Tot ce-am simtit, tot ce-am daruit, toate zambetele, sau lacrimile adunate in timpul ce s-a scurs, mi-a cusut in suflet rana pe care o credeam de neinvins in aceasta viata. Ma veti intreba: de ce-ai batut cuiul, daca scotandu-l, vrei sa nu ramana nici o gaura?!? Ei bine, chiar si intrebarea ma motiveaza...
Nu de mult, m-am asternut la picioarele unui gand. Credeam ca daruirea mea, il va determina sa ma cuprinda-n brate, sa ma ridice de la picioarele lui si... sa ma iubeasca. N-am avut noroc... Nu m-a observat si-a calcat pe sufletul meu. Pana nu de mult, credeam ca, sarutand o rana, se vindeca. Nici asta nu mai cred... Ma lecuiesc, oare, de naivitate? Pana nu de mult, credeam ca iubirea este de un singur fel: ori iubesti total si irevocabil, ori nu e iubire. In mintea mea, pentru iubirea dusa dincolo de gandul care imi ardea sufletul, eram capabila sa imi dau ambele picioare, daca mi le-ar cere. Cineva imi spunea, ca e mai mult de-atat... ca, daca n-as gasi pe cineva sa mi le taie, as fi capabila sa mi le tai singura... Si DA! Daca vreodata, ma va intreba cineva, cum mi-am iubit gandul, exact asa i-as spune. (EXÁCT, -Ă adj. 1. (și adv.) conform cu realitatea, întocmai, chiar. o științe ĕ = științe în care formulările se pot prezenta în formă matermatică. ♢ care reproduce întocmai un model; fidel. 2. (despre oameni) punctual. (< fr. exact, lat. exactus- sursa DEX).
Si-mi este greu, cumplit de greu, sa cred ca iubirea este altfel decat am crezut eu, ca ea nu se imparte doar la doi, ci si la trei, ca dincolo de noi e o negura pe care n-ar trebui sa o intelegem si ca iubire eterna nu exista. Adevarul este ca m-am saturat de parerile oamenilor, m-am saturat de asteptare, de intrebarile pe care mi le pun... m-am saturat pana si de mine. Astept un semn, care sa-mi indice un drum, unul al meu, de care sa ma pot bucura si eu, in sfarsit, unul pe care pot merge cu fruntea sus, iar de dincolo de mine, daca va mai fi un gand, sa ma poata privi in ochi cu toata iubirea lumii, fara teama, fara retineri. Imi doresc sa fiu eu, nu o masca a unui persoanj care trebuie sa traga cortina innaintea dorintelor sale. Viata m-a invatat ca a iubi, inseamna a-l privi in ochi pe omul iubit, iar in ochii lui sa gasesti multumirea a ceea ce oferi, fara a te intreba nici macar o secunda, daca ceea ce oferi e prea mult pentru tine. Iata ca mi-am dat propria definitie iubirii. Dar tot viata mi-a demonstrat ca nu se aplica teorema mea in practica... Ca atunci cand faci asta, ridici semne de intrebre, suspiciuni si mai ales, creezi nemultumiri.
Este trecut de mult de miezul noptii, iar intrebarea care ma va chinui o vreme, asa cum ma chinuie si in clipa asta, este: iubesti, sau astepti sa fii iubit intr-o buna zi?
This entry was posted
on marți, 16 februarie 2010
at 00:23
. You can follow any responses to this entry through the
.
