Nu stiu la altii cum e, dar la mine situatia este destul de aspra la sfarsit de saptamana. Nu ma plang, ca n-am de ce, dar vad in jurul meu multa forfota. Iar asta incepe cam devreme, adica de joi seara, cal tarziu de vineri dimineata. Toata lumea se pregateste de week-end!!! Si nu mai auzi altceva decat: ce faci in week-end? Unde pleci maine? Ce-ai in program pentru week-end?... etc. Da stati fratilor usor, ca Dumnezeu a facut lumea in sase zile si doar intr-a saptea s-a odihnit. In tara asta chiar nu mai munceste nimeni? Traim ca sa asteptam week-end-ul? Pe mine ma apuca, pardon, pandaliile cand aud cuvantul week-end. Si nu stiu de ce, tindem sa impartim saptamana-n doua, prima parte e dezmorteala, a doua e sfarsit de saptamana. Mie imi place sa am activitate in week-end, sa intalnesc oameni, sa prestez ceva si mor de plictiseala (si de draci), cand realizez ca lumea e la gratare pe marginea raului, ca fac foc sa coaca vinete, prin padurile din apropiere, sau mai rau, au plecat toti la Felix. N-am nimic cu statiunea, dar mie nu mi-a spus nimic, din nici un punct de vedere. Eeeeeeeeeeeee, dar dupa un week-end de felul asta, plang toti ca nu au bani, ca-i viata grea, ca n-au de nici unele, etc. Pai cum naiba sa aveti mai fratilor, daca voi stati 3 zile din 7 la gratare pe marginea santului, daca beti bere ca porcii sau dati banii pe la restaurante prin Felix? Ca deh!... boieria costa! Si ma mai uimeste un lucru: dupa ce se plang luni si marti ca nu mai au un sfant in buzunar, de joi iar se pregatesc de week-end, dau telefoane pe la prieteni, sa vada care vine, unde se intalnesc, la cat pleaca, etc. Mie mi-e rau!!! Iar daca, Doamne fereste, da o nenorocire peste ei, incep sa cerseasca din usa-n usa si mila si bani, ca doar a cazut napasta pe capul lor. N-am nimic impotriva distractiilor, sa nu fiu inteleasa gresit, dar cred cu convingere ca week-end-urile irosite in astfel de conditii, nu sunt solutia ideala. Eu am sa fac o mica revolutie si in ceea ce inseamna viata mea personala, corelata cu prieteniile. desi am inceput aceasta activitate benefica, inca de acum 2-3 ani. Nu mai cred in prieteni si nici in oamni care ne vor binele. Astea-s povesti nemuritoare si-atat.
Iar la final. va doresc, evident, un week-end placut!