De cateva zile, caut prin toata casa... credeam ca mi-am ratacit identitatea printre lucrurile adunate in atatia ani, in care am crezut ca lucrurile te pot face fericit. Astazi nu mai cred nici macar in conceptul asta. Apoi, am cautat la prietenii pe care-i mai am si... degeaba. Dar mi-am adus aminte de o discutie avuta exact acum un an, cu un bun si vechi prieten, care a descoperit atunci, de ce nu ma puteam bucura de nimic. Spunea el, ca fara inima, nu ai cum sa te bucuri si mi-a sugerat sa-mi recuperez inima, de unde o lasasem ultima oara. Asa ca, in virtutea unei situatii pe care nu o inteleg, amintindu-mi aceste cuvinte, mai am o speranta. Mi-as putea gasi identitatea de una singura, daca reusesc sa-mi amintesc cand am folosit-o ultima oara. In felul asta as scapa de plata recompensei. Iar asta nu inseamna ca ma sustrag! Chiar plusez! Poate-si aminteste cineva, mai repede decat o pot face eu.
Pana atunci, va dau o tema de casa si va las sa reflectati asupra unor cuvinte simple:
"Orice sfant are un trecut, orice pacatos are un viitor."
"Fiecare barbat se naste sincer si moare mincinos."
"Iubirea fatala e ca linsul mierii dintre spini."
Valentina
This entry was posted
on sâmbătă, 30 ianuarie 2010
at 11:41
. You can follow any responses to this entry through the
.
