De ce sunt eu suparata pe lume?  

Posted by Valentina

De mai bine de un an de zile, viata asta s-a suparat rau de tot pe mine si poate ca din dorinta de a ma maturiza (pentru D-zeu!) odata, mi-o cam trage(scuze pt indrazneala) la fiecare pas, doar, doar fac si eu ceva inteligent. Din pacate, nici de maturizat (cum spunea un/o idioata de marca a judetului) nu am chef si timp sa ma maturizez, nici de facut lucruri inteligente, nu vreau sa fac, pentru ca nu mi-ar folosi nici macar mie, iar de restul "aprecierilor" nu prea ma intereseaza...
In alta ordine de idei, mai trec printr-o sesiune de framantari, care-i priveste pe cei care desfasoara anumite activitati profesionale alaturi de mine. Aici e rasu-plansu! De fiecare data cand descopar o persoana apta pentru o anumita activitate pe care o, sau urmeaza sa o desfasor, intervine culmea ridicolului. Preiau persoana, mai mult sau mai putin anonima, iar dupa un anumit interval de timp, brusc, persoanei respective ii creste cota... simtitor. Si asta n-ar fi nici o problema, pentru ca in mod nefiresc, imi place sa ajut oamenii sa se afirme... dar ei se afirma si pleaca (la altii). E, de aici incepe plansu'. Nu trece mult timp si cad din nou in anonimat. De ce oare?!? Da, dar in perioada dintre afirmare si decadere, ei isi arata muschiuletii, bicepsii, tricepsii, etc. Sunt grozavi, sunt puternici, au valoare... =)) Cand incepe dezonorantul regres, incep sa ma sune, sa ma intrebe cate ceva despre cum o duc, cum merg afacerile, etc. Incep scuzele si multe perii care imi zgarie rau de tot o parte de creier, care functioneaza logic si, uite asa, ma intreb in ce lume traiesc... Ceea ce multa lume stie, dar putini s-au prins, singura concesie in materie profesionala, am facut-o cu Ovidiu. Si asta pentru ca ne leaga prea multi ani si prea multe situatii prin care ne-am ajutat reciproc sa trecem. Dar nici in cazul lui, regula nu se aplica la infinit, cu atat mai putin in alte situatii.
In plus, majoritatea prietenilor sau rudelor (99,99%), uita ca in ciuda parerii lor despre mine, exista posibilitatea sa ma prind de fatarnicia lor, sau de proastele lor intentii. Faptul ca par a fi usor de dus de nas, sau ca las enorm de la mine, nu denota decat un singur lucru: mi-e rusine mie de faptele voastre, asa ca fac eforturi colosale, sa va las impresia ca m-ati prostit. In viata asta, de cand sunt contemporana cu luminatiile voastre, doar doua persoane m-au prostit cu adevarat. Lucru pe care-l recunosc in mod sportiv, pentru ca e real. Restul, doar s-au bucurat de momentul in sine. Si n-am sa refuz nimanui placerea de a se bucura de propria doza de cretinism cronic si ireversibil.
Un bun prieten, imi spunea la un moment dat, ca din gras poti ajunge slab si invers, din urat poti deveni frumos, din bolnav te poti insanatosi, dar din prostie nu-ti revi niciodata. Asa ca imi asum riscul de a va lansa un subiect cu multe noduri in gatlejele voastre, pentru ca mi-e lehamite de nasul vostru, bagat mereu in acelasi loc si ma tot minunez... n-ati inteles ca stiu cine sunteti dar nu ma impresionati nici macar in mod negativ? Nu intelegeti ca-mi sunteti, pur si simplu, indiferenti. Nu intelegeti ca zbuciumarile voastre idioate, nu ma afecteaza decat prin motivatia timpului pierdut ca sa va citesc refularea prostiei voastre, a invidiei, a micimii de caracter de care dati dovada. In rest, stati linistiti! Am drumul meu, viata mea, proiectele mele, in care niciunul dintre voi, nu va regasiti... Nici macar tangential. Iar daca e sa vorbim despre un anumit tip de ciuda, as vrea sa va mai spun un mic amanunt: nu mi-a fost, nu-mi e si nu-mi va fi niciodata ciuda, pe nimeni si pe nimic!!! Cu atat mai mult, nu am cum sa alatur acest sentiment trecutului meu. Ceea ce insinuezi e o aberatie infinit mai lunga decat perciunii tai vesnici. Iar trecutul meu, ma priveste exclusiv pe mine... nu pe tine! Si-ti mai spun ceva, ca sa-ti poti face digestia de acum incolo: eu nu-mi neg faptele si nu mi-e rusine de ele! Spre deosebire de unii...
P.S. Acest post are directii precise, toti ceilalti cititori au rol observator si nu sunt implicati in explicatii.
Toate bune! Uite d'aia sunt eu suparata pe lume!

This entry was posted on vineri, 19 septembrie 2008 at 13:31 . You can follow any responses to this entry through the comments feed .

3 comentarii

of, imi pare rau ca trebuie sa treceti prin asa ceva... dar astia suntem noi, oamenii...

19 septembrie 2008, 16:44

"rusine de rusinea altuia" e o directie gresita de non-actiune. Oamenii trebuie taxati in prezent, ca retroactiv nu functioneaza figura. Oamenii uita, si uita mai ales cand e vorba de propriile lor gafe.
Taie si spanzura e mai degraba o directie utila. Mai putin ortodoxa, da' macar nu pici de fraier.

Nu credeam ca poti scrie si atat de incisiv :)

20 septembrie 2008, 14:49

@blonda mea speciala
draghe, mai bine-mi tai o mana decat sa fac rau cuiva. Stiu ca ai dreptate 100% dar ce sa fac? E singura prostie de care nu ma pot trata... na!

20 septembrie 2008, 21:07

Trimiteți un comentariu