Un gand bun, pentru voi, prietenii mei, izvorat din nasterea Mantuitorului sufletelor noastre!
In rest... o singura dorinta: sa uitati toate clipele grele, daca ele au existat in anul pe care-l dam uitarii si sa va umple 2009 gandurile cu multe bucurii, sanatate si zile frumoase!

Am să vă destăinui în schimb, sub forma unei poveşti de iarnă, ceea ce mi-a sădit mie in suflet destinul, ca un fel de remember a ceea ce am trăit şi ca un răspuns la noţiunea de singurătate. Cine nu a simţit vreodată prezenţa ei? Şi cine nu a blestemat-o de fiecare
dată când s-a năpustit asupra lui fără să-şi ceară permisiunea? Până la urmă cu toţii gustăm din veninul ei, unii mai mult, alţii periodic, dar e prezentă în vieţile noastre şi e cu atât mai dureroasă când se aşează confortabil exact de sărbători...
De fapt, există două tipuri de singurătate: cea fizică, palpabilă şi conştientă şi cea interioară, nebănuită şi neînţeleasă. Cred cu tărie că cea de pe urmă este cu adevărat mistuitoare şi greu de trăit. Să fi înconjurat de cei ce te iubesc, de toţi ai tăi, dar să-ţi plesnească sufletul de atâta singurătate. Să-i priveşti pe cei din jurul tău ca pe nişte străini oarecare, să te întrebi în gând daca ţi se poate citi în ochi disperarea şi la final să zâmbeşti...acel zâmbet amar şi tăgăduit, care doare mai tare decât miile de lacrimi vărsate atunci când nu te vede nimeni...Nu este aceasta, adevărata singurătate? Aş putea vorbi despre ea ore-n şir, căci m-a părjolit ani de zile şi mi-a fremătat sufletul aşa cum numai ea ştie să o facă.
M-am întrebat haotic şi infinit de ce trebuie să stau cu oamenii aceia, care se bucurau de tot ce le dăduse bunul Dumnezeu, rădeau, se veseleau, iar sufletul meu lăcrima....lăcrima acea lacrimă a deşertăciunii, a neîmplinirii, a acelui etern şi blestemat „DE CE?” Îmi lipsea ceva, ceva ce nu ştiam decăt eu. Îmi lipsea„el”...acel „el” care nu era niciodată atunci cănd îmi doream să-mi străngă mâna intr-a lui, atunci când mi-era dor... ieşeam afară, în plină noapte şi-l căutam printre stele, ascultam prin foşnetul frunzelor, doar, doar voi deslusi paşii lui, imi împreunam mâinile, ca pentru o rugăciune şi, nu ştiu dacă cea mai fierbinte dintre rugăciunile mele era să vină cu adevărat, sau să-l pot scoate din sufletul meu pentru totdeauna, să-mi curme Maica Fecioară suferinţa aceea nebună de care nu mă puteam mantui... căci în tot sufletul meu plin de o iubire interzisă, ştiam că „el”... nu va veni!!!
Aşteptăm în tăcere, fiecare, o aripă de înger care să ne ferească de nenorociri, căci cea mai mare dintre ele nu este singurătatea. Iar acest lucru vi-l spun cu mare convingere.
Sunt multe altele care ne pot mistui intreaga viaţă, sau ne pot duce spre capătul tunelului. De aceea ingenunchez în întuneric şi-mi spun rugăciunea cu frică şi ezitare. Nici macar nu ştiu dacă e drept să cer ceva.
Sărbătorile sunt menite să ne bucurăm de ele, chiar dacă cel iubit lipseşte, sau a plecat definitiv, chiar dacă sunteţi singuri în odaia voastră, chiar dacă nimeni nu va dat nici măcar un telefon. Cineva, undeva…veghează asupra noastră a tuturor şi nu ne lasă singuri niciodată! Este singura şi cea mai mare consolare pe care pot să v-o dăruiesc, cu credinţă şi convingere.Nu am o putere magică, pentru a vă face să simţiţi sufletul meu lângă al vostru, dar am posibilitatea de a vă ura ceva cu totul special, acum cand anii se schimbă, visele se înnoiesc, iar iubirea triumfă, pentru că e veşnică:
STEAUA MAGILOR SA VA CALAUZEASCA SPRE ADEVAR Si DREPTATE,
Iar acum sa mai vedem ceva:
Este vorba de o melodie veche, nascuta cand eu aveam cativa anisori, ca de altfel si Loredana, a lui Bijelo Dugme în care aceştia interpretau superba lor melodie Djurdjevdan. Dar scapam ieftin si din asta, cu faptul ca folclorul e universal si cu asta basta!
Revin cu pozute de la o bebica mica si frumoasa, mai pe seara.
Dupa un travaliu lung si cu multe dureri ale facerii, iara ca ne-a luminat Basescu si de data aceasta. I-a mosit zece zile si pe tatuca si pe mamuca si iata: avem premier! Mie nu-mi place Stolojan, de cand cu renuntarea din 2004. L-am admirat ca a fost capabil sa renunte, dar mi-a intrat in dizgratie cand s-a intors (atat de sanatos!). In schimbul terorizarii cu negocierile si impartirea jambonului guvernamental, va propun sa ne amuzam putin. Deschideti-le pe rand, si eu zic sa incepem cu mesajul transmis de atualul presedinte actualului premier, prin 2000:
Intelegere PD-L si PSD
Un penibil votat pe liste. Privindu-l pe tataie, am realizat de ce ne dorm parlamentarii. Faceti singuri exercitii de imaginatie...
Si mai tare? Luati d-aici!
Nuti stieee !
Sau, un cadou muzical pentru noi...
Dar peste 5?
P.S. Ce-o sa ne mai distram!!!!!!!!!!!!
Am rezultatele concursului, sper sa le postez in noaptea aceasta. Asa incat, ramanem in stand-by pana adoarme Dara, ca sa pot "presta"...
Priviti! Ascultati cu atentie! Aceasta era Ileana... Asta e viata!
Dedic aceasta melodie, tuturor prietenelor Ilenei Rus, pentru ca, si mie mi-a dedicat-o Ileana, cu umoru-i caracteristic...:
Din capitolul "muzica tiganeasca" am selectat doua melodii, prima este un manunchi de fotografii ale Ilenei, dublate de vocea sa inegalabila, iar cea de-a doua, este ultima mea filmare cu Ileana, in iulie 2007.
Prima editie a Festivalului de Folclor al Romanilor de Pretutindeni - Ileana Rus- Geoagiu, Orastie, Hunedoara, Romania.
.jpg)
Un ultim gand, rostit prin cantec de Nicolae Furdui Iancu, la festivalul comemorativ al Ilenei:
Nicolae Furdui Iancu - Noroc sa deie Dumnezeu...
Vezi mai multe video din Muzica »
Sarbatorile-s ca maine, la mine-n casa nu-i nime' ... spune Ileana Rus, intr-o melodie rostita, precum o parere de rau, precum un mesaj de departe...
ILEANA RUS-SARBATORILE-S CA MIINE
Asculta mai multe audio Muzica »
Te voi pastra mereu in sufletul meu! Odihneste-te in pace!
Cred ca am obosit sa analizez procente, sa descifrez modalitatea de calcul pe redistribuire, sa aflu rezultate si multe altele... La capitolul modalitate de redistribuire, orice calcul as fi facut, mi-a dat mereu cu virgula, drept care nu mai vreau nici macar sa apelez la vreun matematician sau la vreun doctor in matematica, pentru ca si lui i-ar da tot cu virgula si ne-am umilii geniile in zadar. Important este ca s-a terminat, astept sa vad ce mascareala de guvernare vom avea in urmatorii patru ani si va las pe voi sa mai calculati:
La Senat, ordinea partidelor politice este PSD+PC (33,40 la sută), PD-L (28,98 la sută) şi PNL (26,42 la sută).
Deputaţi de Hunedoara:
Senatori de Hunedoara:
------------------------ ----Încoronarea modernităţii --------------------------
- libertate şi geopolitică -
Principele Radu al României
"Viaţa naţiunilor, ca alcătuiri de fiinţe-împreună supuse destinului istoric, este controlată de jocul dintre libertatea trăită şi mutările geopolitice.
Pentru România ultimilor 90 de ani, ca şi pentru majoritatea celorlalte state influenţate de schimbările mari ale anului 1918, constrângerile geo-strategice au diferit puţin. Între instinctul de supravieţuire şi presiunile forţelor disjuncte, care au acţionat pe axa Est-Vest a continentului, aproape toate au avut de făcut alegeri împotriva propriei istorii sau a logicii, după cum au avut de suportat consecinţele drastice ale alegerilor pe care alţii le-au făcut, călcându-le în picioare tradiţia, continuitatea, identitatea şi aspiraţiile de dezvoltare, în tiparele cultural şi social ale locului. Ceea ce s-a schimbat, nu neapărat în bine, este modul în care societatea românească şi personalităţile ei şi-au asumat spaţiul libertăţii pe care l-a creat istoria.
Marea noastră Unire din 1 decembrie 1918 a venit ca urmare a primeia dintre cele două tentative de sinucidere a Europei modernităţii, războaiele mondiale. În Secolul XX, societatea europeană, şi cu ea cea românească, a fost mai mult bântuită de moarte, decât de viaţă, iar spaţiul libertăţii a fost constant restrîns, pînă la sufocare.
După 1989, am trăit speranţa că arcul libertăţii, deschis mai larg ca niciodată de la crearea României moderne, va defini destinul nostru european şi euro-atlantic, reaşezat de schimbările geo-strategice.
Suntem, în continuare, precum în secolul XX, însă, prea stăpâniţi de instinctul distrugerii. Vanitatea, în rândul elitelor intelectuale, este mai puternică decât instinctul binelui naţional. Continuăm, în sinea noastră, să ignorăm, să dispreţuim Statul, ori să-l manevrăm în numele puterii, aşa cum a făcut-o regimul comunist, împotriva căruia ne-am ridicat. Libertatea se exprimă, în arena publică, mai mult prin agresivitate şi bădărănie, decât prin etică şi comportamentul instituţional corect.
Pentru a schimba modelul de leadeship, pentru a limpezi şi a face instituţiile fundamentale ale Statului să fie complementare, pentru a realiza diferenţa între a fi om de stat şi a fi om politic, este nevoie de cultură politică bazată pe respectul valorilor, de o textură psihologică, în societatea românească, permeabilă la ideea de respect faţă de binele public. Generaţia care a făcut Marea Unire ştia ce înseamnă această diferenţă.
Altminteri, 99% dintre cei care comentează realitatea zilei sunt de acord că Marea Unire din 1918 a fost o operă benefică pentru România şi că cei care au înfăptuit-o au fost lideri locuiţi de viziune. Cu greu am găsi pe cineva care să nu fie de acord că, astăzi, situaţia nu mai este, nici pe departe, aceeaşi. Doar că nimeni nu va spune de ce: pentru că atunci exista un respect intrinsec faţă de instituţia statului, care era întruchipată, servită şi îmbogăţită de instituţia Casei Regale şi nu ipotecată tranzacţiilor politice. Fiindcă atunci exista o diferenţă între un şef de stat şi un şef de partid, de parlament sau de guvern. Fiindcă atunci etica însemna ceva, ţinerea cuvântului dat era o performaţă care „neliniştea“, iar spiritul de răspundere şi generozitatea erau un fel de mortar aflat între cărămizile instituţiilor. Chiar dacă ele, instituţiile, nu erau la momentul 1918 atât de democratice precum astăzi.
Echivocul, lipsa limpezimii instituţionale şi lipsa de complementaritate a instituţiilor crează vulnerabilitate în realitatea românească acum, la 90 de ani de la Marea Unire. În decembrie 1989, în timp ce comunismul se prăbuşea cu vărsare de sânge, biblioteca lui Carol I, care însemna exact legământ european şi conştiinţă de sine a României, era mistuită în flăcări. Ca şi cum cineva făcea cu ochiul către istorie şi comenta pişicher: democraţie da, identitate şi instituţii nu!
În ultimii 18 ani, anticomunismul a supravieţuit comunismului, tot aşa cum anti-monarhismul a apărut după ce a dispărut monarhia. Spirite alese ignoră sau dispreţuiesc regalitatea din România, dar vor să şteargă urmele dictaturii comuniste din minţile noastre. Ei doresc democraţie şi libertate, în timp ce Statul şi coerenţa instituţională nu le spune mare lucru.
Dacă instituţiile ar fi puternice, respectate de cei care le servesc şi coerente, atunci corupţia ar scădea. Instituţia nu are cum să meargă dacă cel care o serveşte este talentat şi inconsecvent, erudit şi iresponsabil sau clarvăzător şi imoral. Aceste pete de culoare sunt posibile la nivel individual, nu însă şi la nivel instituţional.
În lumea euro-atlantică, interacţiunea dintre clasa politică, oamenii de afaceri şi mass-media este liberă şi inevitabilă. Dar dacă ea se manifestă într-un climat în care etica instituţională este dispreţuită sau ignorată, atunci interacţiunea devine un fel de mâl, în loc să fie un mediu proteic al ideilor şi libertăţilor.
Este de înţeles că oamenii politici nu au cum să se simtă oricând tentaţi să rezolve chestiunile fundamentale ale naţiunii, fiindcă temele solide sunt întotdeauna pe termen lung, iar ei sunt aleşi pe patru ani. Tot ce este fundamental este de lungă durată. Dar atunci, diferenţierea între omul de stat şi omul politic, între valorile şi ritualurile statalităţii şi virtuţile democratice, diferenţa între leadership-ul statal şi cel politic ar trebui să fie înţelese, mai ales de către cei inteligenţi şi erudiţi.
Continuă să nu se facă o legătură între înlocuirea monarhiei cu republica şi impunerea totală a comunismului la 30 decembrie 1947 şi evenimentul cel mai grav al acelei zile: înjunghierea Statului român şi înlocuirea lui cu o grupare de indivizi care răspundeau comandamentelor altcuiva. Diferenţa dintre instalarea comunismului şi sfărâmarea statalităţii unei naţiuni este echivalentă cu diferenţa dintre consfiscarea şi incendierea unei case.
Nu toate dictaturile au sfărâmat instituţiile existente înaintea instalării lor. Unele dictaturi, dimpotrivă, au întărit instituţiile îngrijorător de mult. Comunismul în variantă românească a făcut praf fibra statalităţii şi a îngenuncheat complet establishment-ul. Iar instinctul binelui şi uneori chiar bunul-simţ s-au pierdut ca reflex, ca practică publică. De aceea noi, cei de după 90 de ani de la Marea Unire, putem face critici fulminante împotriva corupţiei şi apucăturilor staliniste din România anului 2008 iar apoi, în aceeaşi zi, să trecem prin faţa statuii provizorii a lui Carol I, din Piaţa Palatului, şi să îi criticăm amplasarea. De parcă biblioteca, palatul şi statuia nu ar fi bucăţi de geopolitică, de viziune statală, ci bunuri de consum cultural ajunse prin hazardul istoriei în Piaţa Revoluţiei. Acest fapt îmi aminteşte de o glumă a ducelui de Edinbugh, care citează afirmaţia recentă a unui american: „Eu nu înţeleg de ce au construit ăştia castelul Windsor atât de aproape de aeroportul Heathrow“!
Faptul că instituţiile publice din capitală nu se mai află aproape niciuna în clădirile lor tradiţionale nu este un semn de modernism, nici de pragmatism. Este o confuzie strategică, o slăbiciune identitară. Instituţiile şi relaţiile dintre ele au nevoie să fie reclădite nu numai la propriu, ci şi la figurat. Iar apoi, ele au nevoie să fie respectate.
Casa Regală este astăzi, la 90 de ani de la Marea Unire, aproape de masa profundă a societăţii româneşti. Şi aceasta pentru că există o legătură între regalitate şi instituţii, între regalitate şi statalitate, între regalitate şi leadership. La 142 de ani de la crearea ei, în ochii a 69% dintre români, Casa Regală are relevanţă, în timp ce Statul român este, conform unui sondaj european, pe unul dintre ultimele locuri la eficacitate şi relevanţă. Armata şi Biserica se bucură de încrederea a 80-90% dintre români, dar acest lucru este şi pentru că instituţiile publice nu sunt respectate de cei care le servesc.
Unii contemporani consideră că lumea viitorului globalizat va depinde de tehnologie, instituţii şi valori. Un motiv în plus să urmărim, de aici încolo, evoluţia instituţiei publice, nu a destinului individual al liderului politic. Nici spectacolul lui autonom şi fără orizont. România, ajutată de un segment din elita ei intelectuală, a experimentat în ultimii ani un bolnăvicios exerciţiu de admiraţie sau ură faţă de indivizi politici, în loc să încurajeze structura europeană a instituţiilor şi comportamentul corect faţă de ele.
Nevoia de a fi flatat, ca şi ura, vanitatea şi intriga măruntă sunt creatoare de emoţii, nu de instituţii. Ele sunt limbajul indecent al „privatului“ care a năpădit „publicul“. Acum 90 de ani, Marea Unire s-a făcut cu viziune, nu cu cinism primitiv. Ea s-a înfăptuit cu strategii şi instituţii, nu cu umori, dispreţ şi gelozie personală.
Învăţătura lăsată de Ferdinand şi Maria, de oamenii politici sau de românii care au murit cu sutele de mii în primul război mondial este că instituţia şi valorile sunt singurele care contează, în gravele momente istorice, ca şi în norocoasele momente istorice."
SENATORI: Ben-Oni Ardelean (PNL), Dan Radu Ruşanu (PNL), Cosmin Vasile Nicula (PSD+PC).
PSD-PC................... 22 (25%)
PNL............................ 7 (7%)
PD-L........................ 31 (35%)
PSD-PC- PNL......... 13 (14%)
PSD-PC-PD-L........... 3 (3%)
PNL-PD-L.................. 6 (6%)
PSD-PC-UDMR......... 1 (1%)
PD-L-PRM-PNG....... 3 (3%)
altul.............................. 2 (2%)
Am fost, am votat, astept rezultat!
Inca o data, pentru patru ani!!! Cam asa imi suna in ureche, sloganul general al politicii din Romania. Din pacate, sau din fericire (dupa caz), aceste alegeri vor aduce multe surprize. Unele acceptabile, altele neplacute (in functie de situatie), si ne vor aruca intr-un taifun social, de unde ne va fi infernal de greu sa iesim (in functie de fiecare). Valentele mele provetice, imi semnaleaza ca LE VA DA CU VIRGULA de data asta, iar campania asta a fost mai mult o lupa a orgoliilor, decat una politica.
Şi totuşi, Năstase a pierdut. Un mare mister rămîne acel eşec din 2004. Pentru cunoscători, însă, adică pentru cei care ştiu cît de apropiat este Tal Silberstein de Traian Băsescu, misterul nu există." Mai mult, publica si niste filmulete, care... naiba stie cum le-a gasit, dar merita vazute, asa ca intrati AICI.



Care va sa zica, m-ati crezut prost, ai?



Pentru ca am observat ca multi romani, plecati din tara, intra pe blogul meu, special pentru a vedea sau revedea locuri deosebite, am hotarat sa postez si aici, o emisiune care mie imi este tare draga, o editie ValeverdeTv deosebita: STRAJA ! Alte emisiuni frumose, cu locuri deosebite si oameni interesanti, aici: http://valentinamelceavideo.blogspot.com/
Ieri, gasesc un plic in cutia de posta. Ma uit la destinatar, se referea la firma mea. Ma uit la expeditor si ma cuprinde surprinderea: Societatea Romana de Radiodifuziune, Postul Regional de Radio Timisoara. Ma gandesc: ce treaba au astia cu mine?... si deschid plicul. In plic, ce credeti ca era? Ia priviti mai jos!
„Cu excepţia maladiilor provenind din cauze accidentale,otrăvire (plumb, arsenic, etc), din microorganisme extrem devirulente, malformaţii congenitale, majoritatea bolilor cunoscuteîşi au originea direct sau indirect într-o alimentaţie incorectă”.(Dr. W. Kollath)
Am primit un mesaj de la Sonia C. din Hateg, drept comentariu pentru concursul cu cele trei premii interesante, (amanunte AICI).
Pentru ca mi s-a parut prea tare, ca sa-l public doar ca si comentariu pur si simplu, am hotarat sa il transform in post special. Iata mai jos mesajul in intregime:
" Draga mea, ma duc la vot, dar le voi da drept vot, ceea ce vei vedea mai jos. Si le respect promisiunile, pentru ca ele sunt exact ce vei vedea mai jos. Iar politicienii nostrii sunt exact ca finalul a ceea ce vei vedea mai jos. Daca vei considera ca nu merit, nu ma baga in concurs, dar cel putin pentru curiozitatea ta, da clik pe link-ul de mai jos. Asta e parerea mea! Ceao!"
Iar mai jos, era link-ul care deschidea asta:
P.S. multzam Sonia! Subscriu dar nu ma spune nimenui.
Recunosc, am o problema! Drept care, nefiind experta in ale traficului, vreau si eu sa stiu, de la cei ce se pricep: de ce pe trafic.ro am un numar de vizitatori, iar pe histas.com am un alt numar, mult mai mic? Care este barometrul real?... ca m-au zapacit statisticile astea.
Mare bucurie pe capul meu, astazi, cand am descoperit la Metro un stand cu produse lactate bio. Nu de alta, dar am o dambla, cum ca mai nou, tot ceea ce mancam e doar hartie igienica aromata, afumata, picanta si de alte soiuri. Nimic nu mai e sanatos, nimic nu mai e curat (fara E-uri). Nu stiu cat sunt de bune, de ecologice (bio...pardon!), de gustoase, sau de fara conservanti... dar mi-am lut cateva. Oricum, in viitor vreau vaca mea, porcul meu si gaini care sa faca oute bio, iar daca imi mai ramane ceva spatiu, vreau iepuri si chiar porumbei. Acestea sunt produsele, pun post scriptum dupa ce le.... si anume consum.
Nu stiu prin alte locuri cum e, dar la noi, in Hunedoara, au cazut primii fulgi de zapada. Si este asa frumos!!!!!!!!!! Ca as sta numai afara. Hai! Luati-o incet prin zapada, sa vedeti ce fain e pe la noi! Iar daca le vreti mai mari, da-ti clik pe ele si devin cat ecranul. Pana le vedeti voi, eu mai dau o fuga afara. Si nu uitati de concurs ( AICI )!!!