNTETI FERICITI!!SA NU VA SCHIMBATI NICIODATAAAAAA.....TE YUBESC VALENTINUTOOOO!

9 octombrie 2011, 12:34

iti doresc ca toate visele sa ti se implineasca!

14 octombrie 2011, 23:12

....mergi inainte,suturile sunt bune,...tocmai pentru asta,sunt un pas inainte,....priveste din cand in cand si innapoi,asaca sa te reorientezi,ai multa grija de tine,de tine in mod special,nu hazarda,grabeste-te incet,analizeaza bine,deja pari experimentata,adica unele trairi te calesc,optimiamul tau e debordant,specific unei parti din neamul tau,exceleaza in tot ce faci,eu ma uit dupa tine,.....

7 noiembrie 2011, 09:52

Dupa ce am citit tot, nici nu mai stiu cum am ajuns aici. Am un nod in gat. Am simtit un strigat ce are puterea sa zguduie muntii... Sper ca nu m-am inselat; ca de obicei simt ceea ce este. A da! Am ajuns aici din greseala, de pe facebook. Curios lucru, pentru ca eu cred ca nimic nu este intamplator. In fine! Ma dezmeticesc din emotie si iti spun ca ai un suflet minunat, maret si frumos. Oricum cuvintele sunt prea sarace, si totusi, ai reusit atat de bine sa pui o petala nepretuita de suflet, aici, in aceste randuri. Ma bucur ca mai exista asemenea OAMENI! Multa sanatate si fericire!

11 noiembrie 2011, 10:03

Trimiteți un comentariu