... n-am scris nimic din data de 25 iunie. Mi-e greu si acum sa o fac, pentru ca nu inteleg nimic din ceea ce se petrece in jurul meu. Nu mai vad lucrurile in lumina in care eram obisnuita sa le vad, lipsesc culori si nici macar viata nu detectez prin anumite unghere. Da! Sunt trista si nu gasesc nici un motiv sa ma repun pe sinele initiale. De aproape doua saptamani, o lume intreaga vuieste de stirile legate de Michael Jakson. N-am fost fan si nu m-am topit dupa muzica lui. Cu toate acestea, i-am savurat concertul din 92 si l-am revazut acum de cateva ori. Ma intristeaza nefiinta unor sclipiri. M-a intristat si moartea printesei Diana si de fiecare data mi se pare ca totul e altfel. Nu prea am cuvintele la purtator, sper doar, in prostia-mi caracteristic feminina, sa fi murit doar pentru o lume intreaga si sa traiasca undeva, departe, doar pentru el. Mi s-a spus ca fac coalitie in teoria aceasta cu adeptii teoriei conspiratiei. Poate ca da! Iar asta nu ma deranjeaza. Pentru ca in ciuda faptului ca nu-l va vedea nimeni, niciodata si chiar daca-l vor vedea, nu-l vor recunoaste, macar si-a rezervat un timp pentru el insusi. Timp care-l poate vindeca, sau il poate ucide... prea putin conteaza. Important ar fi, ca in urma celor care pleaca, sa nu mai arunce nimeni cu pietre. Mi-e scarba sa mai citesc presa. Nu mai urmaresc emisiunile tv, pentru ca inevitabil dau peste crime, accidente mortale, violuri, jafuri din bani publici, ignoranta, prostie si multe alte mizerii.
Mi-e sila sa discut despre o criza financiara care va usca lumea, sa ma intreb daca va trece in timp util pentru romanii amarati, mi-e sila sa-i mai vad pe boci-porci si basesti sau alti ritzi, furand, mintind, injosind o lume intreaga. Ma intreb ce i-a scos pe oameni in decembrie 89 in strada si ce-i retine acum sa faca la fel, ma simt umilita de un guvern de kkt, care nu-si asuma urmatorii zece ani de chin ai unui popor intreg si mi-e sila de multe altele.
Astfel incat ma intorc la M.J. si ma intreb cum i-o fi lui...
Îmi pare asa de ciudat
Cã avem atâta vreme pentru urã
Când viata nu-i decât o picãturã
Între acest moment si celãlalt.
Si e neînteles de trist
Cã nu culegem flori,
Cã nu privim la cer mai des,
Cã nu iubim,
Noi, care atât de repede murim...
This entry was posted
on luni, 6 iulie 2009
at 23:38
and is filed under
michael jakson
. You can follow any responses to this entry through the
comments feed
.
