39... si toti ai mei!  

Posted by Valentina

Nu ma mai sperie trecerea timpului!... stiu ca, odata cu el, trec toate si, mai ales stiu ca, dincolo de el este ceva mult superior acestui "aici". Invat de ceva timp sa traiesc in ACUM, sa-mi cobor judecata in inima si sa nu ma mai tem de nimic. A... nu! Nu imbatranesc!!! Cred ca ma maturizez, ma inteleptesc, cum spun batranii!
Mi-am luat acesti 39 de ani in spate, de dimineata buna si, hotarata sa-i numar putin, sa ma asigur ca sunt toti la mine, am descoperit lucruri de mult uitate, lasate undeva in sertarele mintii si ale sufletului meu, pe care nu le-am deschis de mult. Si... m-am hotarat sa le impart cu voi. Caci, daca nu cu voi, atunci cu cine?
Si-am luat-o din copilarie, de-acolo de unde, cineva, mi-a deschis ieri poarta amintirilor. Si-am gasit acolo, oameni atat de frumosi, copii - ajunsi azi oameni mari, ce au la randul lor copii, dar sunt la fel de frumosi, de sinceri si de joviali, ca si atunci, pe vremea cand ne sfaramam polistiren in cap, cand prindeam bondari si le lelegam piciorusul cu o ata, apoi ii plimbam pe strada, ca pe un animal de companie... aveam fiecare, bondarul sau... M-am revazut facand cort si jucandu-ma cu papusi, scaldansu-ne in butoiul de varza (care era pus cu apa peste vara), mancand varza vecinilor, merele din livezi, dandu-ne pe gheata, sau cu sania, cautand ghiocei sau mitisori, in fiecare primavara, vanzand sticle si borcane... pe toate le-am retrait, ca fiind atunci si acolo, cu "o mine" de atunci la fel cu cea de acum. 
Apoi, mi-am revazut profesorii, oamenii care mi-au marcat existenta, pe cei care i-am luat ca model, pe cei care nu-i intelegeam, pentru ca nu-mi placeau, pe cei care au luat decizii in locul meu, sau pe cei ce i-am iubit cu toata fiinta mea... si uite asa, ca intr-u film, l-am resimtit pe tata, cel ce mi-a fost exemplu de pedanterie, corectitudine si simtire, apoi pe Babi a mea, pe tanti Sica (dascalul meu de limba romana), pe profu' meu de mate, mi-am reimbratisat universal, bunicii - simpli si frumosi, harnici si buni, m-am revazut facand balet, pictand, framantand primele gogosi, facand primul meu tort, cautand cadou pentru mama, astfel incat sa-i cumpar ceva ce i-ar place, dar incadrandu-ma si in banii pe care-i pastram cu sfintenie de la colinda... Oooof! De toate mi-am amintit si le-am revazut ca si cum ar fi fost ieri... 
Apoi m-am revazut in liceu, cand deja despicam firul in patru, cand incepeam sa inteleg lumea, mi-am revazut crampeie din acea prioada si... am dat de Loredana, prima mea prietena din liceu, prietene si astazi, chiar daca ne despart cateva mari si oceane. Mi-am dat seama ce trainica si frumoasa este prietenia mea cu Ramona, omul frumos de langa mine, de care ma leaga peste 30 de ani de amintiri. Si... ca prin minune, mi-am amintit de toti iubitii mei, pe care i-am lasat su m-au lasat, pe unii i-am iertat, pe altii i-am uitat, cu altii sunt in bune relatii si azi... dar, mai presus de toate sta faptul ca, am avut relatii frumoase, cu oameni frumosi. Mi-am amintit de prima casatorie, de emotiile de atunci, de mirajul ineditului ce-l traiam, de momentul in care am adus-o pe lume pe DaRa, frumoasa si iubita mea LUMINA, de cat de implita sunt si ce viata frumoasa am avut si am. 
Apoi, mi-am amintit de primele clipe alaturi de Florin, de chinul frumos la care m-am supus, de euforia momentelor si de toate filele de basm traite cu si alaturi de el. 
Am realizat, in ultimul timp, de ce s-au petrecut toate, de ce au fost cum au fost si, mi-am dat seama ca, inteligenta Divina este impecabila!!! 
Acum, impreuna cu toti cei 39 de ani trecuti prin mine, stiu ca pot orice, stiu sa simt si sa resimt, mi-am infipt palmele in cer si talpile in pamant, astfel incat sa nu pierd legatura nici cu Dumnezeu, nici cu stramosii mei, pe care i-am descoperit in mine, ca pe o avutie de pret, unica si vesnica. Ultimii patru ani din viata, mi i-am petrecut citind, cercetand, afland, regasindu-ma pe mine, cea reala, sinele creat din Dumnezeu si nu din om! 
De fapt, rezultatul acestor ani de cautari spirituale, au avut cel mai frumos final: m-au dus la intalnirea mea, cu mine!
La final de gand si cuvant, va daruiesc cant... prima melodie facuta de mine si Florin, care poate spune totul si despre timp si despre om si despre iubire.
Va tin in brate sufletele, tuturor celor ce ati parcurs aceste randuri, aceasta fiind cea mai frumoasa urare si cel mai frumos cadou, pe care mi-l puteti face de ziua mea: pentru ca stiu, ca ati facut-o de dragul meu!





This entry was posted on vineri, 9 octombrie 2015 at 09:48 . You can follow any responses to this entry through the comments feed .

1 comentarii

Mirela Lupo  

Ești o Ființă minunată ! Plină de sensibilitate dar și puternică în același timp ! Îți doresc să ai parte de tot ceea ce te poate face fericită și împlinită ! La mulți ani , Valentina !

11 octombrie 2015, 16:16

Trimiteți un comentariu