E greu să cânţi imnuri în care nu crezi, sau să transmiţi ovaţiuni unor bipezi lipsiţi de umbră. Iar astăzi m-am împiedicat de preşul iluzoriu al unui coridor infinit şi fad, si când să mă prăbuşesc, il vad pe Rudyard Kipling trăgându-mi cu ochiul...
Imi vine râsu-plânsu pentru un moment, dar nu mă dezmeticesc definitiv că-l şi aud şoptind:

De poti sa nu-ti pierzi capul cand toti din jurul tau
Si l-au pierdut pe-al lor, gasindu-ti tie vina;
De poti, atunci cand toti te cred nedemn si rau,
Sa nu-ti pierzi niciodata increderea in tine;
De poti s-astepti oricat, fara sa-ti pierzi rabdarea;
De rabzi sa fii mintit fara ca tu sa minti;
Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunarea
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;
De poti visa, dar fara sa te robesti visarii;
De poti gandi, dar fara sa-ti faci din asta tel;
De poti sa nu cazi prada nicicand disperarii
Succesul si dezastrul primindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul rostit candva de tine,
Rastalmacit de oameni, ciuntit si prefacut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut
Si-atunci, fara a scoate o vorba de durere
Sa-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput;
Si daca corpul tau, uzat si obosit,
Il vei putea forta sa-ti mai slujeasca inca;
Numai cu strajnicia vointei tale, astfel
Sa steie peste vremuri asa cum sta o stanca;
De poti vorbi multimii fara sa minti, si daca
Te poti plimba cu regii far-a te ingamfa;
De nici amicii, nici dusmanii nu pot vreun rau sa-ti faca,
Pentru ca doar dreptatea e calauza ta;
Si daca poti sa umpli minuta calatoare,
Sa nu pierzi nici o fila din al vietii tom,
Al tau va fi pamantul cu tot ce e sub soare
Si ceea ce-i mai mult: vei fi om, copilul meu!

BINE!... zic! aşa să fie!
P.S. dau cu explicaţia mai târziu. Acum mă duc să-l iau de moţ pe Ovidiu.