Cinci (5) zile fara apa  

Posted by Valentina

Pentru orice natiune civilizata, poate parea absurd, imposibil, aberant. Si totusi, se intampla in mod real, undeva in Europa anului 2009, intr-o tara numita inconstient "tara aleasa"... Romania, exact in Hunedoara, orasul meu de bastina, impresionant de tragic, exact pe strada mea si chiar in blocul meu. Cinci zile fara apa pe care sa o folosesc la mancare, fara sa ma pot spala ca un om civilizat, fara sa pot trage apa la toaleta, fara sa-mi spal copilul, fara sa-mi spal hainele, etc. Norocul meu, care... precizez, nu e al tuturor, este ca am masina si am putut merge la izvor de 2-3 ori pe zi, sa-mi umplu cateva bidoane de apa. Dar asta presupune benzina arsa in folosul comunitatii, bani pe care nu mi da Apaprodul, paguba pe care nu mi-o justifica nici o actiune de recuperare financiara. La un moment dat, faceam slalom printre bidoane, ibrice, oale cu apa, improvizam tot felul de chestii care m-ar fi putut face sa uit in ce situatie ma aflu. Si... de ce? Pentru ca Apaprodul este impotent!!! Apaprodul, ca orice autoritate fara autoritate, face contracte cu asociatiile de locatari/proprietari, urmand ca acestea sa faca la randul lor, contract cu fiecare dintre noi. Am sunat la Protectia Consumatorului. Acolo mi-a raspuns alt ingatuit, care imi spunea aproape fara voce ca nu are ce face. Ca ne aflam intr-un viciu de procedura, iar Protectia Consumatorului nu poate interveni intre doi agenti economici, adica Apaprod versus Asociatie, pentru ca nu tine de atributiunile lor. Intrebat care ar fi varianta de rezolvare, acest domn, aproape doamna, ma trimitea la primarie, la nu stiu ce dracu de serviciu, fara a se-ntreba macar o secunda, de ce ma trimite acolo cand primarul, primaria, presa si in principiu, toata lumea cunoaste situatia. Pentru ca, sa nu intelegeti gresit, nu ma aflu doar eu in aceasta situatie, ci zeci, poate chiar cateva sute de familii. Intrebarea se pune altfel: ce sa caut eu la un primar caruia nu-i pasa de cetatenii din urbea sa? Ce sa-mi spuna sau sa-mi rezolve mie un astfel de om, care nu reuseste sa se puna in deplin acord cu promisiunile facute acum exact un an, sau cu emanatiile lui aproape agramate, de june reintors la vatra si zoro neinteles. Daca lor le curgea apa calda, cu tot cu clabuci, pe... piele... de ce s-ar gandi macar o clipa la copii spalati cu prosopul umed, la batrana mea vecina de la etajul doi, aflata in imposibilitate motorie, careia nu avea cine sa-i aduca apa de 2-3 ori pe zi. Nici nu ma gandesc cum au reusit sa-i faca igienizarea, sau cum s-au descurcat acei batrani. Cine credeti ca s-a gandit la batrana de 90 de ani de la etajul trei, care nu a iesit din casa de luni de zile si care era sa faca comotie cerebrala ieri, vazand ca nu mai are nici o sansa sa respire in propria casa. Pentru ca tot apartamentul ei mirosea ca un wc public. Cine s-a gandit la cei bolnavi, care au arsuri, sau egzeme ce trebuie spalate si dezinfectate zilnic? Primarul? Consilierii? Directorii Apaprod? Prefectul? Va asigur eu ca NU! Daca unul singur, dintre toti cei carora le scrie pixul cu pasta scumpa, uninominala sau desemnabila, ar fi avut un gram de omenie vie, in tot oraganismul de care dispun, ar fi inteles ca este absurd si inuman ce se intampla. Daca unul singur ar fi varat nasul mai adanc in situatia aceasta, capetele de sus se plecau si nicidecum ale unor oameni care-si platesc datoriile urbane si gospodaresti, inainte de a-si duce bucata de paine la gura. Eu nu ma numar printre cei constiinciosi cu platile. Pentru ca sunt prea aiurita. Am un fundal prea zbuciumat, ca sa rabd cozile la gaz, curent, impozite si alte astfel de imposibilitati romanesti. Astfel ca, daca mama nu-si aminteste sa-mi achite datoriile, am si eu, sanse reale sa ma fac de mare cola-cao. Dar sunt pensionari, care mai bine nu mananca decat sa nu-si achite datoriile catre furnizor sau stat. De ei imi pare cu adevarat rau.
Dar..... Dar mi s-au intamplat si cateva lucruri bune, ca de exemplu, AM APA DE CATEVA OREEEEEEEEEEEEE! Pentru mine, experienta in sine a fost benefica, pentru ca am inteles perfect mesajul prietenei mele (Gavrileasca... va spun alta data cateva chestii despre ea) care imi spunea sa nu irosesc apa, pentru ca ea iubeste delfinii. Preferam sa fac un sacrificiu mult mai indelungat de dragul delfinilor, decat sa le satisfac unora aceste mofturi macabre.
In sinea mea, prefer sa sterg cu buretele momentele ingrozitor de scarboase prin care am trecut, sa trec la pierderi benzina consumata cu drumurile la izvor si-mi voi imagina ca, experienta si indurarile mele, au salvat viata unui delfin... poate chiar doi.

This entry was posted on marți, 12 mai 2009 at 18:35 . You can follow any responses to this entry through the comments feed .

1 comentarii

Anonim  

valentina, imi pare rau ca ai suferit din cauza lipsei de apa, dar crede-ma ca merita ptr aceste fapturi minunate ..si nu numai. bine , ideea e alta, sa n risipim apa, nu sa nu ne spalam :p
oricum iti multumesc ca ai promovat aceasta idee prin care putin cate putin salvam planeta.
tine-o tot asa! ;)

13 mai 2009, 09:46

Trimiteți un comentariu