Nu am povesti de povestit, am intrebari ce mi le pun, intrebari fara raspuns, fara semn de intrebare. Atunci ce intrebari mi-as pune, daca n-au nimic de intrebat? Raspunsurile sunt in noi, in puterea noastra de a ne concentra viata spre ceea ce ne dorim. Iar ceea ce ne dorim, de fiecare data, aproape, se oglindeste in atitudinea noastra, in fapte...
Si iata ce ma intreb eu, la ceas de seara, intr-o singuratate artificiala, fara sa-mi iau raspunsurile din fapte, pentru ca m-ar durea, m-ar ucide, m-ar omori. Ma intreb acum, daca exista intr-adevar iubire... daca nu cumva, e ca in poezia lui Paparuz: iubire nu exista/,de nu crezi în minuni/, ci,doar dureri sfinţite/ în lacrimi de nebuni!
Ma intreb, daca pleaca ea, iubirea, ce ramane in locul ei... ura, revolta, frustrare, aripi frante... din pacate, in mine, nu ramane nimic din toate acestea, ci doar putinta de a nu putea...
Ma mai intreb ce sa regret mai intai... sau daca ar trebui sa regret ceva... ca am avut, am pierdut, am asteptat, m-am rugat, m-am revoltat, am sperat, si-am luat-o de la capat sperand, pierzand, rugandu-ma, urland...
Am avut norocul, in viata asta, sa invat de la altii mai mult decat de la mine. Sa traiesc experientele lor, cu intensitatea propriilor trairi si, in virtutea acestor lectii de viata, am reusit sa gresesc mai putin decat altii. Astazi, imi dau seama, ca viata imi da palmi, tocmai pentru ca mi-am uitat invataturile, pentru ca am calcat in picioare tot ce credeam sfant pana mai ieri. Si toate astea pentru ce? Pentru o clipa care zboara! Pentru ceva ce nu a fost sa fie-al meu, sau pentru cineva in care eu ma incapatanez sa cred cu inversunare. Si, culmea, acela esti chiar TU, faptura dintre DA si NU!
Mi-am lasat inima de atatea ori, in viata asta, sa alunece pe papadii, sa zboare odata cu ele, sa inteleaga iubirea asa cum ii era data, cu demnitate, cu daruire, cu desavarsire, pentru ca fiecare clipa era doar a mea, si doar pentru mine. Astazi, ma vad infranta, ma vad daruind mai mult decat primesc si, parca acele ceasornicului derapeaza invers. Si ma intreb de ce... Ma insel eu intr-atat, incat sa nu mai vad nimic dincolo de iubirea care ma ajuta sa ma trezesc dimineata? Esti altcineva, in loc sa fi acel ceva plin de lumina, in care eu am investit atata suflet, atata credinta si atata incredere? Esti doar o parere a unui gand nebun dupa tine? Poate DA, sau poate NU! Raspunsul il sti doar TU!
Am intalnit intr-o seara, doi ochi tristi, un suflet ratacit, o inima daruita cuiva, un vis risipit pe taramuri ne-ntelese... astazi, reversul medaliei straluceste altfel... doi ochi neintelesi, un suflet prins intre doua lumi, o inima injumatatita si un vis trait in alta parte.
Am obosit, mi-e greu, si doare!
P.S. Ce imi scrie Daniel Iordachioaie? Iata:
O DRAGOSTE IN URMA
Acum o dragoste în urma
Ma întrebam fara raspuns:
De ce iubirea-i sa n-ajunga
Unora, si altora e-n plus?
Eram atunci fara de draga
Si ma minteam ca mi-am gasit,
Dar era totul fara vlaga,
Un sentiment prea obosit.
Alte iubiri mi-au fost ascunse,
Sau n-am stiut sa le gasesc,
Alte porniri mi-au fost impuse,
Sau n-am stiut când sa le-opresc.
Acum o dragoste în urma
Mi-as fi dorit sa te-ntâlnesc,
Ai fi fost omul ce îmi curma
Chiar nenorocul meu firesc.
De ziua ta ti-as fi dat soare,
In fiecare noapte flori,
Iar dimineata, pe racoare,
Din buze ti-ar tasni fiori.
Asa, mai am numai un suflet
Cârpit, dar care e al tau,
Nu îl strivi si tu iubito,
I-o fi ajuns strivitul meu.
Acum o dragoste în urma
Ma întrebam fara raspuns;
Acum o dragoste în urma
Nu cautasem deajuns.
Acum o dragoste în urma
Ma întrebam fara raspuns:
De ce iubirea-i sa n-ajunga
Unora, si altora e-n plus?
Eram atunci fara de draga
Si ma minteam ca mi-am gasit,
Dar era totul fara vlaga,
Un sentiment prea obosit.
Alte iubiri mi-au fost ascunse,
Sau n-am stiut sa le gasesc,
Alte porniri mi-au fost impuse,
Sau n-am stiut când sa le-opresc.
Acum o dragoste în urma
Mi-as fi dorit sa te-ntâlnesc,
Ai fi fost omul ce îmi curma
Chiar nenorocul meu firesc.
De ziua ta ti-as fi dat soare,
In fiecare noapte flori,
Iar dimineata, pe racoare,
Din buze ti-ar tasni fiori.
Asa, mai am numai un suflet
Cârpit, dar care e al tau,
Nu îl strivi si tu iubito,
I-o fi ajuns strivitul meu.
Acum o dragoste în urma
Ma întrebam fara raspuns;
Acum o dragoste în urma
Nu cautasem deajuns.
This entry was posted
on marți, 20 octombrie 2009
at 22:26
. You can follow any responses to this entry through the
.
