De doi ani incercam sa-i gasesc numarul de telefon... un om mai discret decat Tatiana Stepa nu am cunoscut niciodata...

In clasa a sptea, m-am privit in oglinda. Am descoperit o persoana prea inalta pentru varsta si generatia mea, imi paream urata si fara nici o perspectiva din punct de vedere estetic. A fost momentul in care am decis ca sansa vietii mele este sa fiu instruita... atat cat se poate, si drept urmare am inceput cu devorarea bibliotecii personale, destul de stufoasa la acea vreme. In vacanta de vara, aflasem ca, pe platoul Casei de cultura avea sa sustina un spectacol Cenaclul Flacara reinviat. Mi-am smuls o poezie din cele pe care le semnam la vremea aceea ca autor si am dat fuga-n targ. Cunosteam cenaclul de cand eram mica, cantam piesele lor, stiam poeziile lui Paunescu, respiram prin cantecele lor, desi, la nivelul de casete audio stateam foarte prost. Aveam doar ceea ce reuseam sa inregistrez de la radio, de altfel, un radio care se cosmetiza dupa trecerea şenilelor comuniste si care nu oferea prea multe. In fine! Ajung pe platou, Paunescu era prezent, recita in maniera specifica, toata lumea canta, iar eu, la un moment dat, imi scriu numele pe hartia cu poezia, ma strecor langa Adrian Paunescu si i-o pun in mana. Dansul o deschide, o citeste si... culmea, o citeste tuturor. Mai tarziu, aveam sa o si vad intr-o publicatie a carei nume nu mi-l mai amintesc acum. Fara a avea pretentia de a fi exact ce aveam eu pe foaie, pentru ca citez din memorie, am sa va transcriu si voua acea poezie:

P.S.

Azi...

imi ingrop iubirea!

I-am spus canva ca e bolnava

si ea, proasta, m-a crezut.

Aseara...

am gasit-o cazuta.

Era in gradina Sperantei,

moarta si ea cu un an in urma.

Mainile...

nu i le-am putut vedea.

I-am vazut doar ochii,

deschisi si inlacrimati.

Azi,

imi ingrop iubirea!

Maine... cine va-ntreba de ea?

durerea femeiasca -tatiana stepa
Asculta mai multe audio Diverse
... cam asa suna poezioara de atunci. Nu stiu daca e frumoasa, daca e o poezie sau... ce-o fi, n-am mai aratat-o nimanui de atunci, dar evenimentul a ramas in mintea mea si nu stiu de ce mi l-am amintit exact acum. Sau cred ca stiu! La acelasi eveniment, canta si Tatiana Stepa... vocea pe care o simteam cu fiecare molecula. Mi s-a citit poezioara, apoi am fost chemata sa primesc ceva. Acel ceva, era o caseta audio cu cenaclul "Totusi iubirea". Am ascultat acele melodii, cativa ani la rand, fara a scoate caseta din casetofon. O am si acum...

In urma cu o saptamana, am intrebat-o si pe Liliana Levinta daca stie numarul ei de telefon. Din pacate, nici ea nu-l avea... iar acum, e inutil sa-l mai caut.

Tatiana Stepa - La o cana cu vin
Asculta mai multe audio Muzica
Tatiana inimilor ratacite, a iubirilor care cutreiera padurile pline de cantec, a tuturor celor care se infiorau la auzul glasului sau, nu mai e aici, in lumina lumii. A trecut in tacere, discret, fara ca lumea sa-i simta nefiinta, a trecut dincolo, in noaptea vesnica.

In viata asta, n-am reusit sa inteleg, sa cunosc sau sa recunosc in mine doua sentimente: ura si razbunarea. Din pacate, incet, incet, am senzatia ca incolteste si in mine sentimentul urii. Ma obisnuisem cu gandul ca suntem cu totii trecatori prin lumea asta, ca singura certitudine de pe pamant e ca fiecare va muri intr-o buna zi, iar singurul sentiment pe care-l incercam in fata mortii, era acela de frica. Frica de moarte si de fiorul ei. Incep sa urasc moartea!

Tatiana Stepa....