Mi-a placut din totdeauna sintagma "no money, no funny!" desi, recunosc, mi-a luat ceva timp sa prind ideea.

Astazi, intalnindu-ma cu o veche prietena, pe care am uitat cum o cheama, poate in mod intentionat, am avut revelatia continutului acestei sintagme. Mi-au trecut fulgerator prin minte alte destainuiri, alte destine impartasite cu sau fara disperare, drept urmare, m-am gandit sa scriu...

Spunea prietena mea, care pana de curand era plina de aureturi, vuittoane si alti versaci, cum ca viata e grea acum pe criza, ca binele are limite si ca banii nu au valoare. Rapid, m-am intors in timp, cand anul trecut, pregatindu-ma sa plec in concediu, am intalnit-o. Era la volanul unui TT superb, de un rosu aprins, cu piele bej in interior si multe alte briz-brizzuri scumpe. Spunandu-i ca ne pregatim masina deoarece a doua zi urma sa plecam in Grecia, draguta de ea a facut un gest de uimire vecin cu sfidarea, spunandu-mi ca Grecia nu e destinatie, ca n-am ce vedea acolo si ca ar trebui sa-i urmez exemplul sa merg in Mauritius. I-am intarit convingerea ca, intradevar Mauritius e o destinatie, am complimentat-o pentru alegere si am incheiat rapid intalnirea. Anul acesta se ducea sa viziteze manastirile din Moldova... De asemenea, mi-am adus aminte de sursa ei de existenta, un domn al carui nume in scapa de asemenea, extrem de bine infipt in numeroase conturi bancare, ajuns la o varsta la care trebuia sa-si plimbe nepotii pe malul marii, nu amanta in concedii extravagante. Pe semne, acum, respectabilului domn nu-i mai merg afacerile si, poate, sotia acestuia evidentiaza mai atent fiecare banut.

Trecand peste acest aspect, imi vine in minte o alta situatie, a unei alte cunostinte de gen feminin, care in urma cu doar cativa ani era in culmea fericirii. Urma sa se casatoreasca cu o persoana pe care o considera inceputul si sfarsitul ei pe pamant. Realitatea a contrazis-o rapid, intre cei doi intervenind un alt domn din societatea publica de care dispunem, al carui nume imi scapa de asemenea. Domnul de pe urma lanseaza in targ zvonul otravit cum ca domnita i-ar fi tiitoare si uite asa se duce pe apa sambetei grozavie de relatie, maritis si alte cele. Interesant este ca nu s-a sfarsit aici povestea, ea continund cu amenintari, santaje si porti inchise de pretutindeni, deoarece, omul, fiind influent, i-a restrictionat accesul la viata fetei si uite asa, basmul s-a transformat in cosmar. Acum, acelasi domn, nemaifiind influent, (se pare ca are si Boc meritele lui), a scapat mierla din ghiare si sta cumintel in banca lui, fara santaje si amenintari, dar cu siguranta cu multe porti inchise direct in pifometru.

O alta situatie generata de bani si putere, protagonista fiind o alta cunostinta, de data aceasta fata avea si famile si copii si... treaba ei ce mai avea, se leaga tot de un domn influent, cu bani si putere, care persecuta fata o perioada, pana aceasta isi pierde locul de munca, prietenii, relatiile, tot ce avea. Nemaistiind ce sa faca, ii rapeste unul din copii si ii solicita acesteia anumite "servicii" in schimbul copilului. In urma evenimentului, au urmat alte santaje de genul: ai fost filmata atunci cand te-ai supus vointei mele, iar eu ii voi arata sotului tau filmul, vei ramane singura, etc. Si alte chinuri au urmat acestor nemernicii alimentate de bani si pozitie sociala. Acum, ca a venit criza la toata lumea, respectivul meltean si-a pierdut scaunul, influenta si banii, iar eu mai pot consemna un suflet eliberat.

Ca sa inchei apoteotic exemplele de marlaneala la drumul mare, mai am un exemplu, a unei alte cunostinte, care a fost mai desteapta -ea- de data aceasta. El, om cu stare, cu scaun tapitat si cu multe baghete magice la-ndemana, da peste ea, fata frumoasa, trecuta si prin alte experiente de acest gen, isi pierde capul si firea, pana in pragul divortului. Ea, deplin constienta de posibilitatile care i s-au deschis odata cu aparitia respectabilului, face si desface dupa bunul plac, colinda prin lumea larga, isi face curatenie prin conturi si le umple pentru zile negre, apoi... stupoare! Ii face vant respectabilului, anticipand declinul acestia. Ceea ce devine amuzant, este ca, desi o lume intreaga ii stia impreuna, la lasatul serii, cand respectabilul se intorcea la adresa de resedinta, stimabila se pregatea de urmatorul, pe care, culmea, il sponsoriza chiar ea.

Va vine sau nu sa credeti, aceasta e lumea reala, in ea ne invartim cu totii, iar aceste anomalii se intampla chiar langa noi, doamnele despre care am scris aici, sunt cele pe care le intalnim pe strada si ne zambesc ca si cand nimic nu s-ar intampla, iar in spatele zambetului lor frumos, uneori se ascund adevarate tragedii. Iar domnii amintiti mai sus, sunt adevarate capete luminate, pe care, daca-i dezbraci de miile de euro pe care le imbraca zilnic, si le pui o traista-n spinare, nu-i deosebesti de badea Cartan...

Mai avem in schimb o problema: aceea a sotiilor de acasa. Stau si ma intreb, uneori, cat de batute in cap sunt aceste femei... Unele, doamne fiind, isi vad de traba lor, crezand ca apele se linistesc de la sine si lucrurile intra pe fagase normale. Dar altele... depasind cu mult limita prostiei justificate, altele, sunt intr-o binemeritata situatie. Sa stai langa un barbat zece, cinsprezece sau chiar douazeci de ani, si sa nu-ti treaca prin cap de ce e in stare, sa nu te intrebi unde se duce, de ce intarzie, si alte multe astfel de retorisme vecine cu normalitatea... presupune ori nepasare, ori prostie nelimitata.

Acum, in schimb, e liniste deplina! O fi venit vremea altora, posibil, dar cu siguranta a unora a apus. Iar daca aceasta criza a facut un bine, chiar si cel mai mic, acesta este: a desfiintat curvaraseala elevata si bataia de joc. Iata asadar rezultatul: