De mult, de mult prea mult timp, cobor in mine, in adancurile mele, pentru a gasi o farama de energie care sa ma ridice din nou spre cer. LUMINA pe care o daruiam candva, nu-mi mai ajunge nici macar mie... Ma strange intunericul din mine, si-mi ia aerul cu tot cu zambete. Ce ciudat!... nu mai stiu nici sa zambesc!!! Mi-a ramas atat de putin din mine, incat mi-e teama sa nu ma pierd de tot. Am sperat, am varsat din mine si ultima lacrima, am sperat din nou, am alergat spre gandul care imi inalta inima si... l-am asteptat! Am asteptat sa se aseze pe cumpana lumii si sa cantareasca. Sa-si masoare sufletul, viata, dorintele... am asteptat si am sperat sa devina "gandul meu"!
Ciudat! Desi stiu ca stie ca e doar gandul meu, s-a asezat in mintea altcuiva. Cum sa indur deposedarea de tot ce-mi sta in gand? Cum sa-mi impart, ceea ce Dumnezeu a sadit in tot sufletul meu si, cum sa-mi las gandul altcuiva???
Si atunci, intr-un gest disperat si cu o ultima farama de onoare, ma asez in bratele gandului meu, pe aceeasi covertura albastra precum cerul lumii, si, adunandu-mi fiecare farama de putere, de indrazneala si dorinta, i-am mai cerut o data:
... sufletul meu, daca iubirea ta imensa mi-ar putea da puterea de a te astepta toti cei 400 de ani promisi, m-ai gasi de fiecare data, acolo unde m-ai lasat ultima oara, as astepta in genunchi, in rugaciunea de-a veni, de-a te privi in ochi in fiecare dimineata. De-ar putea, iubirea mea fara margini, ce ti-o daruiesc in toate secundele unui minut, prin toate minutele vietii mele, sa indrepte durerea trupului meu, a inimii care ma ucide la fiecare plecare a ta, daca m-as putea impietri pana ai veni, cu siguranta as mai salva ceva din mine... Dar, vezi tu, viata mea!?!,... timpul nu sta pe loc! Secundele tale trec, asa cum trec si ale mele, iar aceste secunde ucid un om, nu sfarama o stanca...in timp ce refrenul asteptarilor imposibile, nu-l mai canti tu, ci galsul inimii mele...
Nu vreau si nu pot, sa mai mor o data!
This entry was posted
on duminică, 28 februarie 2010
at 21:32
. You can follow any responses to this entry through the
comments feed
.
